Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Ieșirea
_pagina_1.png)
| ←Facerea | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE IEȘIREA |
Preoția→ |
CAP 1 modifică
1. Aceastea-s numele fiilor lui Israil, celora ce au întrat în Eghipet deodată cu Iacov, tatăl lor, fieștecarele cu toată casa lui au întrat:
2. Ruvim, Simeon, Levi, Iuda,
3. Isahar, Zavolon, Veniamin,
4. Dan și Nefthalim, Gad și Asir. Iară Iosif era la Eghipet.
5. Și era toate sufletele ce ieșise de la Iacov, 70 și 5.
6. Și muri Iosif, și toț frații lui, și toată ruda aceaea.
7. Și fiii lui Israil crescură și să înmulțiră, și prostateci să făcură, și să întăriră foarte, foarte, și înmulți pământul pre ei.
8. Și să sculă alt împărat pre Eghipet, carele nu știia pre Iosif.
9. Și zise limbii lui: „Iată, limba fiilor lui Israil, mare mulțime, și poate mai mult de noi.
10. Veniț dară să-i meșteșugim pre dânșii, pentru ca să nu să înmulțească și, când ni se va întâmpla noao războiu, să vor adaoge și aceștea cătră nepriateni și, bătând pre noi, vor ieși den pământ“.
11. Și le puse lor ispravnici pre lucrure, pentru ca să-i chinuiască întru fapte. Și zidiră cetăți tari lui Farao, pre Pitho, și pre Ramesi, și pre On, carele iaste Iliupolis.
12. Și întru cât îi smeriia pre dânșii, întru atâta să făcea mai mulți și să întăriia foarte, foarte.
13. Și să scârbiia eghipteanii de fiii lui Israil și asupriia eghipteanii pre fiii lui Israil cu silă.
14. Și le chinuia viața lor întru lucrurile ceale cumplite, cu lutul și cu cărămidăria, și cu toate lucrurile ce sânt la câmpu, după toate lucrurile ce-i robiia pre dânșii cu silă.
15. Și zise împăratul eghipteanilor moașelor jidovilor, uniia dentru dânsele, numele – Sepfora, și numele a doua – Fua.
16. Și zise lor: „Când sânteț moașe la ovreaice și sânt la naștere, de va fi parte bărbătească, îl ucideț, iară de va fi fămeiască, o cruțaț“.
17. Și să temură moașele de Dumnezău și nu făcură dupre cum le-au poruncit lor împăratul Eghipetului și da viață celor de parte bărbătească.
18. Și chemă împăratul Eghipetului moașele și le zise lor: „Ce că aț făcut lucrul acesta și aț cruțat cei de parte bărbătească?“
19. Și ziseră moașele lui Farao: „Nu-s ca muierile Eghipetului ovreaicile, pentru că nascu mai nainte de cum a întra cătră dânsele moașele“. Și năștea.
20. Și bine făcea Dumnezău moașelor; și să înmulți nărodul și să întări foarte.
21. De vreame ce să teamea moașăle de Dumnezău, și-ș făcură lor case.
22. Și porunci Farao, a tot norodul lui zicând: „Toată partea bărbătească ce să va naște la ovreai, în gârlă să-l aruncaț, și toată partea fămeiască să o cruțaț pre ea“.
CAP 2 modifică
1. Și era oarecare den neamul lui Levi, carele au luat den featele lui Levi.
2. Și o ținu pre ea, și în pântece luo și născu făt. Și, văzându-l iscusit, l-au acoperit luni trei.
3. Și de vreame ce nu mai putea să-l ascunză, luo lui mumă-sa un sicriu de papură și-l unse cu zmoală cleioasă și puse înlăuntru copilul într’însul, și-l puse în marginea gârlei.
4. Și priviia soru-sa de departe, să știe ce să va întâmpla lui.
5. Și să pogorî fata lui Farao să să scalde la gârlă, și roabele ei mergea pe aproape pre lângă gârlă, și văzând sicriul în margine, trimițând roaba, l-au luat.
6. Și deșchizând, văzu copilul plângând în sicriu și nu să îndură de el fata lui Farao și zise: „Den copiii ovreailor iaste acesta“.
7. Și zise sora lui featei lui Farao: „Voia-ț iaste să chemi ție fămeaie doică de la ovreai și va da țâță copilului?“
8. Și zise ei fata lui Farao: „Pasă!“ Și ducându-se fata, au chemat pre muma copilului.
9. Și zise cătră ea fata lui Farao: „Păzeaște-m copilașul acesta și mi-l apleacă, și eu îț voiu da plata ta!“ Și luo muiarea copilul și-l apleca pre el.
10. Și crescând copilul, l-au dus pre dânsul la fata lui Farao și fu ei întru fecior; și-i numi numele lui Moisi, zicând: „Den apă l-am luat pre dânsul“.
11. Și fu în zilele aceale multe, făcându-se mare, Moisi ieși cătră frații lui, feciorii lui Israil; și socotind ostineala lor, văzu pre un om eghiptinean bătând pre oarecare ovreaiu, den frații lui, fiiu lui Israil.
12. Și căutând încoace și încolea, nu văzu pre nimene; și ucigând pre eghiptean, îl ascunse pre el în năsip.
13. Și ieșind a doao zi, văzu doi oameni ovreai sfădindu-se și zise celui ce făcea strâmbătate: „Pentru căci bați pe aproapele-ț?“
14. Și cela zise: „Cine te-au pus boiaren și judecătoriu pre noi? Au doară vei tu să mă ucizi, în ce chip ai ucis ieri pre eghiptean?“ Și să spământă Moisi și zise: „De s’au făcut așa dovedit acest cuvânt?“
15. Și auzi Farao cuvântul acesta și cerea să ucigă pre Moisi. Și să osebi Moisi de fața lui Farao și lăcui în pământul Madiam; și mergând în pământul Madiam, au șăzut la fântână.
16. Și la popa den Madiam era 7 feate, păscând oile tătâni-său, lui Iothor.
17. Și mergând, scotea apă până umplură jgheaburile, ca să adape oile tătâni-său, lui Iothor. Și mergând păstorii, le-au scos pre dânsele. Și sculându-se Moisi, le-au mântuit pre eale, și le-au scos apă lor, și au adăpat oile lor. Și mearseră cătră Raguil, tatăl lor, și el zise lor:
18. „De ce aț grăbit de ați venit astăzi?“
19. Și eale ziseră: „Om eghiptean ne-au mântuit pre noi de păstori și ne-au scos noao apă și ne-au adăpat oile noastre“.
20. Și el zise featelor lui: „Dară unde iaste? Și pentru ce așa aț lăsat pre om? Chemați-l pre el ca să mănânce pâine!“ Și lăcui Moisi lângă om.
21. Și-i deade pre Sepfora, fata lui, lui Moisi fămeaie.
22. Și luând în pântece fămeaia, născu fecior. Și-i numi Moisi numele lui Ghersem, zicând că: „Nemearnec sânt în pământ striin“.
23. Și zămislind încă, născu al doilea fecior. Și-i numi numele lui Eliezer, zicând că: „Dumnezeul tătâni-mieu, ajutoriu mie, și mă mântui den mânile lui Farao“.
24. Și după zilele ceale multe acealea, au murit împăratul Eghipetului; și suspinară fiii lui Israil de lucruri și strigară și să sui strigarea lor cătră Dumnezeu de la lucruri.
25. Și ascultă Dumnezeu suspinările lor, și-ș aduse aminte de făgăduința lui cea cătră Avraam și Isaac și Iacov, și căută Dumnezeu pre fiii lui Israil și să cunoscu lor.
CAP 3 modifică
1. Și Moisi era păscând oile lui Iothor, socru-său, popei de Madiam. Și aduse oile supt pustiiu și veni la muntele lui Dumnezeu, Horiv.
2. Și să arată lui îngerul Domnului, în pară de foc, den rug; și văzu cum rugul arde cu foc, și rugul nu ardea.
3. Și zise Moisi: „Mergând mai nainte, voiu vedea această videnie mare: căci nu arde rugul“.
4. Și deaca văzu Domnul că să apropie să vază, îl chemă pre dânsul Domnul den rug, zicând: „Moisi, Moisi!“ Și el zise: „Ce iaste, Doamne?“
5. Și el zise: „Nu te apropia aicea; dezleagă încălțămintele den picioare-ți, pentru că locul întru carele tu stai pământ sfânt iaste“.
6. Și-i zise lui: „Eu sânt Dumnezăul tătâni-tău, Dumnezăul lui Avraam, și Dumnezăul lui Isaac, și Dumnezăul lui Iacov“. Și-ș întoarse Moisi fața lui, pentru că să teamea să caute deșchis înaintea lui Dumnezău.
7. Și zise Domnul cătră Moisi: „Văzând văzuiu chinuirea norodului mieu de la Eghipet, și strigarea lor am auzit, dintru cei ce gonesc pentru lucru.
8. Pentru că știu durearea lor, și mă pogorâiu să-i scoțu pre ei den mâna eghipteanilor și să-i scoțu pre ei din pământul acela și să-i bag pre ei în pământ bun și mult, la pământul ce cură lapte și miare, la pământul hananeilor, și heteilor, și amoreilor, și ferezeilor, și ghergheseilor, și ievuseilor.
9. Și acum, iată, strigarea fiilor lui Israil veni cătră mine,
10. Și eu văzuiu chinul carele eghipteanii chinuiesc pre ei. Și acum, vino să te tremiț cătră Farao, împăratul Eghipetului, și vei scoate norodul mieu, pre fiii lui Israil, din pământul Eghipetului“.
11. Și zise Moisi cătră Dumnezău: „Cine sânt eu, ca să merg cătră Farao, împăratul Eghipetului, și ca să scoț pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului?“
12. Și zise Dumnezău lui Moisi zicând că: „Voiu fi cu tine, și aceasta ți-e semnul că eu te tremiț ca să scoți tu norodul mieu din pământul Eghipetului: și vă veți închina lui Dumnezău în muntele acesta“.
13. Și zise Moisi cătră Dumnezău: „Iată, eu mă voiu duce cătră fiii lui Israil și voiu zice cătră ei: ‘Dumnezăul părinților noștri m’au trimis cătră voi’; și mă vor întreba: ‘Ce iaste numele Lui?’, ce voiu zice cătră ei?“
14. Și zise Dumnezău cătră Moisi zicând: „Eu sânt cela ce sânt“. Și zise: „Așa vei zice fiilor lui Israil: ‘Cela ce iaste m’au tremis cătră voi’“.
15. Și zise Dumnezău iarăș cătră Moisi: „Așa vei zice fiilor lui Israil: ‘Domnul Dumnezăul părinților noștri, Dumnezăul lui Avraam și Dumnezăul lui Isaac, și Dumnezăul lui Iacov, m’au trimis cătră voi. Acesta-m iaste mie nume veacinic și pomenire, neamurile neamurilor’.
16. Deci mergând, adună bătrânimea fiilor lui Israil și vei zice cătră ei: ‘Domnul Dumnezăul părinților noștri mi se-au ivit mie, Dumnezăul lui Avraam, și Dumnezăul lui Isaac, și Dumnezăul lui Iacov, zicând: ‘Cu socotință am socotit pre voi și câte vă se-au întâmplat voao în Eghipet’,
17. Și ziș: ‘Voiu sui pre voi den chinuirea eghipteanilor la pământul hananeilor, și heteilor, și eveilor, și amureilor, și ferezeilor, și ghergheseilor, și ievuseilor, la pământul ce cură lapte și miare’.
18. Și vor asculta glasul tău și vei întra tu și bătrânii lui Israil cătră Farao, împăratul Eghipetului, și vei zice cătră el: ‘Domnul Dumnezăul ovreailor ne-au chemat pre noi, deci vom mearge cale de trei zile în pustie, pentru ca să facem jârtvă Domnului Dumnezăului nostru’.
19. Și eu știu cum nu va lăsa pre voi Farao, împăratul Eghipetului, să meargeți, de nu va fi cu mână tare.
20. Și întinzând mâna mea, voiu lovi pre eghipteani în toate minunile meale care voiu face întru dânșii, și dupre aceasta voiu trimite pre voi.
21. Și voiu da har norodului acestuia înaintea eghipteanilor și, când veți ieși, nu veți ieși deșărți,
22. Ce va ceare muiarea de la vecin și lăcuitoarea dintr’un loc cu ea vase de argint, și de aur, și îmbrăcăminte, și veți pune preste fiii voștri și preste featele voastre, și veți dezbrăca pre eghipteani“.
CAP 4 modifică
1. Și răspunse Moisi și zise: „Dară de nu mă vor creade, nici vor asculta glasul mieu, pentru că vor zice cum: ‘Nu ți s’au ivit Domnul!’, ce voiu zice cătră ei?“
2. Și zise lui Domnul: „Ce iaste aceaea den mâna ta?“ Și zise: „Toiag“.
3. Și zise lui: „Aruncă pre el pre pământ!“ Și aruncă pre el pre pământ și să făcu șarpe, și fugi Moisi de la dânsul.
4. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întinde-ț mâna de-l apucă de coadă!“ Și întinzând mâna, îl apucă de coadă și să făcu toiag în mâna lui.
5. Și zise lui: „Pentru ca să crează ție cum ți se-au ivit Domnul Dumnezăul părinților lor, Dumnezăul lui Avraam, și Dumnezăul lui Isaac, și Dumnezăul lui Iacov“.
6. Și zise lui Domnul iarăș: „Bagă mâna ta în sânul tău!“ Și băgă mâna lui în sânul lui, și scoasă mâna lui den sânul lui, și să făcu mâna lui plină de bubele stricăciunii, ca zăpada.
7. Și zise lui Domnul: „Iarăș bagă mâna ta în sânul tău!“ Și băgă mâna lui în sânul lui, și o scoase den sânul lui, și iarăș să tocmi în fealiul trupului ei.
8. „Și de nu te vor creade, nice vor asculta glasul semnului dentâi, vor creade ție glasul semnului al doilea.
9. Și va fi, de nu vor creade ție, aceastor doao seamne, nici vor asculta glasul tău, vei lua den apa râului și vei turna pre uscat, și va fi apa ce vei lua den râu, sânge pre uscat“.
10. Și zise Moisi cătră Domnul: „Rogu-mă, Doamne, nu-s vreadnic mai nainte de ieri, nice mai înainte de alaltaieri, nice de când ai început a grăi robului tău; supțire la glas și zăbavnic la limbă sânt eu“.
11. Și zise Domnul cătră Moisi: „Cine au dat gură omului? Și cine au făcut rău la auz și surdu, văzător și orbu? Nu-s eu Domnul Dumnezău?
12. Și acum pasă, și eu voiu deșchide gura ta și te voiu înderepta carele vei vrea să grăiești“.
13. Și zise Moisi: „Rogu-mă, Doamne, aleage altul să poată, carele vei trimite“.
14. Și mâneindu-se Domnul pre Moisi cu urgie, zise: „Nu, iată, Aaron, fratele tău, levitul? Știu că el grăind va grăi ție. Și iată, el va ieși întru timpinarea ta și, văzându-te, să va bucura întru el.
15. Și vei zice cătră dânsul și vei da cuventele meale în gura lui; și eu voiu deșchide gura ta și gura lui și voiu tocmi pre voi care veț face.
16. Și el va grăi ție cătră norod și el va fi ție gura, și tu vei fi lui de cătră Dumnezeu.
17. Și toiagul acesta ce s’au întors în șarpe vei lua în mâna ta, întru carele vei face cu dânsul seamnele“.
18. Și mearse Moisi și să întoarse cătră socru-său, Iothor, și zise: „Mearge-voiu și mă voiu întoarce cătră frații miei de la Eghipet, și voiu vedea de încă trăiescu“. Și zise Iothor cătră Moisi: „Pasă sănătos!“
19. Și după zilele aceale multe, muri împăratul Eghipetului; și zise Domnul cătră Moisi, în pământul Madiam: „Pasă, du-te la Eghipet, pentru că au murit toț cât cerca sufletul tău“.
20. Și luând Moisi fămeaia lui și copiii, îi sui pe trăgători și să întoarse la Eghipet. Și luo Moisi toiagul, cel de la Dumnezău, în mâna lui.
21. Și zise Domnul cătră Moisi: „Mergând tu și întorcându-te la Eghipet, caută toate ciudesiile ce am dat în mâna ta, să le faci pre eale înaintea lui Farao. Iară eu voiu întări inema lui și nu va tremite norodul.
22. Și tu vei zice lui Farao: ‘Acestea zice Domnul Dumnezăul ovreailor: ‘Fiiul cel dentâi născut al mieu – Israil.
23. Și ziș ție: Tremite norodul mieu, pentru ca să să închine mie. Și tu n’ai vrut să-l tremiț pre el; caută dară, eu voiu ucide pre fiiul tău cel dentâi născut’“.
24. Și fu pre cale întru popas, întempină pre dânsul îngerul Domnului și cerca pre dânsul să-l omoară.
25. Și luând Sepfora pietricea ascuțită, au tăiat marginele acoperemântului trupului fiiului ei, și căzu la picioarele lui și zise: „Stătu sângile obrezaniei fiiului mieu“.
26. Și să duse de la el, pentru căce au zis: „Au stătut sângele obrezaniei fiiului mieu“.
27. Și zise Domnul cătră Aaron: „Pasă întru întimpinarea lui Moisi la pustie“. Și să duse și întimpină pre dânsul în muntele lui Dumnezău și sărută pre dânsul.
