Bătrînul artist

 

„Să-mi cînți, să-mi cînți un cîntec trist,
Să stingi din sufletu-mi pojarul!”
Am zis bătrînului artist,
Și mi-am umplut cu vin paharul.

Și el și-a strîns sub braț chitara,
Și-a început duios și rar:
„Cînd soarele apune vara,
Nu te mîhni, — răsare iar!

Și dacă te înșeală-o fată,
Bea un pahar mai mult și taci;
Și cată altor fete-ndată,
Mult mai frumoase, să le placi.

Nu-ți sfîșia zadarnic pieptul
De-o suferință trecătoare;
Sînt alții care n-au nici dreptul
Să plîngă pentru ce îi doare.

Eu nu știu alt-fel să descîntec
Pe cel ce e nenorocit!”

................................
Sub farmecul acestui cîntec,
Iar am sperat, iar am iubit!