Basm
de Ana Conta-Kernbach


Era 'ntr'o zi... Sta codrul lin
În mreje aurii cuprins,
Cînd dintre umbrele de plop
O șoapta blînda s'a desprins.

Cocoarele în zari pluteau,
Noroc...
      Ei, Doamne-s vremi de-atunci! —
Înviorînd drum pustiit,
Înveselind tăcute lunci.

Era cum zic... Mi-e basmul vechiu —
Și e din cele care dor...
Nu vi-l mai spun: că de-i altfel,—
E jalnic doar c'al tuturor.