28. Și spuse Moisi lui Aaron toate cuvintele Domnului care le-au tremis și toate seamnele câte au poruncit lui.
29. Și mearse Moisi și Aaron și adunară toată bătrânimea fiilor lui Israil.
30. Și grăi lor Aaron toate cuvintele aceastea carele au grăit Dumnezău cătră Moisi și făcu seamnele înaintea norodului; și crezură lor norodul,
31. Și să bucurară căce au socotit Dumnezău pre fiii lui Israil și căce le-au văzut lor chinul; și plecându-se norodul, se-au închinat.
CAP 5 modifică
1. Și după aceastea întră Moisi și Aaron cătră Farao și ziseră lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Trimite-m nărodul mieu, pentru ca să-m prăznuiască în pustie!’“
2. Și zise Farao: „Cine iaste căruia voiu asculta glasul lui, ca să trimițu pre fiii lui Israil? Nu știu pre Domnul, și pre Israil nu-l voiu trimite“.
3. Și ziseră lui: „Dumnezăul ovreailor ne-au chemat pre noi; deci să meargem cale de 3 zile în pustie pentru ca să jârtvuim Domnului Dumnezăului nostru, ca să nu ne întimpine pre noi moarte au ucidere“.
4. Și zise lor împăratul Eghipetului: „Pentru căce Moisi și Aaron îndărătniceaște norodul de la lucru? Meargeț fieștecarele dentru voi cătră lucrurile lui!“
5. Și zise Farao: „Iată, acum să va preaînmulți norodul acesta pre pământ, deci să nu-i potolim pre dânșii de la lucruri“.
6. Și porunci Farao ispravnicilor norodului și logofeților, zicând:
7. „Să nu mai adaogeț să daț paie norodului pentru facerea carămizii ca și ieri și alaltaieri, și astăzi, ce ei meargă și-ș adune lor paiele.
8. Și tocmeala cărămiziei care ei fac, vor face; și în toate zilele să-i asupriț, și nu veț lua nimică de la dânșii, pentru că șăd făr-de lucru, pentru aceaea au strigat, zicând: ‘Să meargem și să jârtvuim Dumnezăului nostru’.
9. Îngreuiaze-se lucrurile oamenilor acestora și grijască aceastea, și nu grijască întru cuvinte deșarte!“
10. Și grăbiia pre ei ispravnicii norodului și logofeții și zicea cătră norod zicând: „Aceastea zice Farao: ‘Nu încă voiu mai da voao paie.
11. Voi singuri meargeț de vă adunaț voao paie, de unde veț afla, pentru că nu va râdica dentru tocmeala voastră nemică’“.
12. Și să râsipi norodul în tot pământul Eghipetului să strângă trestie pentru paie.
13. Și ispravnicii grăbiia pre dânșii, zicând: „Săvârșiți lucrurile voastre ceale ce vî să cuvine pre zi, ca și când vî să da voao paie“.
14. Și se bătură logofeții neamului fiilor lui Israil, ceia ce era puși peste ei, de ispravnicii lui Farao, zicându: „Pentru căce n’aț săvârșit tocmealele voastre a cărămidăriii, ca și ieri și alaltaieri, și astăzi?“
15. Și întrând logofeții fiilor lui Israil, strigară cătră Farao, zicând: „Pentru căce faci așa robilor tăi?
16. Paie nu daț robilor tăi, și cărămide zic noao să facem? Și iată, slugile tale s’au bătut; deci strâmbătate vei face norodului tău?“ Și zise lor:
17. „Fără lucru șădeț, zăbavnici sânteț, pentru aceaea ziceț: ‘Să meargem să jârtvim Dumnezăului nostru’.
18. Acum dară, mergând, lucraț, pentru că paiele nu să vor da voao, și tocmeala cărămiziii veț da-o!“
19. Și vedea logofeții fiilor lui Israil pre dânșii în reale, zicând: „Nu va rămânea den cărămidărie ce să cuvine pre zi“.
20. Și întimpinară pre Moisi și pre Aaron, venind în timpinarea lor, ieșind ei de la Farao,
21. Și ziseră lor: „Vază Dumnezău pre voi și judece, pentru că aț urât mirosul nostru înaintea lui Farao și înaintea slugilor lui, ca să daț sabie în mâna lui, ca să omoară pre noi“.
22. Și să întoarse Moisi cătră Domnul și zise: „Doamne, pentru căce ai chinuit norodul acesta? Și pentru căce m’ai tremis pre mine?
23. Și, de când am mersu înlăuntru cătră Farao să grăiescu pre numele tău, au chinuit norodul acesta, și nu ai mântuit norodul tău“.
CAP 6 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi: „Acum vei vedea ceale ce voiu face lui Farao, pentru că întru mână tare va tremite pre ei și întru braț nalt va scoate pre ei den pământul lui“.
2. Și grăi Dumnăzău cătră Moisi și zise cătră dânsul: „Eu – Domnul.
3. Și mă arătaiu cătră Avraam și Isaac și Iacov, Dumnezău fiind lor; și numele miu, „Domnul“, nu l-am arătat lor.
4. Și am pus făgăduința mea cătră ei, ca să le dau lor pământul hananeilor, pământul care au sălășluit, întru care au și lăcuit pre dânsul.
5. Și eu am asculat suspinarea fiilor lui Israil, carele eghipteanii robesc pre ei, și mi’am adus aminte de făgăduința voastră.
6. Pasă și zi fiilor lui Israil zicând: ‘Eu – Domnul Dumnezeu, și voiu scoate pre voi den silnecia eghipteanilor și voiu mântui pre voi den robia lor și voiu izbăvi pre voi întru braț înalt și judecată mare.
7. Și voiu lua mie pre voi întru norod mie; și voiu fi voao Dumnezeu și veț cunoaște cum eu – Domnul Dumnezeul vostru, cela ce v’au scos pre voi den pământul Eghipetului și dentru silnicii eghipteanilor,
8. Și voiu băga pre voi în pământul carele am întins mâna mea să-l dau pre dânsul lui Avraam și Isaac și Iacov, și-l voiu da pre dânsul întru sorți. Eu – Domnul’“.
9. Și grăi Moisi așa fiilor lu Israil; și nu ascultară pre Moisi, de micșorarea sufletului și de faptele ceale greale.
10. Și zise Domnul cătră Moisi zicând:
11. „Întră, grăiaște cătră Farao, împăratul Eghipetului, pentru ca să trimiță pre fiii lu Israil den pământul lui“.
12. „Și grăi Moisi înaintea Domnului, zicând: „Iată, fiii lu Israil nu m’au ascultat pre mine, și cum mă va asculta Farao? Și eu fără cuvânt sânt“.
13. Și zise Domnul cătră Moisi și Aaron și le porunci ca să între cătră Farao, împăratul Eghipetului, ca să scoață pre fiii lui Israil den pământul Eghipetului.
14. Și aceștea-s începătorii caselor neamurilor lor, fiii lui Ruvim, celui dentâiu născut al lui Israil: Enoh și Falus, Asron și Harmi. Aceasta e rudenia lui Ruvim.
15. Și fiii lui Semeon: Iemuil și Iamin, și Aod, și Iahin, și Saar, și Saul, cel de la Finisa. Aceastea-s rudeniile fiilor lui Semeon.
16. Și aceastea-s numele fiilor lui Levi, dupe rudeniile lor: Gherson, Caath și Merari. Și anii vieții lui Levi, 137.
17. Și aceștea-s fiii lui Gherson: Loveni și Semei, casele moșiii lor.
18. Și fiii lui Caath: Amvram, și Isaar, și Hevrom, și Oziil. Și anii vieții lui Caath, 130 de ani.
19. Și fiii lui Merari: Mooli și Omusi. Aceastea-s casele seminției lui Levi, dupe rudeniile lor.
20. Și luo Amvram pre Iohaveth, fata fratelui tătâni-său, lui fămeaie; și născu lui pre Aaron și pre Moisi, și pre Mariam, sora lor. Și anii vieții lui Amvram, 137 de ani.
21. Și feciorii lui Isaar: Core, și Iafec, și Zehri.
22. Și feciorii lui Oziil: Misail, și Elisafan, și Segri.
23. Și luo Aaron pre Elisaveth, fata lui Aminadav, sora lui Naason, lui fămeaie; și născu lui pre Nadav, și Aviud, și pre Eleazar, și pre Ithamar.
24. Și fiii lui Core: Asir și Elcana, și Aviasar. Aceastea-s nașterile lui Core.
25. Și Eleazar al lui Aaron au luat, den featele lui Futiil, lui fămeaie; și născu lui pre Finees. Aceastea-s începăturile seminției leviților, după naștirile lor.
26. Aceștea-s Aaron și Moisi, cărora zise Dumnezeu lor să scoață pre fiii lui Israil den Eghipet, cu putearea lor.
27. Aceștea sânt ceaia ce grăiia cătră Farao, împăratul Eghipetului, ca să scoață pre fiii lui Israil den Eghipet; acesta – Aaron, și Moisi.
28. Întru care zi grăi Domnul lui Moisi în pământul Eghipetului,
29. Și grăi Domnul cătră Moisi zicând: „Eu – Domnul! Grăiaște cătră Farao, împăratul Eghipetului, câte eu zic cătră tine“.
30. Și zise Moisi înaintea Domnului: „Iată, eu amorțit la grai sânt, și cum mă va auzi pre mine Farao?“
CAP 7 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi zicând: „Iată, eu te-am dat pre tine dumnezeu lui Farao, și Aaron, fratele tău, îț va fi ție proroc.
2. Și tu vei grăi lui toate câte poruncescu ție, și Aaron, fratele tău, va grăi cătră Farao, ca să trimiță pre fiii lui Israil den pământul lui.
3. Și eu voiu întări inema lui Farao și voiu înmulți seamnele meale și ciudeasele în pământul Eghipetului.
4. Și nu va asculta pre voi Farao, și voiu pune mâna mea pre Eghipet și voiu scoate cu putearea mea norodul mieu, pre fiii lui Israil, den pământul Eghipetului, cu izbândire mare.
5. Și vor cunoaște toț eghipteanii că Eu sânt Domnul, întenzând mâna mea pre Eghipet, și voiu scoate pre fiii lui Israil den mijlocul lor“.
6. Și făcu Moisi și Aaron dupre cum le porunci lor Domnul.
7. Și Moisi era de 80 de ani și Aaron de 80 și 3 de ani când au grăit cătră Farao.
8. Și zise Domnul cătră Moisi și Aaron zicând: „Și de va grăi cătră voi Farao, zicând:
9. ‘Dați-ne noao semnu au minune!’, și vei zice lui Aaron, fratelui tău: ‘Ia toiagul și-l aruncă pre dânsul pre pământu, înaintea lui Farao și înaintea slugilor lui, și va fi bălaur’“.
10. Și întră Moisi și Aaron înaintea lui Farao și a slugilor lui și făcură așa, în ce chip le-au poruncit lor Domnul. Și aruncă Aaron toiagul lui înaintea lui Farao și a slugilor lui și să făcu bălaur.
11. Și chemă Farao pre înțilepții Eghipetului și pre vrăjâtori, și făcură și vrăjâtorii eghipteanilor cu vrăjâle lor într’acestaș chip.
12. Și aruncară fiiștecarele toiagul lui, și să făcură bălauri. Și înghiți toiagul lui Aaron toiagile lor.
13. Și să întări inema lui Farao și nu-i ascultă pre dânșii, dupre cum le-au grăit lor Domnul.
14. Și zise Domnul cătră Moisi: „Să îngreuie inema lui Farao, ca să nu tremiță norodul.
15. Pasă cătră Farao dimineața, iată, el iase la apă, și-l vei întimpina pre țărmurile râului și toiagul ce se-au întorsu în șarpe vei lua în mâna ta.
16. Și vei zice cătră el: ‘Domnul Dumnezăul ovreailor m’au trimis cătră tine, zicând: ‘Trimite-m norodul mieu ca să slujască mie în pustie!’, și iată, n’ai ascultat până într’atâta’.
17. Și acum, așa zice Domnul: ‘Întru aceasta vei cunoaște cum eu – Domnul: iată, eu bat cu toiagul cel den mâna mea pre apa ce iaste în râu, și să va premeni în sânge.
18. Și peștii ce sânt în apă vor muri și să va împuți râul și nu vor putea eghipteanii să bea apă den râu’“.
19. Și zise Domnul cătră Moisi: „Zi lui Aaron, fratelui tău: ‘Ia toiagul în mâna ta și întinde mâna ta pre apele Eghipetului, și pre râurile lor, și pre iazurile lor, și pre mociorițile lor, și pre toată apa lor adunată. Și va fi sânge în tot pământul Eghipetului, întru leamne și în pietri’“.
20. Și făcură așa Moisi și Aaron, dupre cum le-au poruncit lor Dumnezău. Și rădicând Aaron toiagul lui, lovi apa ce era în râu, înaintea lui Farao și înaintea slugilor lui, și premeni toată apa den râu în sânge.
21. Și peștii den râu au murit, și să împuți râul, și nu putea eghipteanii să bea apă den râu, și era sângele în tot pământul Eghipetului.
22. Și făcură așa și vrăjâtorii eghipteanilor cu vrăjâle lor. Și să întări inema lui Farao și nu ascultă pre dânșii, dupre cum zise Domnul.
23. Și întorcându-se Farao, au întrat în casa lui și nu băgă în mintea lui nici de aceasta.
24. Și săpară toț eghipteanii pe împrejurul râului ca să bea apă, și nu putea să bea apă den râu.
25. Și să pliniră 7 zile dupe ce lovi Domnul râul.
CAP 8 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întră cătră Farao și vei zice cătră el: ‘Aceastea zice Domnul: ‘Tremite-m norodul mieu pentru ca să să închine mie.
2. Iară de nu vei vrea tu să-l trimiț pre dânsul, iată, eu lovescu toate hotarăle tale cu broaște.
3. Și va vărsa râul broaște și, suindu-se broaștele, vor întra în casele tale, și în cămările așternuturilor tale, și pre paturile tale, și în casele slugilor tale și ale norodului tău, și în aluaturile tale, și în cuptoarele tale;
4. Și pre tine, și pre norodul tău, și pre slugile tale se vor sui broaștele’“.
5. Și zise Domnul cătră Moisi: „Zi lui Aaron, fratelui tău: ‘Întinde cu mâna ta toiagul pre râuri, și pre iazuri, și pre mocerițe, și scoate broaștele pre pământul Eghipetului’“.
6. Și întinse Aaron mâna pre apele Eghipetului și scoase broaștele pre pământul Eghipetului și să sui broasca și acoperi tot pământul Eghipetului.
7. Și făcură așa și vrăjitorii Eghipetului cu vrăjile lor și scoaseră broaștele pre pământul Eghipetului.
8. Și chemă Farao pre Moisi și pre Aaron și zise: „Rugați-vă pentru mine cătră Domnul și să ia broaștele de la mine și de la norodul mieu, și voiu trimite norodul și vor jârtvi Domnului“.
9. Și zise Moisi cătră Farao: „Făgăduiaște cătră mine, când mă voiu ruga pentru tine și pentru slugile tale și pentru norodul tău, ca să piarză broaștele de la tine și de la norodul tău și den casele voastre, fără numai în râu vor rămânea“.
10. Și el zise: „Mâine“. Și zise: „După cum ai zis, pentru ca să vezi cum nu iaste altul afară den Domnul.
11. Și se vor râdica broaștele de la tine, și den casele voastre, și den curți, și den slugile tale, și den norodul tău, fără numai în râu vor rămânea“.
12. Și ieși Moisi și Aaron de la Farao și strigă Moisi cătră Domnul pentru porunca broaștelor, după cum făgădui Farao.
13. Și făcu Domnul după cum zise Moisi și muriră broaștele den case, și den curți, și den țarine.
14. Și le adunară clăi-clăi, și să împuți pământul.
15. Și văzând Farao cum s’au făcut răsuflare, se îngreuie inema lui și nu ascultă pre ei dupre cum au grăit Domnul.
16. Și zise Domnul cătră Moisi: „Zi lui Aaron: ‘Întinde cu mâna toiagul tău și loveaște țărâna pământului, și vor fi mușâțe întru oameni și întru dobitoace, și pre Farao, și pre casele lui, și pre slugile lui; și în toată țărâna pământului se făcură mușâțele, în tot pământul Eghipetului’“.
17. Și întinse Aaron cu mâna toiagul și lovi țărâna pământului și să făcură mușâțile întru oameni și întru dobitoace, și în toată țărâna pământului s’au făcut mușâțile, în tot pământul Eghipetului.
18. Și făcură așa și vrăjitorii cu vrăjile lor, ca să scoată mușâța, și nu putură. Și să făcură mușâțile întru oameni și întru dobitoace.
19. Și ziseră vrăjitorii cătră Farao: „Deaget al lui Dumnezău iaste acesta“ Și să întări inima lui Farao și n’au ascultat pre ei, după cum au grăit Domnul.
20. Și zise Domnul cătră Moisi: „Mânecă-te dimineață și stăi înaintea lui Farao și, iată, el va ieși la apă. Și vei zice cătră el: ‘Aceasta zice Domnul: ‘Trimite-m norodul mieu, pentru ca să-m slujască în pustie.
