Barcarolă venețiană

 

Pe marea lină
 Care suspină
 Stelele toate plutesc ușor.
 De ce, drăguță,
 A mea steluță,
 Lipsești tu numai din horul lor.

 Dintre canaluri,
 Și de pe maluri
 Se nalță-un cântic melodios.
 De ce, Niniță,
 A ta guriță
 Nu se aude cântând voios?

 Tainica noapte
 Cu blânde șoapte
 Te cheamă, dragă, s'o încununi.
 Gondola geme,
 Căci multă vreme
 N'a fost cu tine printre laguni.

 Ah ! te coboară
 Vesel, ușoară,
 Dintr'al tău negru palat regesc.
 Vin' de zâmbește,
 De strălucește
 Ca un luceafăr dumnezeiesc.

 Cu blânda-i față
 Plutind prin ceață
 Luna din valuri se 'nalță 'n cer.

 Ah ! vină, vină,
 Scumpă lumină,
 Să mângâi dulce pe gondolier.

 Eu în gondolă
 Cu-o barcarolă
 Visul tău gingaș voi îngâna,
 Și noaptea 'ntreagă,
 Niniță dragă,
 Încet pe mare te-oi legănă !