Bal la palat

 

Romanță neutrală

Subt albastrul cer de toamna,
Miezul nopții de noiemvrie
Tinde-o mantie de aur
Peste veselul oraș...

Pretutindenea văzduhul
Freamătă străpuns de patimi,
Și-ntr-al vieții neastâmpăr
Doar copacii mai sunt triști,

Trec pe tainica alee
Faetoanele de gală,
Trec parfumuri și surâsuri
Și păcate multe trec.

Spre palatul ce-și lumină
Sărbătoarea lui regală,
Ca un lung convoi de glume
Fericiții se strecor...

Liniștea se-ntoarce iarăși
De pe câmpuri în alee,
De departe-abia se-ngâna
Lenea dulce-a unui vals...

Călător uitat cu gândul,
Îmi răresc în cale pasul
Și din plâns de frunze moarte
Vreau un cântec să desprind.

Dar deodat' apare-n goană
O trăsură-ntârziată,
O vedenie grozavă,
Un neașteptat drumeț.

În poleiul alb al lunii
Îi văd patruzeci de rane -
Și se mișcă plin de sânge
Fiorosul cap de mort.

El îmi zice : -Sunt Ardealul,
Cu credința-i de-un mileniu,
Și din tabăra nemțească
Am venit și eu la bal...