21. Iară de nu vei vrea să-m trimiț norodul mieu, iată, eu voiu trimite preste tine, și preste slugile tale, și preste norodul tău, și preste casele tale muscă câinească, și se vor împlea casele eghipteanilor de muscă câinească, și pre pământul pre carele sânt pre el.
22. Și voiu slăvi în ziua aceaea pământul Ghesem, pre carele norodul mieu va sta pre el, asupra căruia nu va fi acolo musca câinească, pentru ca să vezi că Eu sânt Domnul domnind tot pământul.
23. Și voiu da osebire întru mijlocul norodului mieu și întru mijlocul norodului tău și pre mâine va fi semnul acesta pre pământ’“.
24. Și făcu Domnul așa și veni musca cea câinească mulțime, în casele lui Farao, și în casele slugilor lui, și în tot pământul Eghipetului, și să prăpădi pământul de musca cea câinească.
25. Și chemă Farao pre Moisi și pre Aaron, zicând: „Mergând, faceț jârtvă Domnului Dumnezăului vostru în pământul acesta!“
26. Și zise Moisi: „Nu iaste putință a să face așa, pentru că urâciunele eghipteanilor să jârtvuim Domnului Dumnezăului nostru; că de vom jârtvi urâciunele eghipteanilor înaintea lor, cu pietre ne vor omorî.
27. Cale de trei zile vom mearge în pustie și vom jârtvi Domnului Dumnezeului nostru, dupre cum au zis noao“.
28. Și zise Farao: „Eu voiu trimite pre voi și veți jirtvi Domnului Dumnezeului vostru în pustie, iară nu departe să vă întindeți a mearge; rugați-vă dară pentru mine cătră Domnul“.
29. Și zise Moisi: „Vezi, eu voiu ieși de la tine și mă voiu ruga cătră Domnul și se va duce musca cea câinească (de la Farao), și de la slugile tale, și de la norodul tău, mâine. Să nu mai adaogi încă, Farao, a mai înșăla, ca să nu trimiți norodul să jârtvească Domnului!“
30. Și ieși Moisi de la Farao și să rugă cătră Dumnezeu.
31. Și făcu Domnul după cum zise Moisi și rădică musca cea câinească de la Farao, și de la slugile lui, și de la norodul lui și n’au rămas nice una.
32. Și îngreuie Farao inima lui și în vreamea aceasta, și nu vru să trimiță norodul.
CAP 9 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întră cătră Farao și vei zice lui: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezeul ovreailor: ‘Trimite norodul mieu, ca să slujască mie.
2. Iară de nu vei vrea să trimiți norodul mieu, ce încă îl ții pre el,
3. Iată, mâna Domnului va fi pre dobitoacele tale ceale den câmpu, și în cai, și în trăgători, și în cămile, și în boi, și în oi, moarte mare foarte.
4. Și voiu slăvi eu în vreamea aceaea în mijlocul dobitocului eghipteanilor și în mijlocul dobitoacelor fiilor lui Israil, și nu vor muri den toate dobitoacele fiilor lui Israil, grăit’“.
5. Și deade Dumnezeu soroc, zicând: „Pre mâine va face Domnul cuvântul acesta pre pământ“.
6. Și făcu Domnul cuvântul acesta a doo zi și muriră toate dobitoacele eghipteanilor, iară den dobitoacele fiilor lui Israil n’au murit nice una.
7. Și văzând Farao cum n’au murit den dobitoacele fiilor lui Israil nice una, s’au îngreuiat inema lui Farao, și nu trimise norodul.
8. Și zise Domnul cătră Moisi și Aaron zicând: „Luaț voi pline mânile de spuză de cuptoriu și prisare Moisi spre ceriu înaintea lui Farao și înaintea slugilor lui.
9. Și să să facă prah peste tot pământul Eghipetului și vor fi pre oameni și pre dobitoace rane, bășici fierbând, întru oameni și întru dobitoace, și în tot pământul Eghipetului“.
10. Și luară spuza cuptoriului înaintea lui Farao și prisără pre dânsa Moisi în ceriu și să făcură rane, bășici fierbând, întru oameni și întru dobitoace.
11. Și nu putea vrăjitorii să stea înaintea lui Moisi pentru rane, pentru că să făcură ranile și întru vrăjitori, și în tot pământul Eghipetului.
12. Și întări Domnul inima lui Farao și nu ascultă pre dânșii după cum porunci Domnul lui Moisi.
13. Și zise Domnul cătră Moisi: „Mânecă dimineață și stăi înaintea lui Farao și vei zice cătră el: ‘Aceastea zice Domnul Dumnezăul ovreailor: ‘Tremite norodul mieu, pentru ca să slujască mie,
14. Pentru că în vreamea aceasta eu voiu tremite toate timpinările meale în inema ta, și slugilor tale, și norodului tău, pentru ca să vezi că nu iaste altul ca mine în tot pământul.
15. Că acum, trimițând mâna mea, voiu lovi pre tine și pre norodul tău cu moarte, și te vei fărâma de pre pământ.
16. Și pentru aceaea te-ai cruțat până acum, ca sa arăt întru tine vârtutea mea și pentru ca să să vestească numele mieu în tot pământul.
17. Deci încă tu vei face norodul mieu, ca să nu tremiț pre dânșii?
18. Iată, eu voiu ploua în ceasul acesta mâine piatră foarte multă, care într’acestaș chip nu se-au făcut în Eghipet den ziua ce s’au zidit până în ziua aceasta.
19. Acum dară, grăbeaște să-ți aduni dobitoacele și câte-ț sânt ție pre câmpu, pentru că toț oamenii și dobitoacele câte se vor afla în câmpi și nu vor întra în casă și va cădea pre dânsele piatra, vor muri’“.
20. Cela ce să teamea de cuvântul Domnului den slugile lui Farao ș’au adunat dobitocul lui pren case,
21. Iară cine n’au luat aminte cu cugetul la cuvântul Domnului au lăsat dobitoacele în câmpi.
22. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întinde mâna ta în ceriu și va fi piatră pre tot pământul Eghipetului: pre oameni, și pre dobitoace, și pre toată iarba ce iaste pre pământ“.
23. Și întinse Moisi mâna în ceriu și Domnul deade glasuri, și piatră, și cura foc pe pământ; și ploo Domnul piatră preste tot pământul Eghipetului.
24. Și era piatra, și focul văpăind întru piatră, și piatra era multă foarte – foarte, carea ca aceasta nu s’au făcut la Eghipet de când s’au făcut pre el limbă.
25. Și lovi piatra în tot pământul Eghipetului, den om până în dobitoc, și toată iarba cea den câmpu au lovit piatra, și toate leamnile de pren câmpi le-au sfărâmat.
26. Fără numai în pământul Ghesem, unde era fiii lui Israil, nu s’au făcut piatră.
27. Și trimițind Farao, au chemat pre Moisi și pre Aaron și le zise lor: „Greșiiu acum, Domnul iaste derept, iară eu și norodul mieu, fără de leage.
28. Rugați-vă dară cătră Domnul pentru mine, și să să potolească a să face glasurile lui Dumnezeu, și piatră, și foc pre pământ, și voiu trimite pre voi și nu veți mai adaoge a rămânea“.
29. Și zise lui Moisi: „Deca voiu ieși den cetate, voiu înălța mânile meale cătră Domnul la ceriu, și glasurile se vor potoli, și piatra, și ploaia încă nu va mai fi, ca să cunoști cum al Domnului e pământul, și tu, și slugile tale.
30. Știu cum încă nu v’ați spământat de Domnul“.
31. Și inul și orzul s’au stricat, pentru că orzul era apropiat și inul cu sămânță.
32. Iară grâul și ovăsul nu s’au stricat, pentru că era târzie.
33. Și ieși Moisi de la Farao afară den cetate și au înălțat mânile lui cătră Domnul, și glasurile s’au potolit, și piatra și ploaia n’au mai picat pre pământ.
34. Și văzând Farao cum s’au potolit ploaia și piatra și glasurile, adaosă încă a greși, și-ș îngreuia inima lui și a slugilor lui.
35. Și să întări inima lui și a slugilor lui și nu trimise pre fiii lui Israil, după cum au grăit Domnul lui Moisi.
CAP 10 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi zicând: „Întră cătră Farao, pentru că eu am îngreuiat inima lui și a slugilor lui, ca pre rând să vie seamnele aceastea pre ei,
2. Pentru ca să povestiți în urechile fiilor voștri și ale feciorilor fiilor voștri câte am batjocorit eghipteanilor, și seamnele meale care am făcut întru ei, și veți cunoaște cum Eu sânt Domnul“.
3. Și întră Moisi și Aaron înaintea lui Farao și ziseră lui: „Aceasta zice Domnul Dumnezeul ovreailor: ‘Până când nu vei să te rușinezi de mine? Trimite norodul mieu, pentru ca să-m slujască mie.
4. Iară de nu vei vrea să trimiți norodul mieu, iată, eu voiu aduce, în ceasul acesta mâine, lăcustă multă pre toate hotarăle tale,
5. Și va acoperi fața pământului, și nu vei putea să vezi pământul, și va mânca toată prisoseala ce au rămas, care au lăsat voao piatra, și va mânca tot lemnul ce creaște voao pre pământ,
6. Și să vor umplea casele tale, și casele slugilor tale, și toate casele în tot pământul Eghipetului, care niceodineoară au văzut părinții tăi, nice strămoșii lor, dentru care zi s’au făcut pre pământ, până în ziua de astăzi’“. Și abătându-se Moisi, ieși de la Farao.
7. Și ziseră slugile lui Farao cătră el: „Până când va fi noao această pacoste? Trimite oamenii ca să jărtvească Domnului Dumnezeului lor! Au vei să știi că au pierit Eghipetul?“
8. Și întoarseră pre Moisi și pre Aaron cătră Farao și zise lor Farao: „Meargeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Dară carei și cine sânt ceia ce mergu?“
9. Și zise Moisi: „Cu tinerii noștri și cu bătrânii vom mearge, cu feciorii și cu featele, și oile, și boii noștri, pentru că iaste praznicul Domnului Dumnezăului nostru“.
10. Și zise Farao cătră ei: „Fie așa, Dumnezău cu voi! Cum voiu trimite pre voi, au doară și marfa voastră? Căutaț, pentru că ficleșug iaste înaintea voastră!
11. Nu așa, ce meargă bărbații, și slujâț lui Dumnezău, pentru că aceasta voi cercaț“. Și scoaseră pre ei de la fața lui Farao.
12. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întinde-ț mâna ta pre pământul Eghipetului și să să suie lăcusta prea pământ și va mânca toată iarba pământului, și toată roada leamnelor, ce-au lăsat piatra“.
13. Și râdică Moisi toiagul spre ceriu, și Domnul aduse vânt austru pre pământ toată ziua aceaea și toată noaptea; dimineața să făcu, vântul austrul puse înlăuntru lăcusta
14. Și o aduse pre dânsa preste tot pământul Eghipetului și să așăză preste toate hotarăle Eghipetului, multă foarte; mai nainte de dânsa nu s’au făcut lăcustă ca aceasta și după aceasta nu va fi așa.
15. Și acoperi fața pământului, și să strică pământul; și mâncă toată iarba pământului și toată roada leamnelor, care au rămas de piatră; n’au rămas vearde nemică întru leamne și în toată iarba câmpului, în tot pământul Eghipetului.
16. Și grăbi Farao a chema pre Moisi și pre Aaron, zicând: „Greșit-am înaintea Domnului Dumnezăului vostru, și voao.
17. Priimiț dară încă acum greșala mea și vă rugaț cătră Domnul Dumnezăul vostru și râdice moartea aceasta de pre mine“.
18. Și ieși Moisi de la Farao și să rugă Domnului.
19. Și premeni Domnul de la mare vânt vârtos și râdică lăcustele și le puse pre dânsele în Marea Roșie, și n’au rămas nice o lăcustă în tot pământul Eghipetului.
20. Și întări Domnul inima lui Farao și nu trimise pre fiii lui Israil.
21. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întinde mâna ta la ceriu și să să facă întunearec pre pământul Eghipetului, întunearec pipăit“.
22. Și întinse Moisi mâna lui la ceriu și să făcu întunearec negură ceață pre tot pământul Eghipetului 3 zile.
23. Și nu văzu nimeni pre frate-său și nu să sculă nimeni den pământul lui 3 zile, iară la toți fiii lui Israil lumină era întru toate câte le trebuia.
24. Și chemă Farao pre Moisi și pre Aaron, zicându: „Meargeț, slujâț Domnului Dumnezăului vostru! Afară den oi și den boi veț lăsa; și marfa voastră meargă cu voi“.
25. Și zise Moisi: „Ba, ce încă și tu să dai noao jârtve și ardere-de-tot, care vom face Domnului Dumnezăului nostru.
26. Și dobitoacele noastre vor mearge cu noi și nu vom lăsa unghe, pentru că dentr’însele vom lua, să slujâm Domnului Dumnezăului nostru; că noi nu știm ce vom sluji Domnului Dumnezăului nostru, până vom mearge noi acolo“.
27. Și întări Domnul inima lui Farao și nu vru să-i trimiță pre dânșii.
28. Și zise Farao: „Pasă de la mine! Socoteaște-te pre tine încă a mai adaoge să vezi fața mea, că în ce zi te vei ivi mie, vei muri“.
29. Și zise Moisi: „Precum ai zis, nu mă voiu mai ivi ție în față“.
CAP 11 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi: „Încă o rană voiu aduce eu pre Farao și pre Eghipet, și dupre aceaea va trimite pre voi de aicea. Și când va trimite pre voi, cu toată scoaterea va scoate pre voi.
2. Grăiaște dară pre ascunsu în urechile norodului și ceară fieștecarele de la vecinu-ș și fămeaia de la vecina ei vase de aur și de argint și îmbrăcăminte“.
3. Și Domnul deade harul norodului său naintea eghipteanilor și le împrumutară lor. Și omul Moisi mare să făcu foarte înaintea eghipteanilor, și înaintea lui Farao, și înaintea slugilor lui, și în ochii a tot norodul.
4. Și zise Moisi: „Aceastea zice Domnul: ‘Pre la miazănoapte voiu întra eu în mijlocul Eghipetului,
5. Și va muri tot cel dentâiu născut în pământul Eghipetului, den cel dentâiu născut al lui Farao carele șade pre scaun până la cel dentâiu născut al slujnecii cei de lângă moară și până la cel dentâiu născut a tot dobitocul.
6. Și va fi strigare mare pren tot pământul Eghipetului, care ca aceasta nu se-au mai făcut și ca aceasta încă nu se va mai adaoge.
7. Iară întru toț fiii lui Israil nu va chelălăi câine cu limba lui, de la om până la dobitoc, pentru ca să vezi că te va proslăvi Domnul în mijlocul eghipteanilor și în mijlocul fiilor lui Israil’.
8. Și vor striga toț copiii aceștea cătră mine și să vor închina mie, zicând: ‘Ieși tu și tot norodul tău căruia tu povățuiești’, și dupe aceaea voiu ieși“. Și ieși Moisi de la Farao cu mânie.
9. Și zise Domnul cătră Moisi: „Nu va asculta pre voi Farao, ca să înmulțescu seamnele meale și minunele meale în pământul Eghipetului“.
10. Și Moisi și Aaron făcură seamnele și minunile aceastea toate înaintea lui Farao. Și întări Dumnezău inema lui Farao și nu vru să tremiță pre fiii lui Israil den pământul Eghipetului.
CAP 12 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi și Aaron, în pământul Eghipetului, zicând:
2. „Luna aceasta – voao începătură de luni, întâiu iaste voao întru lunile anului.
3. Grăiaște cătră toată adunarea fiilor lui Israil, zicând: ‘Întru a zeacea lunii aceștiia, să-ș ia cineș oaia, dupe casele rudeniii, de casă oaie.
4. Iară de vor fi puțini întru casă, ca să nu fie destui la o oaie, să ia împreună cu dânsul pre vecin, pe aproapele lui, dupe numărul sufletelor, fieștecarele cât îi va fi destul lui, să va număra împreună la oaie.
5. Oaie deplin, parte bărbătească, fără prihană, de un an, să fie voao; den miei și den iezi veț lua.
6. Și va fi voao păzâtă până în 14 a lunii aceștiia și vor junghea pre el toată mulțimea adunării fiilor lui Israil, cătră seară.
7. Și vor lua den sânge și vor pune la cei doi stâlpi ai ușii și la prag, pre la case întru carele vor mânca pre el întru dânșii.
8. Și vor mânca cărnurile în noaptea aceasta, friptă la foc, și azime cu papadie vor mânca.
9. Nu veț mânca pre el crud, nice fiertu în apă, ce friptu la foc, capul cu picioarele și cu mațile.
10. Nu va rămânea dentr’însul până dimineața, și os nu veț fărâma de la el; și ceale ce vor rămânea dentr’însul până dimineața, cu foc să le ardeț.
11. Și așa veț mânca pre dânsul: mijlocile voastre încinse, și cizmele voastre în picioarele voastre, și toiagele voastre în mâinele voastre; și veț mânca pre dânsul degrabă, Pasha iaste, a Domnului.
12. Și voiu treace în pământul Eghipetului în noaptea aceasta și voiu omorî tot întâi-născutul în pământul Eghipetului, den om până în dobitocu, și în toț dumnezăii eghipteanilor voiu face izbândă. Eu – Domnul.
