Balcic (Ion Pillat, 1940)/Smochinul neroditor

 

Și zicea pilda aceasta: oarecine avea un smochin în via lui sădit...

Din via în terasă vezi marea și Balcicul,
Orașul alb și apa albastră ca un cer —
Vezi prin frunzișul viei, înaripat, caicul:
Și-așteaptă azi stăpânul bătrânul ei vier.

E-un turc cu barba ninsă și cu turbanul verde —
Sădi întreaga vie, butuc lângă butuc.
Șiragul vieții sale cu anii mulți și-l pierde,
Dar știe orice piersic, cais, smochin sau nuc.

Stăpânului, ce crede întru Christos, i-arată
Ciorchinele cu boabe de galben chihlibar
Și piersică pufoasă ca un obraz de fată
Și vânăta smochină cu inimă de jar.

Dar iată și smochinul neroditor în cale,
Stăpânul se încrunta: —Pe pomul sterp să-l tai,
De trei ani cât smochine în ramurile sale
Și nici un rod nu-mbie la umbra lui să stai.

Vierul îi răspunde: — Pre el îl lasă, Doamne
În acest an să fie — să-l sap, să-i pun gunoi,
Și dacă nu rodește îmbelșugat de poame,
Îi voi stârpi la anul netrebnicul lui soi.