13. Și va fi sângele voao întru semnu pre casă în carele veț fi voi acolo, și voiu vedea sângele și voiu acoperi pre voi și nu va fi întru voi rană ca să vă surpaț, când voiu lovi în pământul Eghipetului.
14. Și va fi ziua aceasta voao pomenire și veț prăznui pre dânsa praznic Domnului, întru semențiile voastre. Leage veacinică veț prăznui pre dânsa.
15. Șapte zile veț mânca azime; și den ziua dentâiu veț piarde aluatul den oasele voastre. Tot cine va mânca aluat, se va surpa sufletul acela den Israil, den ziua dentâiu până în ziua a șaptea.
16. Și ziua dentâiu se va chema sfântă și ziua a șaptea numită sfântă va fi voao. Tot lucrul cu slujbă să nu faceț într’însele, fără numai den câte să vor face la tot sufletul, aceasta numai se va face voao.
17. Și veț păzi porunca aceasta, pentru că în ziua aceasta voiu scoate putearea voastră den pământul Eghipetului și veț face ziua aceasta întru rudele voastre leage veacinică.
18. Începând în a 14 a lunii dentâiu, de cu seară, veț mânca azeme, până la 21 ale lunii, până seara.
19. Șapte zile aluat nu să va afla în casele voastre; tot cine va mânca cu aluat, sufletul acela să va surpa dentru adunarea fiilor lui Israil, și între venetici, și ’ntru moșneani ai pământului.
20. Tot dospitul să nu mâncaț, ce în tot lăcașul vostru să mâncaț azime’“.
21. Și chemă Moisi toată bătrânimea lu Israil și zise cătră dânșii: „Mergând, luați-vă voao oi, dupe neamurile voastre, și jungheaț Pasha.
22. Și veț lua munuchiu de isop și, întingând den sângele de lângă ușă, ungeț pe prag și pre amândoi stâlpii ușii den sângele care iaste lângă ușă. Și voi să nu ieșiț fieștecarele den ușa casei lui până dimineața.
23. Și va treace Domnul să lovească pe eghipteani; și va vedea sângele pe pragu și pre amândoi stâlpii ușei, și va treace Domnul ușa și nu va lăsa pre cela ce piarde ca să între în casele voastre să lovească.
24. Și veți păzi cuvântul acesta leage veacinică, ție și fiilor tăi, până în veac.
25. Iară de veți întra în pământul carele va da voao Domnul dupe cum au grăit, păziți slujba aceasta.
26. Și va fi de vor zice cătră voi fiii voștri: ‘Ce iaste închinăciunea aceasta?’
27. Și veț zice lor: ‘Jârtvă Paștile aceastea Domnului, cum au acoperit casele fiilor lui Izrail, în pământul Eghipetului, când au lovit pre eghipteani, iară casele nostre le-au mântuit’“. Și plecându-se norodul, se-au închinat.
28. Și mergând, au făcut fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisi și lui Aaron, așa au făcut.
29. Și să făcu pre la miazănoapte, și Domnul lovi tot dentâiu-născutul în pământul Eghipetului, de la cel dentâiu-născutul lui Farao ce șădea pre scaun, până la cel dentâiu născut al roabei ceiia din groapă, și tot dentâiu născut de dobitocu.
30. Și să sculă Farao noaptea, și toate slugile lui, și toți eghipteanii, și să făcu strigare mare în tot pământul Eghipetului, pentru că nu era casă întru carea nu era într’însa moarte.
31. Și chemă Farao pre Moisi și pre Aaron noaptea și zise lor: „Sculați-vă și ieșiți den norodul mieu! Și voi și fiii lui Israil meargeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru după cum ziceț.
32. Și oile și boii voștri luându-i, meargeți, și mă blagosloviți și pre mine!“
33. Și grăbiia eghipteanii pre norod cu grabă, pentru ca să-i scoață pre dânșii den pământ, că au zis că: „Toți noi vom muri!“
34. Și luo norodul pielmul lor mai înainte de a să frământa aluoaturile lor, legate în hainele lor de-a umăr.
35. Iară fiii lui Israil au făcut după cum au poruncit lor Moisi și cerșură de la eghipteani vase de argint și de aur și îmbrăcăminte.
36. Și Domnul au dat harul norodului său înaintea eghipteanilor și împrumutară pre ei; și jefuiră pre eghipteani.
37. Și să rădicară fiii lui Israil de la Ramesi la Sochoth la 600 de mii pedestri bărbații, afară den unealte.
38. Și amestecătură multă s’au suit împreună cu ei, și oi, și boi, și dobitoace multe foarte.
39. Și coapseră pielmul ce l-au scos den Eghipet turte de azime în spuză, pentru că nu s’au dospit, că i-au scos pre dânșii eghipteanii și n’au putut să îngăduiască, nice de mâncare au făcut lor pre cale.
40. Iară sălășluirea fiilor lui Israil, ce-au lăcuit în pământul Eghipetului și în pământul lui Hanaan ei și părinții lor, ani 430.
41. Și fu după 430 de ani, ieși toată putearea Domnului den pământul Eghipetului. Noaptea strajă-înainte iaste Domnului, ca să-i scoață pre ei den pământul Eghipetului,
42. Aceaea noapte; aceasta e strajă-înaintea Domnului, ca la toți fiii lui Israil să fie, în rudele lor.
43. Și zise Domnul cătră Moisi și Aaron: „Aceasta e leagea Paștilor: tot streinul de neam nu va mânca den eale.
44. Și tot robul cuiva au pre argint cumpărat îl vei obrezui pre el, și atuncea va mânca den eale.
45. Strein și năimit nu va mânca den eale.
46. Într’o casă să va mânca; nu se va lăsa den cărnuri pre dimineață; să nu scoateți den casă den cărnuri afară și os nu veți sfărâma dentr’însa.
47. Toată adunarea fiilor lui Israil va face aceasta.
48. Iară de va veni la voi cineva nemearnic și va face Paștele Domnului, îi vei obrezui toată partea bărbătească și atuncea va veni să facă pre dânsele, și va fi ca și cel de pământ moșnean; tot neobrezuitul nu va mânca den eale.
49. O leage va fi celui de loc și celui ce se va apropia, nemearnecului, lângă voi“.
50. Și făcură fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisi și lui Aaron, așa au făcut.
51. Și fu în ziua aceaea, scoase Domnul pre fiii lui Israil den pământul Eghipetului, cu putearea lor împreună.
CAP 13 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi, zicând:
2. „Sfințeaște-m tot dentâi născutul ce s’au făcut dentâiu și deșchizând tot zgăul întru fiii lui Israil, den om până în dobitoc, pentru că al mieu iaste“.
3. Și zise Moisi cătră norod: „Pomeniți ziua aceasta întru carea ați ieșit den pământul Eghipetului, den casa robiii, pentru că în mână tare v’au scos Domnul pre voi de aicea. Și nu să vă mânca aluat;
4. Pentru că astăzi ieșiți voi, în luna dentâiu.
5. Și va fi de te va băga Domnul Dumnezăul tău la pământul hananeilor, și heteilor, și amoreilor, și eveilor, și evuseilor, și ghergheseilor, și ferezeilor, carele au jurat părinților tăi să dea ție pământ ce cură lapte și miare, și vei face slujba aceasta în luna aceasta.
6. Șase zile veți mânca azime, iară a șaptea zi – praznec Domnului.
7. Azime veț mânca, ceale 7 zile; nu ți se va ivi ție dospit, nice va fi ție aluat, în toate hotarăle tale.
8. Vei povesti feciorului tău în ziua aceaea, zicând: ‘Pentru aceaea au făcut Domnul Dumnezăul mieu, când ieșiiam de la Eghipet’.
9. Și va fi semnu ție pre mâna ta și pomenire înaintea ochilor tăi, pentru ca să să facă leagea Domnului în rostul tău, că cu mână tare te-au scos pre tine Domnul den Eghipet.
10. Și păziț leagea aceasta, dupre vremile ceasurilor, den zile în zile.
11. Și va fi dupre ce te va băga pre tine Domnul Dumnezăul tău la pământul hananeilor, în ce chip se-au jurat părinților tăi, și va da ție pre dânsul, și vei osebi tot ce deșchide zgăul, den partea bărbătească, Domnului.
12. Tot ce deșchide zgăul den cirezi sau întru dobitoacele tale, câte să vor face ție, ceale de parte bărbătească, le vei sfinți pre eale Domnului.
13. Tot ce deșchide zgăul măgariului, să-l schimbi pre oaie; și de nu-l vei schimba, vei izbăvi pre el. Și tot dentâiu născutul omului, den fiii tăi, vei mântui.
14. Iară de te va întreba feciorul tău, după aceasta, zicând: ‘Ce iaste aceasta?’, vei zice lui că: ‘Cu mână tare ne-au scos Domnul pre noi den pământul Eghipetului, den casa robiii.
15. Și când ne sâlnici Farao să tremiță pre noi, ucise tot dentâiu născutul în pământul Eghipetului, den cel dentâiu născut al oamenilor până în cel dentâiu născut al dobitoacilor, pentru aceaea eu jărtvescu Domnului tot ce deșchide zgăul, ceale ce sânt parte bărbătească, Domnului, și tot dentâiu născutul fiilor miei voiu izbăvi.
16. Și va fi întru semnu pre mâna ta și nemișcat naintea ochilor tăi, pentru că în mână tare te-au scos Domnul den Eghipet’“.
17. Și după ce au trimis Farao norodul, nu-i povățui pre dânșii Dumnezău calea pământului Filistiim, că aproape era, pentru că zise Dumnezău: „Cândai să nu să caiască norodul, văzând războiu, și să va întoarce la Eghipet“.
18. Și încunjură Dumnezău norodul calea cea de la pustie la Marea Roșie. Și a cincea rudă să suiră fiii lui Israil den pământul Eghipetului.
19. Și luo Moisi oasele lui Iosif cu dânsul, pentru că cu jurământ au jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicând: „Cu socotință va socoti Domnul pre voi și veț lua împreună cu voi oasele-m de aicea împreună cu voi“.
20. Și râdicându-se fiii lui Israil de la Sochoth, să tăbărâră la Othom, lângă pustie.
21. Iară Dumnezău povățuia pre dânșii, ziua în stâlpu de noor, să le arate lor calea, iară noaptea în stâlpu de foc.
22. A le lumina lor nu lipsi stâlpul noorului ziua și stâlpul focului noaptea, înaintea a tot norodul.
CAP 14 modifică
1. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând: „Grăiaște fiilor lui Israil și, întorcându-se, să să tăbărască în preajma curții, între Magdal și între mare,
2. Den preajma Veelsipfon; înaintea lor vei tăbărî pre mare.
3. Și va zice Farao norodului său, pentru fiii lui Israil, cum: ‘Să rătăcescu aceștea pre pământ, pentru că i-au închis pre ei pustiiul’.
4. Iară eu voiu întări inima lui Farao și va goni denapoia lor. Și mă voiu proslăvi întru Farao și în toată oastea lui, și vor cunoaște toți eghipteanii că Eu sânt Domnul“.
5. Și făcură așa. Și să spuse împăratului eghipteanilor că au fugit norodul. Și să întoarse inima lui Farao și a slugilor lui pre norod. Și ziseră: „Ce-am făcut aceasta, trimițând pre fiii lui Israil, ca să nu slujască noao?“
6. Și înhămă Farao carăle lui, și tot norodul îl duse împreună cu dânsul,
7. Și luând 600 de cară alease, și toată călărimea eghipteanilor, și căpetenii preste toți.
8. Și întări Domnul inima lui Farao, împăratul Eghipetului, și goniră denapoia fiilor lui Israil; iară fiii lui Israil mergea cu mână naltă.
9. Și goniră eghipteanii denapoia lor și aflară pre dânșii tăbărâț lângă mare, și toată călărimea, și carăle lui Farao, și călăreții, și oastea lui, în preajma curții, împotriva Veelsipfonului.
10. Și Farao să apropie, și căutându fiii lui Israil cu ochii, văzură și, iată, eghipteanii au tăbărât denapoia lor; și să spământară foarte. Și strigară fiii lui Israil cătră Domnul.
11. Și ziseră cătră Moisi: „Pentru căce nu era mormânturi în Eghipet ne-ai scos pre noi să ne omoară în pustie? Ce ne-ai făcut aceasta noao, scoțindu-ne de la Eghipet pe noi?
12. Nu era acesta cuvântul ce am grăit cătră tine, zicând: ‘Lasă pre noi ca să slujâm eghipteanilor!’? Pentru că mai bine era noao să slujim eghipteanilor, decât să murim în pustia aceasta“.
13. Și zise Moisi cătră norod: „Îndrăzniț, staț și priviți mântuirea cea de la Dumnezău, carea va face voao astăzi, pentru că, în ce chip aț văzut pre eghipteani astăzi, nu veț adaoge a mai vedea pre ei în vreame de veac.
14. Domnul se va bate pentru voi, și voi veț tăcea“.
15. Și zise Domnul cătră Moisi: „Ce strigi cătră mine? Grăiaște fiilor lui Israil și să înhame,
16. Și tu ia toiagul tău și întinde mâna ta pre mare și o spintecă pre dânsa și să între fiii lui Israil în mijlocul mării, ca pre uscat.
17. Și iată, eu voiu întări inima lui Farao și a tuturor eghipteanilor și vor întra denapoia lor. Și mă voiu proslăvi în Farao, și în toată oastea lui, și întru cară, și întru caii lui.
18. Și vor cunoaște toți eghipteanii cum Eu sânt Domnul, proslăvindu-mă în Farao, și întru carăle și caii lui“.
19. Și să râdică îngerul lui Dumnezău, ce mergea naintea taberii fiilor lui Israil, și mearse denapoi; și să râdică și stâlpul noorului den fața lor și stătu denapoia lor.
20. Și întră între mijlocul taberei eghipteanilor și între mijlocul taberii fiilor lui Israil; și să făcu întunearec și negură, și veni noaptea, și nu să împreunară unii cu alții toată noaptea.
21. Și întinse Moisi mâna pre mare și aduse Dumnezău marea cu vânt den austru sâlnic toată noaptea și făcu marea uscat, și să spintecă apa.
22. Și întrară fiii lui Izrail în mijlocul mării pre uscat, și apa ei – păreate de-a direapta și păreate de-a stânga.
23. Și-i goniră eghipteanii, și întrară dupe dânșii toată călărimea lui Farao, și carăle, și călăreții, pre mijlocul mării.
24. Și să făcu întru streaja cea de mânecat, și căuta Domnul spre tabăra eghipteanilor în stâlpu de foc și de nor, și scutură tabăra lor.
25. Și împiedecă osiile carălor lor și aducea pre dânșii cu silă. Și ziseră eghipteanii: „Să fugim de fața lui Israil, pentru că Domnul să bate pentru ei cu eghipteanii“.
26. Și zise Domnul cătră Moisi: „Întinde mâna ta pre mare, și să se așaze apa și să acopere pre eghipteani, și preste cară și peste călăreț“.
27. Și întinse Moisi mâna spre mare și să așăză apa de cătră zio la loc, iară eghipteanii fugiră supt apă și scutură Domnul pre eghipteani în mijlocul mării.
28. Și întorcându-se apa, au acoperit carăle, și călăreții, și toată putearea lui Farao, pre ceia ce mergea dendărătul lor la mare, și nu rămaseră dentr’înșii nice unul.
29. Iară fiii lui Israil au mers pre uscat pren mijlocul mării și apa – lor păreate de-a direapta și păreate de-a stânga.
30. Și mântui Domnul pre Israil în ziua aceaea den mâinele eghipteanilor.
31. Și văzură fiii lui Israil pre eghipteani morți pre țărmurile mării și văzu Israil mâna cea mare ce au făcut Domnul eghipteanilor. Și să temu norodul de Domnul, și crezură pre Domnul, și lui Moisi, slugii lui.
32. Atuncea cântă Moisi și fiii lui Israil cântarea aceasta Domnului și ziseră grăind:
CAP 15 modifică
1. „Să cântăm Domnului, că cu mărire se mări! Cal și călăreț au aruncat în mare.
2. Ajutoriu și acoperitoriu să făcu mie în mântuire. Acesta e Dumnezăul mieu, și-l voiu mări pre el, Dumnezăul tătâni-mieu, și-l voiu înălța pre el!
3. Domnul surpând războaie, Domnul – numele lui.
4. Carăle lui Farao și putearea lui au aruncat în mare; aleș călăreți căpitani i-au afundat în Marea Roșie.
5. Cu marea au acoperit pre ei, să afundară în fundu ca o piatră.
6. Direapta ta, Doamne, se-au mărit în vârtute, direapta ta mână, Doamne, au surpat vrăjmașii.
7. Și cu mulțimea mărirei tale ai sfărâmat împotrivnicii tăi. Trimis-ai urgia ta și-i mâncă pre dânșii ca trestia.
8. Și pren duhul mâniei tale se împărți apa, să închegară ca păreții apele, să închegară și valurile în mijlocul mării.
9. Zise vrăjmașul: ‘Gonind voiu prinde, voiu împărți prăzi, sătura-voiu sufletul mieu, ucide-voiu cu sabia mea, stăpâni-va mâna mea!’
10. Trimiseși duhul tău, îi acoperi pre dânșii marea, să afundară ca plumbul în apă tare.
11. Cine iaste aseamene ție întru dumnezăi, Doamne? Cine iaste aseamene ție? Mărit întru sfinți, minunat în măriri, făcând ciudease.
12. Întinseși direapta ta, înghiți pre dânșii pământul.
13. Povățiș cu direaptatea ta norodul acesta, carele ai mântuit; chemași-l cu putearea ta la odihna cea sfântă a ta.
14. Auziră limbile și să scârbiră, întristăciuni luară pre cei ce lăcuia la Filistiim.
15. Atuncea grăbiră voivozii Edomului și boiarii moaviteanilor, luară pre dânșii cutremur, să topiră toți ceia ce lăcuia în Hanaan.
16. Cădea-va pre ei cutremur și frică, cu mărimea brațului tău împietrească-se, până va treace norodul tău, Doamne, până va treace norodul tău acesta care ai agonisit.
17. Băgându-i, răsădeaște pre ei în muntele moștenirei tale, la gata sălașul tău, care ai făcut, Doamne, sfințire, Doamne, care au gătit mâinile tale!
18. Domnul împărățind veacul, și preste veac, și încă.
19. Căce au întrat calul lui Farao cu cară și cu călăreți în mare, și aduse Domnul peste dânșii apa mării, iară fiii lui Israil au mersu pre uscat în mijlocul mării“.
20. Și luo Mariam prorocița, sora lui Aaron, tâmpăna în mâna ei, și ieșiră toate muierile pre urma ei cu tâmpene și cu hore, și începea lor Mariam, zicând:
21. „Să cântăm Domnului, că cu mărire să mări! Calu și călăreț aruncă în mare“.
22. Și rădică Moisi pre fiii lui Israil de la Marea Roșie și-i aduse pre ei la pustiiul Sur. Și mergea trei zile în pustie și nu afla apă ca să bea.
23. Și veniră la Merra, și nu putea să bea apă de la Merra, pentru că era amară; pentru aceaea au numit numele locului aceluia „Amărăciune“.
24. Și gâlciviia norodul asupra lui Moisi, zicând: „Ce vom bea?“
25. Și strigă Moisi cătră Domnul și-i arătă lui Domnul lemnu, și-l puse pre dânsul în apă și să îndulci. Acolo puse lui dereptăți și judecăț, și acolo pre dânsul ispiti și zise:
26. „De vei auzi cu auzire glasul Domnului Dumnezeului tău și plăcutele înaintea lui vei face și vei băga în urechi poruncile lui și vei păzi toate direptățile lui, toată boala ce am adus asupra eghipteanilor nu voiu aduce preste tine, pentru că Eu sânt Domnul ce aceastea vindecă“.
27. Și veniră la Elim. Și era acolo 12 izvoară de apă și 70 de pomi de finic. Și să tăbărâră acolo pre lângă ape.
CAP 16 modifică
1. Și să râdicară de la Elim și veniră toată adunarea fiilor lui Israil la pustiiul Sin, carele iaste între Elim și între Sina. Și în 15 zile, în a doo lună, ieșind ei den pământul Eghipetului,
2. Gâlcevi toată adunarea fiilor lui Israil pre Moisi și pre Aaron.
3. Și ziseră cătră ei fiii lui Israil: „Mai cu folos am fi murit rănindu-ne de Domnul în pământul Eghipetului, când ședeam la căldările cu carnea și mâncam pâine de sațiu, decât ne-ați scos pre noi în pustiiul acesta, ca să omorâți toată adunarea aceasta în foamete“.
4. Și zise Domnul cătră Moisi: „Iată, eu voiu ploua voao pâini den ceriu, și va ieși norodul și vor strânge al zilii pre zi, pentru ca să ispitescu pre ei de vor mearge pre leagea mea au ba.
5. Și va fi în ziua a șasea, și vor găti ce vor strânge și va fi îndoitu cel ce vor strânge a zilii preste zi“.
6. Și zise Moisi și Aaron cătră toată adunarea fiilor lui Israil: „Astară veț cunoaște cum Domnul v’au scos pre voi den pământul Eghipetului,
7. Și dimineață veț vedea mărirea Domnului, auzind Domnul gâlceava voastră cătră Dumnezău. Dară noi ce sântem de gâlceviț pre noi?“
8. Și zise Moisi: „Dându-vă Domnul seara carne să mâncați, și pâine dimineața de sațiu, pentru că au ascultat Domnul gâlceava voastră care gâlciviți voi asupra noastră! Și noi ce sântem? Că nu iaste asupra noastră gâlceava voastră, ce cătră Dumnezeu“.
9. Și zise Moisi cătră Aaron: „Zi la toată adunarea fiilor lui Israil: ‘Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, pentru că au auzit gâlceava voastră’“.
10. Și când grăiia Aaron la toată adunarea fiilor lui Israil, și să întoarseră în pustie, și mărirea Domnului să arăta în nor.
11. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
12. „Auziiu gâlceava fiilor lui Israil; grăiaște cătră ei, zicând: ‘De cătră seară veți mânca carne, și dimineața vă veți sătura de pâine, și veți conoaște că Eu sânt Domnul Dumnezeul vostru’“.
13. Și să făcu seară, și să suiră prepelițe și acoperiră tabăra; iară dimineața să făcu potolindu-se roua împrejurul taberii.
14. Și, iată, pre fața pustiiului, mărunt ca coliandreșul, albu ca ghiața, – pre pământ.
15. Și văzând aceasta fiii lui Israil, ziseră unul cătră altul: „Ce iaste aceasta?“ – pentru căce nu știia ce iaste. Și zise Moisi cătră dânșii: „Aceasta iaste pâinea care au dat Domnul voao să mâncaț.
16. Și acesta e cuvântul carele au poruncit Domnul: ‘Strângeț dentr’însa fiiștecarele întru cei ce să cuvin: gomor, după capete, după numărul sufletelor voastre, fiiștecarele întru ceia ce lăcuiescu în cort cu voi să adunați!’“
17. Și făcură așa fiii lui Israil și adunară unuia mai mult, altuia mai puțin.
18. Și măsurară gomor, și nu prisosi celui ce avea cel mult, și celuia ce avea cel puțin nu să împuțină, fieștecarele, la cine i să cuveniia lui, lângă dânsul au adunat.
19. Și zise Moisi cătră ei: „Nimeni să nu lase pre dimineață de aceasta“.
20. Și nu ascultară pre Moisi, ce lăsară unii pre dimineață dentr’însa, și scoasă viermi și să împuți. Și să mâhni Moisi pre dânșii.
21. Și adunară pre dânsa dimineața, dimineață, fieștecarele cât i să cuveniia lui, și când încălziia soarele, să topiia.
22. Și să făcu a șasea zi, au strâns ceale ce trebuia, îndoite, câte doao gomor unuia. Și întrară toț boiarii adunării și spuseră lui Moisi.
23. Și zise Moisi cătră dânșii: „Acesta e cuvântul care au grăit Domnul: ‘Sâmbătă, odihnă sfântă Domnului, mâine. Câte veț frământa, veț frământa, și câte veț fiarbe, veț fiarbe. Și tot ce va prisosi, lăsaț pre ea la rămășiță pre dimineață!’“
24. Și lăsară den ea până dimineață, după cum porunci lor Moisi, și nu să împuți, nice viermi să făcea întru ea.
25. Și zise lor Moisi: „Mâncaț astăzi, pentru că iaste sâmbătă, odihna Domnului. Astăzi nu veț afla pre câmpu.
26. Șase zile veț aduna, iară a șaptea zi e sâmbătă, că nu veț afla într’însa“.
27. Și să făcu a șaptea zi, și ieșiră unii den norod să adune, și nu găsiră.
28. Și zise Demnul cătră Moisi: „Până când nu veț să ascultaț poruncile meale și leagea mea?
29. Vedeț, pentru că Domnul au dat voao sâmbete ziua aceasta, pentru aceaea el au dat voao, ziua a șasea, pâine de 2 zile. Șădeți fiișcarele la casele voastre, nime să nu iasă den voi den locul lui în a șaptea zi“.
30. Și ținu sâmbăta norodul în a șaptea zi.
31. Și numiră aceasta fiii lui Israil numele ei „Mană“. Și era ca sămânța coliandreșului, albu, iara gustarea ei – ca azima în miare.
32. Și zise lor Moisi: „Acesta e cuvântul ce-au poruncit Domnul: ‘Împleț gomor de mană, la jâtnițe, întru semențiile voastre, ca să vază pâinea ce aț mâncat în pustie voi, cum v’au scos pre voi Domnul den pământul Eghipetului’“.
33. Și zise Moisi cătră Aaron: „Ia un urcior de aur și pune într’însul plin gomor de mană, și-l vei pune pre dânsul naintea lui Dumnezău,
34. Întru pază în semențiile voastre“. În ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, și puse Aaron înaintea mărturiei în pază.
35. Iară fiii lui Israil au mâncat mana 40 de ani, până au venit la pământ lăcuit; pre mană au mâncat, până au venit la partea Finichiii.
36. Iară gomor a zecea a trei veadre era.
CAP 17 modifică
1. Și să rădică toată adunarea fiilor lui Israil de la pustiiul Sin, după taberele lor, pren cuvântul Domnului; și să tăbărâră la Rafidin. Și nu era apă la norod să bea.
2. Și huliia norodul cătră Moisi, zicând: „Dă-ne noao apă ca să bem!“ Și zise lor Moisi: „Ce mă huliț pre mine? Și ce ispitiț pre Domnul?“
3. Și însetoșă acolo norodul de apă, și gâlciviia norodul pre Moisi, zicând: „Pentru ce aceasta? Ne-ai suit pre noi den Eghipet să ne omori pre noi, și copiii noștri, și dobitoacile noastre de seate?“
4. Și strigă Moisi cătră Domnul, zicând: „Ce voiu face norodului acestuia? Încă puțin și mă vor ucide cu pietri“.
5. Și zise Domnul cătră Moisi: „Pasă înaintea norodului acestuia, și ia cu tine din bătrânii norodului, și toiagul cu carele ai lovit râul ia-l a mână-ți și mergi.
6. Aicea eu stau mai înainte de a mearge tu acolo, pre piatră, în Horiv, și vei lovi piatra și va ieși dintr’însa apă și va bea norodul“. Și făcu Moisi așa înaintea fiilor lui Israil.
7. Și numi numele locului aceluia „Ispită“ și „Hulă“, pentru hula fiilor lui Israil și pentru că ispitiia pre Domnul, zicând: „De iaste Domnul între noi au ba?“
8. Și veni Amalic și bătea pre Israil la Rafidin.
9. Și zise Moisi lui Iisu: „Aleageți ție oameni și, ieșind, stăi împrotiva lui Amalic mâine! Și iată, eu stau pre vârful muntelui, și toiagul lui Dumnezău – în mâna mea“.
10. Și făcu Iisus dupe cum i-au zis lui Moisi și stătu împotriva lui Amalic. Iară Moisi și Aaron și Or să suiră pre vârful muntelui.
11. Și fu când ridică Moisi mâinile lui, biruia Israil; iară când slobozea mâinile, biruia Amalic.
12. Și mâinile lui Moisi, greale, și luând piatră, supuseră supt el și șădea pre dânsa; și Aaron și Or răzima mâinile lui, de o parte unul, de altă parte altul. Și fură mâinile lui Moisi răzimate până în apusul soarelui.
13. Și au sfărâmat Iisus pre Amalic și tot norodul lui cu ucidere de sabie.
14. Și zise Domnul cătră Moisi: „Scrie aceasta întru pomenire în carte și dă în urechile lui Iisu că cu stingere voiu stinge pomenirea lui Amalic din cel de supt ceriu“.
15. Și zidi Moisi jărtăvnic Domnului și numi numele lui: „Domnul – scăparea mea“,
16. Căci că cu mână ascunsă bate Domnul pre Amalic den neamuri în neamuri.
CAP 18 modifică
1. Și auzi Iothor, preotul Madiam, socrul lui Moisi, toate câte au făcut Domnul lui Israil, norodului său, pentru că scoase Domnul pre Israil den Eghipet.
2. Și luo Iothor, socrul lui Moisi, pre Sepfora, muiarea lui Moisi, dupe lăsarea ei,
3. Și pre doi feciori ai ei, numele unuia – Ghersam, zicând: „Nemearnic am fost în pământ strein“,
4. Și numele al doilea – Eliezer, zicând: „Pentru că Domnul tătâni-mieu – ajutoriu mie și mă scoase den mâna lui Farao“.
5. Și veni Iothor, socrul lui Moisi, și fiii și muiarea cătră Moisi la pustie, unde să tăbărâse, la muntele lui Dumnezău.
6. Și spuseră lui Moisi, zicând: „Iată, Iothor socru-tău, vine cătră tine, și amândoi feciorii tăi cu dânsul“.
7. Și ieși Moisi în timpinarea socru-său și se închină lui și sărută pre el și să sărutară între dânșii.
8. Și-i băgă Moisi pre dânșii în cort și povesti Moisi socrului său toate câte au făcut Domnul lui Farao și eghipteanilor pentru Israil, și toată osteneala ce li se-au făcut lor pre cale, și cum i-au scos Domnul den mâinile lui Farao și ale eghipteanilor.
9. Și să minună Iothor de toate bunătățile carele au făcut Domnul lor, căci i-au scos pre dânșii Domnul den mâna eghipteanilor și den mâna lui Farao.
10. Și zise Iothor: „Blagoslovit Domnul, căci au scos pre norodul lui den mâinile eghipteanilor și den mâna lui Farao.
11. Acuma cunoscuiu cum mare iaste Domnul decât toți dumnezeii, pentru aceaea căci i-au asuprit pre dânșii“.
12. Și luo Iothor, socrul lui Moisi, ardere-de-tot și jârtve lui Dumnezău. Și veni Aaron și toți bătrânii lui Izrail ca să mănânce pâine împreună cu socrul lui Moisi înaintea lui Dumnezău.
13. Și fu a doao zi, șăzu împreună Moisi a judeca norodul și tot norodul stătu înaintea lui Moisi de dimineața până seara.
14. Și văzând Iothor toate câte feace norodului, zise: „Ce iaste aceasta ce faci tu norodului? Pentru ce șăzi tu singur, și tot norodul stă înaintea ta de dimineața până în seară?“
15. Și zise Moisi socro-său: „Pentru căci veni norodul cătră mine ca să cearce judecată de la Dumnezău.
16. Pentru căci, când li se va face lor price și vor veni cătră mine, cert pre fieștecarele și tocmesc pre ei poruncile lui Dumnezău și leagea lui“.
17. Și zise socrul lui Moisi cătră el: „Nu faci tu direptu cuvântul acesta.
18. Cu stricare te vei strica și tu și tot norodul acesta carele iaste cu tine. Greu ție cuvântul acesta, nu vei putea să faci tu singur.
19. Acum dară, ascultă-mă; și te sfătuiescu și va fi Dumnezău cu tine! Fă-te tu norodului ceale ce-s cătră Dumnezău și vei purta cuvintele lor cătră Dumnezău
20. Și vei mărturisi lor poruncile lui Dumnezău și leagea lui și vei arăta lor căile întru care vor mearge pre eale și faptele care vor face.
21. Și tu socoteaște ție den tot norodul oameni tari și temători de Dumnezău, oameni direpți, ce urăscu mândria, și vei pune preste dânșii mai mari preste mie, și mai mari preste sută, și mai mari peste cincizăci, și mai mari peste zeace, și aducători înlăuntru de cărți,
22. Și vor judeca norodul preste tot ceasul, iară cuvântul cel cu greu îl vor aduce la tine, iară judecățile ceale mici le vor judeca ei; și vor ușura de la tine și-ț vor ajutori ție.
23. De vei face cuvântul acesta, te va întări Dumnezău și vei putea să stai, și tot norodul acesta va veni la locul lui cu pace“.
24. Și ascultă Moisi glasul socrului său și făcu toate câte au zis lui.
25. Și alease Moisi oameni tari den tot Israil și făcu pre ei preste dânșii mai mari preste mie, și mai mari preste sută, și mai mari preste cincizăci, și mai mari preste zeace, și aducători înlăuntru de cărți,
26. Și judeca norodul în tot ceasul, iară cuvântul cel greu aducea la Moisi, iară tot cuvântul cel ușor îl judeca ei.
27. Și trimise Moisi pre socrul lui și să duse la pământul lui.
CAP 19 modifică
1. Iară în a treia lună a ieșârii fiilor lui Israil den pământul Eghipetului, în ziua aceasta, au venit la pustiiul Sina.
2. Și să râdicară de la Rafidin și veniră la pustiiul Sina și să tăbărâră acolo Israil, împotriva muntelui.
3. Și Moisi să sui în muntele lui Dumnezău și chemă pre dânsul Domnul Dumnezău den munte, zicând: „Aceastea vei grăi casii lui Iacov și vei povesti fiilor lui Israil:
4. ‘Voi aț văzut câte am făcut eghipteanilor și v’am luat pre voi ca pren niște aripi de vultur și v’am tras pre voi cătră mine.
5. Și acum, de veț asculta cu auzul glasului mieu și veț păzi făgăduința mea, îm veț fi mie norod ales den toate limbile, pentru că al mieu iaste tot pământul.
6. Și voi veț fi mie împărăție sfințenie și limbă sfântă’. Aceaste cuvinte vei grăi fiilor lui Israil“.
7. Și veni Moisi și chemă pre bătrânii norodului și zise și le puse lor înainte toate cuvintele aceastea carele au poruncit lor Dumnezău.
8. Și răspunse tot norodul odată și ziseră: „Toate câte au zis Dumnezău vom face și vom asculta“. Și aduse Moisi cuvintele norodului cătră Dumnezău și zise Domnul cătră Moisi:
9. „Iată, eu voiu veni cătră tine în stâlpu de nor, pentru ca să auză norodul grăind eu cătră tine, și ție îț vor creade în veaci“. Și spuse Moisi cuvintele norodului cătră Domnul.
10. Și zise Domnul cătră Moisi: „Pogorându-te, mărturiseaște norodului și curățeaște pre ei astăzi și mâine, și-ș speale hainele,
11. Și fie gata în a treia zi, pentru că în a treia zi se va pogorî Domnul pre muntele Sinaii înaintea a tot norodul.
12. Și vei osebi norodul pemprejur, zicând: ‘Feriți-vă pre voi a vă sui în munte și să să atingă de el ceva, că tot ce se va atinge de munte cu moarte se va sfârși.
13. Nu se va atinge de dânsul mână, pentru că cu pietri îl vor ucide, au cu lovitură să va săgeta; ori dobitoc, ori om nu va trăi. Iară când glasurile și trâmbițele și norul va treace de la munte, aceia se vor sui pre munte’“.
14. Și pogorî Moisi den munte cătră norod, și sfinți pre ei, și-ș spălară hainele lor, și zise norodului:
15. „Gătiți-vă trei zile, să nu vă apropiați la muieri“.
16. Și fu a treaia zi, fiind de cătră mânicate, să făcură glasuri și fulgere și nori întunecoși pre muntele Sina, glasul trâmbiții răsuna tare, și să spământă tot norodul cel den tabără.
17. Și scoase Moisi norodul întru ’ntimpinarea lui Dumnezeu den tabără și stătură supt munte.
18. Muntele Sinaii se afuma tot, pentru căce se pogorâse Dumnezeu pre el în foc; și să suia fumul, ca un fum de cuptoriu, și să minună tot norodul foarte.
19. Și să făcură glasurile trâmbiții mergând înainte mai tare foarte; Moisi grăia, și Dumnăzău îi răspundea lui cu glas.
20. Și să pogorî Domnul pre muntele Sinaii, pre vârful muntelui, și chemă Domnul pre Moisi pre vârful muntelui și să sui Moisi. Și zise Dumnezău cătră Moisi, zicând:
21. „Pogorând, mărturiseaște norodului, ca nu doară să să apropie cătră Dumnezău a lua aminte, și vor cădea dentru ei mulțime.
22. Și preoții care se vor apropia cătră Domnul Dumnezău, să să sfințească, ca să nu să schimbe de la dânșii Domnul“.
23. Și zise Moisi cătră Dumnezău: „Nu va putea norodul să să suie la muntele Sinaiei, pentru că tu te-ai mărturisit noao, zicând: ‘Osebeaște muntele și sfințeaște pre dânsul’“.
24. Și zise lui Domnul: „Pasă, pogoară, și te suie tu, și Aaron împreună cu tine; iară preoții și norodul să nu să silească a să sui cătră Dumnezău, ca nu cândai va piarde dentru dânșii Domnul“.
25. Și să pogorî Moisi cătră norod și zise lor.
CAP 20 modifică
1. Și grăi Domnul toate cuvintele aceastea cătră Moisi, zicând:
2. „Eu sânt Domnul Dumnezăul tău, cela ce te-am scos pre tine den pământul Eghipetului, den casa robiei.
3. Să nu fie ție alți dumnezei afară den mine!
4. Să nu faci ție chip cioplit, nice la toată asămănarea den câte sânt în ceriu sus și den câte sânt pre pământ jos și câte-s în apă supt pământ!
5. Să nu te închini lor, nice să slujești lor, căce că Eu sânt Domnul Dumnezăul tău, Dumnezău râvnitoriu, dând păcatele părinților pre feciori, până al treilea și al patrulea neam, celor ce urăscu pre mine,
6. Și făcând milă întru mii celor ce mă iubescu pre mine și celor ce păzăscu poruncile meale.
7. Să nu iai numele Domnului Dumnezăului tău în deșert, pentru că nu va curăți Domnul pre cela ce va lua numele lui în deșert.
8. Adu-ț aminte de ziua sâmbetei, să o sfințești pre ea.
9. Șase zile să lucrezi și vei face toate lucrurile tale,
10. Iară a șaptea zi, sâmbăta Domnului Dumnezăului tău, să nu faci într’însa tot lucrul, tu, și feciorul tău, și fata ta, sluga ta, și slujnica ta, boul tău, și înjugătoriul tău, și tot dobitocul tău, și cel nimearnic ce lăcuiaște cu tine,
11. Pentru că în șase zile au făcut Dumnezău ceriul și pământul și marea, și toate câte sânt în eale, și odihni în ziua a șaptea. Pentru aceaea blagoslovi Dumnezău ziua a șaptea și o sfinți pre dânsa.
12. Cinsteaște pre tată-tău și pre mumă-ta, pentru ca să ți să facă ție bine, și delungat de ani să te faci pre pământul cel bun, carele Domnul Dumnezăul tău dă ție.
13. Să nu ucizi!
14. Să nu preacurvești!
15. Să nu furi!
16. Să nu mărturisești pre minciuni asupra vecinului tău mărturie mencinoasă!
17. Să nu pohtești muiarea aproapelui tău; să nu pohtești casa vecinului tău, nice țarina lui, nice sluga lui, nice pre slujnica lui, nice boul lui, nice înjugătoriul lui, nice a tot dobitocul lui, nice câte sânt aproapelui tău!“
18. Și tot norodul vedea glasul, și luminele, și glasul trâmbiții, și muntele afumând;
19. Și spământându-se tot norodul, au stătut de departe. Și zise cătră Moisi: „Grăiaște tu noao, și nu grăiască cătră noi Dumnezău, cândai să nu murim“.
20. Și zise lor Moisi: „Îndrăzniț, că pentru ca să vă ispitească pre voi au venit Dumnezău cătră voi, pentru ca să să facă frica lui întru voi, ca să nu greșiț“.
21. Și sta tot norodul de departe, iară Moisi întră în negura unde era Dumnezău.
22. Și zise Domnul cătră Moisi: „Aceastea vei zice casii lui Iacov și vei spune fiilor lui Israil: ‘Voi ați văzut că den ceriu am grăit cătră voi.
23. Să nu faceț voao dumnezăi de argint și dumnezăi de aur, să nu faceț voao aceștea.
24. Jârtăvnic de pământ să-m faceț mie și veț pune pre el arderile-de-tot ale voastre și mântuirile voastre, oile și vițeii voștri, în tot locul unde voiu numi numele mieu acolo, și voiu veni cătră tine și te voiu blagoslovi.
25. Iară de vei face mie jârtăvnic de piatră, să nu le zidești cioplite; pentru că cuțitul tău ai pus pre eale, și s’au pângărit.
26. Să nu te sui cu treapte pre jârtăvnicul mieu, pentru ca să nu descoperi grozăvia ta pre dânsul.
CAP 21 modifică
1. Și aceastea-s dereptățile carele vei pune înaintea lor:
2. De vei dobândi rob ovreaiu, șase ani să-ț slujască ție, iară la al șaptele an îl vei trimite slobod, în dar.
3. Iară de va veni el singur, și singur va ieși; iară de va întra și muiarea împreună cu dânsul, și muiarea va ieși împreună cu el.
4. Iară de va da domnu-său lui fămeaie și va naște lui feți și feate, muiarea și copiii vor fi a domnu-său, iară el singur va ieși.
5. Iară de va răspunde robul, zicând: ‘Am îndrăgit pre stăpânu-mieu și pre muiarea mea și pre copiii miei, nu voiu să mă duc slobod’,
6. Îl va aduce pre dânsul stăpânul lui la judecata lui Dumnezău, și atuncea va aduce pre dânsul lângă ușă pe prag, și-i va găuri stăpânul lui ureachea cu sula, și-i va sluji lui în veaci.
7. Iară de-ș va vinde cinevaș fata lui roabă, nu să va duce după cum să duc roabele.
8. De nu va plăcea bine întru ochii stăpânului ei, pre carea n’au mărturisit asupra-i, va slobozi pre ea, iară la limbă streină nu iaste slobod a o vinde, pentru căce au vinuit întru ea.
9. Iară de o va tocmi pre dânsa cu feciorul lui, după dereptatea featelor va face ei.
10. Iară de va lua lui pre alta, ceale ce să cuvin, și îmbrăcămințile, și împreunarea ei să nu o lipsească.
11. Iară de nu-i va face aceaste trei ei, va ieși în daru, fără de argint.
12. De va lovi cineva pre altul și va muri, cu moarte să să omoară.
13. Iară de nu va fi de bunăvoie, ce Dumnezău l-au dat în mânile lui, dați voi loc unde va fugi acolo ucigașul.
14. Iară de se va apuca neștine să omoară pre vecinul său cu hicleșug și va fugi la jârtăvnic, de la jârtăvnicul mieu să-l iai să-l omori.
15. Cela ce bate pre tată-său sau pre mumă-sa, cu moarte să să omoară.
16. Cela ce va grăi de rău pre tată-său sau pre mumă-sa, cu moarte să moară.
17. Carele va fura neștine pre oarecarele den fiii lui Israil și, silindu-l, îl va vinde și să va afla într’aceasta, cu moarte să moară.
18. Iară de se vor certa doi oameni și vor lovi pre aproapele lui cu piatră au cu pumnul, și nu va muri, ce va zăcea în pat,
19. De se va scula omul și va umbla afară cu toiag, nevinovat va fi cel ce l-au lovit, afară den zăbava lui va plăti, și leacurile.
20. Iară de va lovi neștine pre robul lui sau pre roaba lui cu toiag, și va muri de mânile lui, cu judecată să va izbândi,
21. Iară de va trăi o zi sau doao, nu să va izbândi, pentru că argintul al lui iaste.
22. Iară de se vor sfădi doi bărbați și vor lovi fămeaia ce are în pântece și va ieși copilul ei neînchipuit, cu pagubă să să păgubească, întru cât va pune bărbatul muierii, și va da cu preț.
23. Iară de va fi închipuit, va da suflet pentru suflet,
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
25. Arsură pentru arsură, rană pentru rană, umflătură pentru umflătură.
26. Iară de va lovi neștine ochiul robului său au ochiul roabei lui și-l va orbi, slobozi să trimiți pre ei, pentru ochiul lor.
27. Iară de va zdrobi dintele robului sau roabei lui, slobozi va trimite pre ei, pentru dintele lor.
28. Iară de va împunge cu coarnele taur bărbat au muiare, și va muri, cu pietri se va ucide taurul și nu se vor mânca cărnurile lui, iară stăpânul taurului nevinovat va fi.
29. Iară de va fi fost vreun taur împungătoriu de ieri sau de alaltaieri, și-l vor mărturisi stăpânului său și nu-l va omorî pre dânsul, și va omorî bărbat sau muiare, taurul cu pietri să să omoară, și stăpânul lui să moară lângă dânsul.
30. Iară de se vor îngreuia preste el răscumpărări, va da răscumpărări sufletului lui întru cât vor pune peste el.
31. Iară de va împunge fecior sau fată, dupe această dereptate vor face lui.
32. Iară de va împunge taurul rob au roabă, 30 de drahme de argint va da stăpânulul lor, și taurul cu pietri să să omoară.
33. De va deșchide neștine groapă sau va ciopli groapa de piatră și nu o va acoperi pre dânsa, ce va cădea înlăuntru acolo vițel au măgariu,
34. Stăpânul gropii va plăti, argint va da stăpânului lor, iară stârvul al lui va fi.
35. Iară de va împunge taurul cuiva pre taurul aproapelui său și va muri, vor vinde taurul cel viu și vor împărți argintul lui, și taurul cel mort îl vor împărți.
36. Iară de să va fi știut că iaste taurul împungătoriu mai denainte, de ieri, de alaltaieri, și vor fi mărturisit stăpânului și nu-l va omorî pre dânsul, va plăti taur pentru taur, iară stârvul va fi al lui.
CAP 22 modifică
1. De va fura neștine vițel sau oaie și o va junghea și o va vinde, cinci viței să plătească pentru vițel și patru oi pentru oaie.
2. Iară de se va afla în groapă furul și, rănindu-l, va muri, nu iaste lui ucidere.
3. Iară de va răsări soarele pre el, vinovat iaste să moară și cel ce-l ucide, iară de nu va avea el, să să vânză pentru furtișag.
4. Iară de să va prinde și să va afla în mâna lui furtișagul viu, den măgariu până la oaie, îndoite să le plătească.
5. Iară de va paște neștine țarină sau vie și va lăsa dobitocul lui să pască țarina altuia, să plătească den țarina lui, dupe roada ei; iară de va paște toată țarina, ceale mai bune den țarina lui și ceale mai bune den via lui va plăti.
6. Iară de va ieși foc și va găsi mărăcini și va arde arii, au spice, au câmpu, va plăti cela ce au aprins focul.
7. Iară de va da neștine aproapelui său argint sau unealte să le păzească și să vor fura den casa omului, de se va afla cela ce au furat, va plăti îndoit,
8. Iară de nu se va afla cela ce au furat, va veni domnul casei înaintea lui Dumnezău și va jura cu adevărat, cum el să nu fie viclenit preste toate unealtele aproapelui său. Asupra fieștecării strâmbătăți – grăite:
9. Pentru vițel, și înjugătoriu, și oaie, și haină, și toată piarderea ce să pâraște; pentru că, de va jura, înaintea lui Dumnezău va mearge judecata amândurora; și cela ce se va prinde pren Dumnezău va plăti îndoit aproapelui său.
10. Iară de va da neștine aproapelui său înjugătoriu, au vițel, au oaie, au fiece dobitoc să-l păzească, și se va zdrobi, au va muri, au se va robi, și nimeni nu va ști,
11. Jurământ va fi de la Dumnezău întru mijlocul amândurora, cum cu adevărat el n’au viclenit ca să aibă parte întru tot dobitocul vecinului; și așa va priimi stăpânul lui și nu va plăti.
12. Iară de se va fura de la el, va plăti stăpânului.
13. Iară de se va prinde de hiară, îl va aduce la ușă, și nu-l va plăti.
14. Iară de va ceare neștine de la vecinu-ș, și se va zdrobi, sau va muri, sau se va robi, și stăpânul nu va fi cu dânsul, va plăti.
15. Iară de va fi stăpânul cu dinsul, nu va plăti; și de va fi năimit, va fi lui pentru simbria lui.
16. Iară de va înșela neștine fecioara nelogodită și să va culca cu ea, cu zeastre să înzestreaze pre dânsa luiș fămeaie.
17. Iară de se va fi ferind se va feri și nu va vrea tatul ei să o dea lui pre dânsa fămeaie, argintul va plăti el tătâni-său, după cum iaste zeastrea featelor.
18. Pre vrăjitori să nu-i lăsați să trăiască.
19. Tot ce să culcă cu dobitoc, cu moarte să să omoară.
20. Cela ce jărtvuiaște dumnezeilor să piară, fără numai Domnului.
21. Și pre cel nemearnic să nu-l chinuiț, nice să nu-l întristați, pentru că ați fost nemearnici în pământul Eghipetului.
22. Toată văduva și săracul să nu le faceț rău.
23. Iară de-i veți asupri pre ei cu rău și, strigând, vor jelui cătră mine, cu auzul voiu auzi glasul lor
24. Și mă voiu scârbi cu mânie și voiu omorî pre voi cu sabia; și vor fi fămeile voastre văduve și feciorii voștri săraci.
25. Iară de vei împrumuta cu argintu pe fratele cel sărac ce e lângă tine, să nu-l grăbești, să nu pui camătă asupra-i.
26. Iară de vei zăloji zălog haina vecinului, mai nainte de apusul soarelui să o dai lui;
27. Pentru că iaste aceasta lui învălitură singură, aceasta iaste haina rușinării lui: în ce va dormi? De va striga cătră mine, voiu asculta pre el, pentru că milostiv sânt.
28. Dumnezeii să nu-i grăiești de rău, și pre boiariul norodului tău să nu-l vorbești de rău.
29. Începăturile ariei și ale teascului tău să nu le lipsești, ceale dentâi născute ale fiilor tăi vei da mie.
30. Așa vei face: vițelul tău, și oaia ta, și înjugătoriul tău, 7 zile vor fi supt mumă-ș, iară a opta zi mi le vei da pre eale.
31. Și bărbați sfinți veți fi mie; și carnea prinsă de hiară să nu o mâncați, câinelui o aruncați pre ea.
CAP 23 modifică
1. Să nu priimești auzu în deșert. Să nu pristănești cu cel strâmbu, ca să fii mărturie strâmbă.
2. Să nu fii cu cei mai mulți spre rău, să nu te adaogi cu mulțimea, a te abate cu cei mai mulți, ca să abați judecata.
3. Și pre cel sărac să nu-l miluiești la judecată.
4. Iară de vei întâlni boul nepriatenului tău au înjugătoriul lui rătăcindu-se, să-l întorci să i-l dai lui.
5. Și de vei vedea înjugătoriul nepriatenului tău căzut supt sarcina lui, să nu-l treci, ce să o rădici pre dânsa împreună cu el.
6. Să nu întorci judecata săracului în judecata lui.
7. De tot cuvântul strâmbu să te ferești, pre cel nevinovat și dirept să nu-l omori și să nu îndireptezi pre cel necurat, pentru daruri.
8. Și daruri să nu iai, pentru că darurile orbescu ochii celor ce vădu și strică cuvintele direapte.
9. Și nemearnicul să nu-l învăluiți, nice să-l chinuiți, pentru că voi știți sufletul nemearnecului, că voi erați nemearnici în pământul Eghipetului.
10. Șase ani vei sămăna pământul tău și vei aduna roadele lui.
11. Iară la al șaptelea lăsare vei face, și-l vei lăsa pre dânsul și vor mânca săracii limbii tale, iară rămășițele vor mânca hiarăle câmpului. Așa vei face via ta, și măslinetul tău.
12. Șase zile să faci lucrurile tale, iară ziua a șaptea vei odihni, ca să să odihnească boul tău și înjugătoriul tău și pentru ca să răsufle feciorul slujnicii tale și nemearnecul.
13. Toate câte am grăit cătră voi, păziți-le, și de numele altor dumnezei să nu vă aduceți aminte, nice să să auză den gurile voastre.
14. Trei vremi ale anului, prăznuiți mie:
15. Praznicul azimelor păziți, 7 zile veț mânca azimă, dupre cum ț’am poruncit ție pre vreamea lunii dentâiu; pentru că întru dânsa ai ieșit de la Eghipet; să nu te arăți inaintea mea în deșertu.
16. Și praznic seacirii pâinilor dentâiu vei face lucrurilor tale cărora vei sămăna în țarina ta; și praznic săvârșitului, la ieșirea anului, în adunarea lucrurilor tale celor den țarina ta.
17. Trei vremi ale anului să va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului tău, pentru căci, când voiu scoate limbile de la fața ta și voiu lărgi hotarăle tale, nu va pohti nimenea pământului tău.
18. Să nu pui pre aluoat sânge de jârtva mea, nice să doarmă grăsimea praznecului mieu până dimineață.
19. Începăturile dentâi ale feciorilor pământului tău vei aduce înlăuntru, în casa Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi mielul în laptele mumei lui.
20. Și iată, eu trimiț pre îngerul mieu înaintea feații tale, pentru ca să te păzască pre cale, ca să te bage în pământul unde ț’am gătit ție.
21. Ia-te aminte tu pre însuț, și ascultă de el și nu fii neascultătoriu, pentru că nu va îngădui ție, că numele mieu iaste pre dânsul.
22. De vei asculta glasul mieu și vei face toate câte voiu porunci eu voao și vei păzi legătura mea, veț fi mie norod ales decât toate limbile. Pentru că al mieu iaste tot pământul, și voi veț fi mie sfințire împărătească și norod sfânt. Aceaste cuvinte vei grăi fiilor lui Israil: ‘De veț asculta cu auzul glasului mieu și veț face toate câte voiu zice ție, învrăjbi-voiu vrăjmașilor tăi și voiu fi împotrivă împotrivnecilor tăi.
23. Pentru că va mearge îngerul mieu, povățuitoriul tău, și te va aduce cătră amorei, și hetei, și ferezei, și hananei, și gherghesei, și evei, și evusei, și voiu sfărâma pre ei denaintea feațelor voastre.
24. Să nu te închini dumnăzăilor lor, nice să slujești lor, să nu faci după faptele lor, ce cu surpare să surpi capiștile lor și zdrobind să zdrobești stâlpii lor.
25. Și să slujești Domnului Dumnezăului tău, și voiu blagoslovi pâinea ta, și vinul tău, și apa ta, și voiu întoarce slăbiciunea de la voi.
26. Nu va fi neploditoriu, nice sterp, pre pământul tău; numărul zilelor tale plinind voiu plini.
27. Și frica voiu trimite povață ție și voiu înderepta toate limbile la care mergi tu cătră ei și voiu da pre toți împotrivnicii tăi pribeagi.
28. Și voiu trimite viespile înaintea ta și voiu scoate pre amorei, și pre evei, și pre hananei, și pre hetei, de la tine.
29. Nu-i voiu scoate pre dânșii într’un an, pentru ca să nu să facă pământul pustiiu și să vor face multe asupra ta fiarăle pământului.
30. Pren încet-încet voiu scoate pre dânșii de la tine, până vei creaște și vei moșteni pământul.
31. Și voiu pune hotarăle tale de la Marea Roșie până la Marea Filistiimului, și de la pustiiu până la râul cel mare al Efratului, și voiu da în mâinele voastre pre ceia ce șed pre pământ și voiu scoate pre dânșii de la tine.
32. Să nu pristănești lor și dumnezăilor lor făgăduință,
33. Și să nu pristănească în pământul tău, pentru ca să nu te facă să păcătuiești cătră mine, că, de vei sluji dumnezăilor lor, aceștea vor fi ție piadecă’“.
CAP 24 modifică
1. Și lui Moisi zise: „Suie-te cătră Domnul, tu și Aaron, și Nadav, și Aviud, și șaptezeci den bătrânii lui Israil, și să vor închina de departe Domnului.
2. Și să va apropia Moisi singur cătră Dumnezău, iară ei nu se vor apropia; și norodul nu se va sui împreună cu dânșii“.
3. Și mearse Moisi și povesti norodului toate cuvintele lui Dumnezău și dereptățile, și răspunse tot norodul cu un glas, zicând: „Toate cuvintele care le-au grăit Domnul vom face și le vom asculta“.
4. Și scrise Moisi toate cuvintele lui Dumnezău. Și mânecând Moisi dimineața, zidi jirtăvnic supt munte și 12 pietre, spre ceale 12 seminții ale lui Israil.
5. Și trimise pre tinerii fiilor lui Israil și adusără arderi-de-tot și jirtviră jirtvă de mântuire Domnului Dumnezău, viței.
6. Și luând Moisi jumătate de sânge, turnă în clondir, iară jumătate turnă cătră jărtăvnic.
7. Și luând Cartea Făgăduinții, ceti la urechile norodului, și ziseră: „Toate câte au grăit Domnul vom face și vom asculta“.
8. Și luând Moisi sângele, au râsipit peste norod și au zis: „Iată sângele făgăduinții care au pus Domnul cătră noi, pentru toate cuvintele aceastea“.
9. Și să sui Moisi, și Aaron, și Nadav, și Aviud, și 70 den bătrânii lui Israil
10. Și văzură locul unde au stătut Dumnezăul lui Israil; și ceale de supt picioarele lui, ca un lucru de cărămide de zamfir și ca chipul întăriturii ceriului la curățenie.
11. Și den cei aleș ai lui Israil nu s’au despărțit nice unul, și să arătară în locul lui Dumnezău, și mâncară și băură.
12. Și zise Domnul cătră Moisi: „Sui-te cătră mine în munte și stăi acolo, și-ț voiu da tablele ceale de piatră, leagea și poruncile care le-am scris ca să puiu leage lor“.
13. Și sculându-se Moisi și Iisus, ce sta lângă el, s’au suit în muntele lui Dumnezău.
14. Și celor bătrâni ziseră: „Așăzați-vă acii până ne vom întoarce cătră voi. Și, iată, Aaron și Or – cu voi; de se va întâmpla cuiva judecată, să meargă la ei“.
15. Și să sui Moisi și Iisus în munte și acoperi norul muntele.
16. Și pogorî mărirea lui Dumnezău pre muntele Sinaii și acoperi pre dânsul norul 6 zile. Și chemă Domnul pre Moisi a șaptea zi, den mijlocul norului.
17. Și chipul mărirei Domnului – ca niște foc arzând, pre vârful muntelui, înaintea fiilor lui Israil.
18. Și întră Moisi în mijlocul norului și să sui în munte și era acolo în munte 40 de zile și 40 de nopți.
CAP 25 modifică
1. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
2. „Zi fiilor lui Israil și grăiaște: ‘Luați-m începături’; de la toți cărora le va părea în inima lor veț lua începăturile meale.
3. Și aceasta iaste începătura care veț lua de la dânșii: aur, argint și aramă;
4. Și vânăt, și mohorât, roșiu îndoit, și mătase răsucită, și păr de capră;
5. Și piei de berbeace roșite, și piei vinete, și leamne neputrede, și pietri sardii;
6. Și untdelemnu la lumină, tămâie la untdelemnul ungerii și la împreunarea tămâii;
7. Și pietri la săpat la cel preste umăr și la haina cea până în picioare.
8. Și-m vei face mie sfințire și mă voiu arăta întru voi.
9. Și vei face mie după toate câte eu ți-arăt ție în munte. Pilda cortului și pilda tuturor vaselor lui, așa vei face.
10. Și vei face chivotul mărturiii de leamne neputrede: de doi coți și jumătate lungul, și de un cot și jumătate latul, și de un cot și jumătate naltul.
11. Și-l vei polei pre dânsul cu aur curat, den lăuntru și den afară vei polei pre dânsul, și vei face lui zimți de aur suciț împrejur.
12. Și vei face lui patru verigi de aur și vei pune pre ceale patru cornuri ale lui: doao verigi pre o margine și alte doao pre a doao margine.
13. Și vei face drugi de leamne neputrede și le vei polei cu aur curat.
14. Și vei băga drugii în verigile ceale ce-s în cornurile chivotului, ca să să râdice chivotul cu eale.
15. În verigile chivotului vor fi drugii neclătiți.
16. Și vei pune înlăuntru în chivot mărturiile care-ț voiu da ție.
17. Și vei face acoperemânt de rugăciune, de aur vărsat curat, de doi coți și jumătate de lungu și de un cot și jumătate de lat.
18. Și vei face doi herovimi de aur bătuți, și vei pune pre ei de amândoao părțile a acoperemântului de rugăciune.
19. Și să vor face herovimii unul den partea aceasta și unul den partea a doao a acoperemântului.
20. Și vei face pre doi herovimi, pre amândoao marginile vor fi acei doi herovimi întinzând aripile deasupra, umbrind cu aripile lor pre acoperimânt, și obrazele lor unul cătră altul, cătră acoperimânt vor fi obrazele herovimilor. Și vei pune acoperimântul pre chivot deasupra,
21. Și în chivot vei pune mărturiile care voiu da ție.
22. Și mă voiu cunoaște ție de acolo, și-ț voiu grăi ție de asupra acoperimântului, dentre cei doi herovimi carii sânt pre chivotul mărturiei, și dupe toate câte-ți voiu porunci ție – cătră fiii lui Israil.
23. Și vei face masă de lemn neputred: de doi coți de lungă și de un cot de lată, și de un cot și jumătate de înaltă.
24. Și o vei polei pre dânsa cu auru curat și vei face ei zimți învârtiți pre împrejur de aur, și vei face ei cunună de un pumnu pemprejur.
25. Și vei face zimte învârtit prejur cunună.
26. Și vei face patru verigi de aur, și vei pune verigile pe patru părți ale picioarelor ei, supt cunună.
27. Și vor fi verigile întru teci drugilor, ca să ridice cu ei masa.
28. Și vei face drugii de leamne neputrede și vei polei cu aur curat, și să va rădica cu dânșii masa.
29. Și vei face blidele ei, și cățiile, și căușile și tornătorile întru care vei turna cu eale, de aur curat vei face pre dânsele.
30. Și vei pune pre masă pâine înainții, pururea înaintea mea.
31. Și vei face sfeașnic; de aur curat, bătut, să faci sfeașnicul: fusul lui, și fofeazele, și scăfârliile, și vârteajăle, și florile, dentr’însul vor fi.
32. Șase fofeaze să iasă den coaste: trei fofeaze ale sfeașnicului den coastele de o parte a lui și trei fofeaze ale sfeașnicului den partea a doua.
33. Și trei scăfârlii închipuite ca nucșorele într’o fofează, vârteju și floare, așa la ceale șase fofeaze ce ies den sfeașnic.
34. Și în sfeașnic patru scăfârlii închipuite ca nucșoarele într’o fofează, vârteajăle și florile ei.
35. Vârtejul supt ceale doao fofeaze, dentr’însul, și vârtej supt ceale patru fofeaze, dentr’însul, așa la ceale șase fofeaze ce ies den sfeașnic, patru scăfârlii închipuite ca nucșoarele.
36. Scăfârliile și fofeazele dentr’însul să fie, tot bătut dentru aur curat.
37. Și vei face candelile lui șapte și vei pune feștilele lui și vor lumina dentr’un obrazu.
38. Și cleaștele lui și supunerile lui de aur curat vei face.
39. De un talant de aur curat vei face toate vasele aceastea.
40. Caută să faci dupe pilda ce ți se-au arătat ție în munte.
CAP 26 modifică
1. Și cortului vei face zeace garduri de mătase împletită, și vânătă, și mohorâtă, și roșu împletit; herovim, lucru de țăsătoriu, să faci pre eale.
2. Lungul unui gard, de 28 de coți; și de lat, de 4 coți să fie un gard; o măsură va fi la toate gardurile.
3. Și 5 garduri vor fi țiindu-se unul de alalt, și 5 garduri vor fi țiindu-se iară unul de altul.
4. Și vei face lor chiotori vinete, la marginea unui gard, de o parte, la împreunare, și așa vei face la marginea gardului den afară, cătră împreunarea a doua.
5. Și 50 de chiotori vei face la un gard și 50 de chiotori vei face de o parte a gardului, spre împreunarea al doilea gard, cu fața unul cătră alalt împotrivă stând.
6. Și vei face 50 de copce de aur și vei împreuna gardurile unul cu altul cu copcele, și va fi un cort.
7. Și vei face piei de păr acoperimânt pre cort, 11 piei să faci pre eale.
8. Lungimea unii piei va fi de 30 de coți, și de 4 coți va fi lățimea unii piei, o măsură va fi la 11 piei.
9. Și vei împreuna ceale 5 piei într’un loc și ceale 6 piei într’un loc, și vei îndoi pialea a șasea în fața cortului.
10. Și vei face chiotori, cincizeci la marginea unii piei, carea va fi la mijlocul împreunării, și 50 de cheotori vei face pre marginea pieii ce împreună pre a doua.
11. Și vei face 50 de belciuge de aramă, și vei împreuna belciugele, den cheotori de căpătâie, și vei împreuna pieile și vor fi una.
12. Și vei supune ce prisoseaște de pieile cortului, jumătate de pieile ce prisoseaște vei acoperi ce prisoseaște de pieile den cort, vei acoperi dendărătul cortului.
13. Un cot den cela și un cot den celalalt, den prisositul pieilor den lungimea pieilor cortului, și va fi de acoperit pre coastele cortului, de o parte și de alta, ca să acopere.
14. Și vei face acoperemânt cortului, piei de berbeace rușite, și acoperemânturi preste acesta, piei vinete, pe deasupra.
15. Și vei face stâlpi cortului, de leamne neputrede.
16. De zeace coț să faci un stâlpu și de un cot și jumătate lățimea unui stâlpu.
17. Doao gardine la un stâlpu stând unul cătră alalt, așa să faci la toț stâlpii cortului.
18. Și să faci stâlpii cortului 20 despre partea despre miazănoapte.
19. Și patruzeci de cuiburi de argint să faci la cei 20 de stâlpi, 2 cuiburi la un stâlpu, la amândoao părțile lui, și 2 cuiburi stâlpului unuia, la amândoao părțile lui.
20. Și partea a doua, de cătră austru, 20 de stâlpi.
21. Și 40, cuiburile lor de argint, 2 cuiburi la un stâlpu, la amândoao părțile lui, și doao cuiburi la un stâlpu, la amândoao părțile lui.
22. Și dendărătul cortului, despre partea despre mare, vei face 6 stâlpi.
23. Și doi stâlpi vei face la unghiurile cortului dendărăt.
24. Și vor fi tocma de jos și într’un loc vor fi ție, den capete, într’o împreunare, așa vei face la amândoao unghiurile tocma să fie.
25. Și vor fi 8 stâlpi, și cuiburile de argint 16, doao cuiburi la un stâlpu și doao cuiburi la alt stâlpu, la amândoao părțile lui.
26. Și să faci zăvoară de leamne neputride: 5 zăvoară la un stâlpu de o parte a cortului,
27. Și cinci zăvoară stâlpului al părții cortului al doilea, și cinci zăvoară a stâlpului dendărăt al părții cortului de cătră mare.
28. Și zăvorul cel den mijloc, pren mijlocul stâlpilor să să petreacă de o parte până de ceaea parte.
29. Și stâlpii să-i feareci cu aur, și verigele să le faci de aur, întru care vei băga zăvoarăle, și vei polii zăvoarăle cu aur.
30. Și vei rădica cortul după chipul ce se-au arătat ție în munte.
31. Și vei face acoperemânt de vânăt, și mohorât, și roșu împletit, și mătasă toarsă.
32. Lucru țăsut să faci pre el herovimu; și să-l pui pre dânsul pre patru stâlpi neputrezi, poleiț cu aur, și capetele lor, de aur, și fundurile lor, patru, de argint.
33. Și vei pune acoperemântul pre stâlpi și vei băga acolo mai înlăuntru de acoperemânt chivotul mărturiei și va osebi acoperemântul voao, între mijlocul sfântului și între mijlocul Sfântului Sfintelor.
34. Și vei acoperi cu acoperemântul chivotul mărturiei în Sfânta Sfintelor.
35. Și vei pune masa den afară de acoperemânt și sfeașnecul – dempotriva measii, despre partea cortului cătră austru. Și masa o vei pune despre partea cortului de cătră miazănoapte.
36. Și vei face ușii poală de acoperit, de vânăt, și mohorât, și roșu împletit, și de mătasă împletită, lucru de împestritoriu.
37. Și vei face acoperemântului cinci stâlpi neputrezi și vei polii pre dânșii cu aur. Și căpătâile lor – de aur, și le vei topi lor 5 funduri de aramă.
CAP 27 modifică
1. Și să faci jârtăvnic de leamne neputrede, de cinci coț de lungu și 5 coț de lat. – În patru cornuri să fie jârtăvnicul –, și de 3 coț nălțime lui.
2. Și vei face coarnele în ceale 4 cornuri. Dentr’însul să fie coarnele, și le vei acoperi cu aramă.
3. Și vei face cunună jirtăvnicului și acoperemântului lui; și păharăle lui, și cârligele lui, și cădelnița lui, și toate vasele lui, le vei face de aramă.
4. Și să-i faci lui grătariu de aramă în chip de mreajă, și vei face grătariului patru verigi de aramă în patru cornuri.
5. Și vei pune pre dânsele supt grătariul jârtăvnicului, den jos, și va fi grătariul până la jumătate de jârtăvnic.
6. Și vei face jârtăvnicului drugi de leamne neputrede și le vei fereca cu aramă.
7. Și vei băga drugii în verigi și să fie drugii spre amândoao coastele jârtăvnicului, când îl vor râdica pre dânsul.
8. Găunos, de scânduri, vei face pre el, dupe cela ce ți s’au arătat în munte, așa să faci.
9. Și vei face curte cortului. Despre partea despre austru, pânzile curții, de mătase răsucită, lungul 100 de coți de o parte.
10. Și stâlpii lor 20, și fundurile lor 20, de aramă; și belciugile lor și marginile, de argint.
11. Așa și la partea de cătră miazănoapte, pânza de 100 de coți de lungă, și stâlpii lor 20, de aramă, și belciugile lor și marginile stâlpilor și cuiuburile lor, ferecate cu argint.
12. Iară lățimea curții de cătră mare, pânza 50 de coți, stâlpii lor 10 și cuiuburile lor zeace.
13. Și lățimea curții de cătră răsărit, pânza de 50 de coți, stâlpii lor 10, și cuiuburile lor zeace.
14. Și de 15 coți înălțimea pânzilor de o parte, stâlpii lor 3, și cuiuburile lor trei.
15. Și a doua parte, 15 coți pânzele de nalte, stâlpii lor 3, și cuiuburile lor trei.
16. Și porții curții, acoperimânt de 20 de coți de nalt: de vânăt, și mohorât, și roșu împletit, și mătase răsucită, cu împistriturile croitoriului; stâlpii lor 4, și cuiuburile lor patru.
17. Toți stâlpii curții împrejur, ferecați cu argint, și capetele lor, de argint, și cuiuburile lor, de aramă.
18. Iară lungimea curții 100 spre o 100, și lărgime 50 spre 50, și nălțimea de 5 coți, de mătasă răsucită, și cuiuburile lor, de aramă.
19. Și toată tocmeala, și toate unealtele, și țărușii curții, de aramă. Și vei face haine vinete, și mohorâte, și roșii, ca să slujască cu eale în sfinte.
20. Și tu porunceaște fiilor lui Israil, și să ia ție untdelemnu de masline fără drojdii, curat, ales la lumină, pentru ca să arză lumină pururea. În cortul mărturiei,
21. Den afară de acoperimântul ce iaste preste făgăduință, aprinde-l-va pre el Aaron și fiii lui, de cu sară până dimineață, înaintea Domnului. Leage veacinică – întru sămințiile voastre de la fiii lui Israil.
CAP 28 modifică
1. Și tu adu lângă tine pre Aaron, frate-tău, și pre fiii lui și, den fiii lui Israil, ca să-m preoțească mie, Aaron, și Nadav, și Aviud, și Eliazar, și Ithamar, fiii lui Aaron.
2. Și vei face veșmânt sfânt lui Aaron, fratelui tău, întru cinste și mărire.
3. Și tu grăiaște tuturor înțelepților la cuget, pre carii i-am umplut de duhul înțilepciunii și sâmțirei, și vor face veșmântul cel sfânt lui Aaron la cel sfânt, cu care să-m preoțească mie.
4. Și aceaste – veșminte carele vor face: cel prejur pieptu, și cea preste umăr, și haina până la picioare, și haină strălucită, și mitră, și brâu. Și vor face veșminte sfinte lui Aaron și feciorilor lui, pentru ca să-m preoțească mie.
5. Și ei vor lua aurul, și vânătul, și mohorâtul, și roșul, și mătasea,
6. Și vor face cea de preste umăr de mătase împletită, lucru țesut împistrit.
7. Doao preste umere vor fi lui, țiindu-se una de alta pre amândoao părțile spânzurate.
8. Și țăsătura celor preste umere, care iaste preste dânsa, după facere dentr’însa va fi de aur curat, și vânăt, și mohorât, și roșu torsu, și mătase împletită.
9. Și vei lua pre aceale doao pietri, pietri de zmaragdu, și vei săpa în eale numele fiilor lui Israil,
10. Șase nume pre o piatră și șase nume celealalte pre a doo piatră, după nașterile lor.
11. Lucru de meșteșug de pietri, săpătură de peceate vei săpa ceale doao pietri, pre numele fiilor lui Israil.
12. Și vei pune amândoao pietrile pre umerii cei de preste umăru. Pietri de pomenire sânt fiilor lui Izrail, și va lua Aaron numele fiilor lui Israil înaintea Domnului, pre amândoao umerile lui, pomenire pentru ei.
13. Și vei face paveze de aur curat.
14. Și vei face doao lanțuri de aur curat, amestecate cu flori, lucru împletit, și vei pune lanțurile împletite peste pevecioare, după înaințile umerilor lor, denainte.
15. Și vei face engolpion judecăților, lucru împistrit, dupre tocmeala cei preste umăr: să faci pre dânsa den aur, și den vânăt, și den mohorât, și den roșu împletit, și den mătase împletită vei face pre el.
16. În patru colțuri va fi, îndoit, de o palmă de lung și de o palmă de lat.
17. Și vei țease într’însul țesături, dupe piatră, cu patru rânduri. Un rând de pietri va fi sardion, topazion și zmaragd; un rând.
18. Și al doilea rând: anthrax, și zamfir și iaspis.
19. Și rândul al treilea: lighirion, și ahatis și amethistos.
20. Și rândul al patrulea: hrisolithos, și virilion și onihion; acoperite cu aur și legate cu aur să fie, dupre rândul lor.
21. Și pietrile să fie den numele fiilor lui Israil, doaosprăzeace, înaintea Domnului, pre amândoao umerile lui; doaosprăzeace – dupre numele lor, dupre nașterile lor, cioplituri de peceți, fieștecăruia dupe nume să fie la 12 neamuri.
22. Și vei face preste engolpion lanțuri împletite, lucru de lănțușă de aur curat.
23. Și va lua Aaron numele fiilor lui Israil pre engolpion judecății, pre piept, întrând la sfinte, pomenire înaintea lui Dumnezău.
24. Și voi pune pe engolpion judecății lanțurile ceale lănțuite, pre amândoao părțile engolpiului le vei pune.
25. Și ceale doao paveze vei pune pre amândoao umerile, deasupra cei preste umere, den față.
26. Și vei pune pe engolpiul judecății arătarea și adevărul, și va fi pre pieptul lui Aaron, când întră înlăuntru la sfântă, naintea Domnului. Și va pune Aaron judecățile fiilor lui Izrail pre piept, înaintea Domnului, pururea.
27. Și vei face îmbrăcăminte, până în picioare, tot de vânăt.
28. Și va fi gura lui dentr’însul în mijloc, având gure împrejurul gurii, lucru țesut, împletitura țesută dentr’însul, pentru ca să nu să spintece.
29. Și vei face pre marginea îmbrăcăminții, den jos, ca niște rodei mici, de rodei înflorite, de vânăt, și de mohorât, și de roșu răsucit, și de mătase împletit, pre marginea îmbrăcăminții premprejur.
30. Și într’acestaș chip, rodei mici de aur, și clopoți în mijlocul lor, pemprejur, lângă rodei de aur – clopoțel, și floare pre marginea îmbrăcăminții pemprejur.
31. Și va fi Aaron când va slujî, ascultat va fi glasul lui, întrând la sfinte, înaintea Domnului, și ieșind, pentru ca să nu moară.
32. Și vei face potcoavă de aur curat și vei închipui într’însa chip de peceate, sfințire Domnului.
33. Și vei pune pre ea pre vânăt împletit, și va fi pe mitră, den fața mitrei va fi, și va fi pre fruntea lui Aaron.
34. Și va râdica Aaron greșalele celor sfinte, oricâte vor sfinți fiii lui Israil, toată darea sfintelor lor, și va fi pre fruntea lui Aaron, pururea priimită lor înaintea Domnului.
35. Și strânsorile hainelor, de mătase, și vei face chivară de mătase, și brâu vei face, lucru împistrit.
36. Și fiilor lui Aaron vei face îmbrăcăminți, și brâne, și chivere, le vei face lor în cinste și mărire.
37. Și vei îmbrăca aceastea pre Aaron, fratele tău, și pre fiii lui cu dânsul, și vei pomăzui pe dânșii și vei împlea mânile lor și-i vei sfinți pre ei, pentru ca să prioțească mie.
38. Și vei face lor nădragi de in, să acopere rușinea trupurilor lor, de la brâu până la coapse să fie.
39. Și va avea Aaron și fiii lui aceastea când vor întra înlăuntru la cortul mărturiei, când mergu să slujască cătră jârtăvnicul sfântului; și nu vor aduce pre ei greșală, ca să nu moară. Leage veacinică – lui și seminții lui după dânsul.
CAP 29 modifică
1. Și aceastea sânt carele vei face lor, vei sfinți pre dânșii, pentru ca să slujască mie ei:
2. Vei lua den boi un vițel, și berbeci curați doi, și pâine nedospită frământată în untdelemnu, și plăcinte nedospite unse cu untdelemnu. De făină aleasă de grâu să faci pre eale. Și să le pui pre eale pre o coșniță,
3. Le vei aduce și le vei apropia pre coșnițe, și vițălul și cei doi berbeci.
4. Și pre Aaron și pre feciorii lui îi vei aduce la ușâle cortului mărturiii și vei scălda pre dânșii cu apă.
5. Și luându veșmintele, vei îmbrăca pre Aaron, fratele tău, și haina cea până jos, și cea preste umăr, și engolpiul, și vei împreuna acesta, engolpiul, cătră cea peste umăr.
6. Și vei pune mitra pre capul lui, și vei pune potcoava-sfințenia pre mitră.
7. Și vei lua den untdelemnul unsorii și-l vei turna pre capul lui și vei unge pre dânsul.
8. Și feciorii lui îi vei aduce și vei îmbrăca pre ei cu hainele și-i vei încinge pre dânșii cu brânele,
9. Și vei pune lor chiverele, și va fi lor slujbă mie în veac. Și vei săvârși mâinile lui Aaron și mânile fiilor lui.
10. Și vei aduce vițelul la ușâle cortului mărturiii și vor pune deasupra Aaron și fiii lui mânile lor pre capul vițelului, înaintea Domnului, lângă ușâle cortului mărturiei.
11. Și vei junghea vițelul înaintea Domnului, lângă ușâle cortului mărturiei.
12. Și vei lua den sângele vițelului și vei pune pre coarnele jârtăvnicului cu deagetul tău, iară celalalt tot sângele vei turna lângă fundul jârtăvnicului.
13. Și vei lua toată grăsimea ce iaste pre pântece, și praporul ficatului, și amândoi rănichii, și grăsimea de peste ei, și vei pune pre jârtăvnic.
14. Iară cărnurile vițelului, și pialea, și balega, vei arde cu foc, afară den tabără, pentru că iaste a păcatului.
15. Și vei lua pre un berbeace și vor pune Aaron și fiii lui mânile lor pre capul berbeacelui,
16. Și vei junghea berbeacele și, luându sângele, vei turna pre jârtăvnic împrejur.
17. Și pre berbeace îl vei spinteca în doaoși părțile, și vei spăla mațele și picioarele cu apă, și vei pune deasupra despicăturilor, împreună cu capul.
18. Și vei aduce pre berbeace tot pre jârtăvnic, ardere-de-tot Domnului, cătră miros de bună mirosire, jârtvuire Domnului iaste.
19. Și vei lua berbeacele al doilea, și va pune Aaron și fiii lui mânilelor pre capul berbeacelui,
20. Și-l vei junghea pre dânsul, și vei lua den sângele lui și vei pune pre marginea urechii lui Aaron cei direapte, și pre marginea mânei cei direapte, și pre marginea piciorului celui dirept, și pre marginele urechilor fiilor lui ceale direapte, și pre marginile mânilor lor celor direapte, și pre marginile picioarelor lor celor direapte.
21. Și vei lua den sângele jârtăvnicului și den untdelemnul ungerii și vei stropi pre Aaron și pre veșmântul lui, și pre fiii lui și pre veșmintele fiilor lui cu dânsul; și se va sfinți el și veșmântul lui, și fiii lui și veșmintele fiilor lui împreună cu dânsul.
22. Iară sângele berbeacelui îl vei turna pre jârtăvnic împrejur și vei lua de la berbeace grăsimea lui, și grăsimea ce acopere pântecele lui, praporul ficatului, și rănichii amândoi, și grăsimea ce iaste pre dânșii, și brațul dirept; – pentru că iaste săvârșenie aceasta. –
23. Și o pâine den untedelemnu, și o plăcintă den coșnița azimelor, cărora sânt puse înaintea Domnului,
24. Și vei pune toate pre mâinele lui Aaron și pre mâinele fiilor lui, și vei osebi pre dânșii osebire naintea Domnului, și vei pune toate pre mâinele lui Aaron.
25. Și vei priimi pre eale den mâinele lor și le vei aduce pre jârtăvnicul arderei-de-tot, cătră miros de bună mirosire naintea Domnului; jârtvă iaste Domnului.
26. Și vei lua pieptul den berbeacele săvârșirii, carele iaste al lui Aaron, și-l vei osebi pre dânsul osebire înaintea Domnului; și va fi ție în parte.
27. Și vei sfinți osebirea pieptului și brațul despărțirii, carele s’au osebit și carele se-au luat de la berbeacele săvârșirii, de la Aaron și de la fiii lui.
28. Și va fi lui Aaron și fiilor lui leage veacinică, de la fiii lui Israil, pentru că iaste aceasta luoare, și osebire va fi de la fiii lui Israil, den jârtvele mântuirii, luare Domnului.
29. Și veșmântul sfântului, care iaste lui Aaron, va fi fiilor lui după dânsul, și să să pomăzuiască ei întru dânsele și să sfârșască mâinele lor.
30. Șapte zile le va îmbrăca popa cel mare pentru dânsul dentru fiii lui, carele va întra la cortul mărturiii să slujască în ceale sfinte.
31. Și berbeacele săvârșirii vei lua și vei fiarbe cărnurile în loc sfânt și vor mânca Aaron și fiii lui cărnurile berbeaciului.
32. Și pâinele den coșniță, lângă ușăle cortului mărturiei
33. Vor mânca pre eale, întru care se-au sfințit, întru dânsele să săvârșască mâinele lor, să sfințească pre dânșii. Și de alt neam să nu mănânce den eale, pentru că sânt sfinte.
34. Iară de vor rămânea den cărnurile jârtvei săvârșirii și den pâini până dimineața, vei arde cealealalte cu foc, nu să vor mânca, pentru că sfințire iaste.
35. Și vei face lui Aaron și fiilor lui așa după toate câte am poruncit ție: șapte zile vei săvârși mâinile lor.
36. Și vițelul cela al păcatului vei face în ziua curățeniii, și vei curăți jârtăvnicul, când te vei sfinți tu pre el, și vei unge pre el, ca să sfințești pre el.
37. Șapte zile vei curăți jârtăvnicul, și-l vei sfinți pre el, și va fi jârtăvnicul sfântul sfinților; tot cel ce să va atinge de jârtăvnic se va sfinți.
38. Și aceastea sânt câte vei face spre jârtăvnic: miei de un an, curaț, doi de zi, nencetat, roditură nencetată;
39. Un miel vei face dimineața, și mielul al doilea îl vei face de cătră seară;
40. Și a zeacea de făină curată, frământată cu untdelemnu așăzat, a patra den in, și turnare a patra den in de vin, la un miel;
41. Și mielul al doilea îl vei face de cătră seară, după jârtva de dimineață, și după turnarea lui, vei face întru miros de bună mirosire, roditură Domnului.
42. Jârtva neîncetării – în auzurile și în semințiile voastre, pre ușâle cortului mărturiei, înaintea Domnului, întru carele mă voiu arăta ție acolo, ca să grăiescu ție.
43. Și mă voiu făgădui acolo fiilor lui Israil și mă voiu sfinți în mărirea mea.
44. Și voiu sfinți cortul mărturiii și jârtăvnicul; și pre Aaron și fiii lui voiu sfinți, ca să-m preoțească mie.
45. Și mă voiu chema întru fiii lui Izrail și voiu fi lor Dumnezău.
46. Și vor cunoaște că Eu sânt Domnul Dumnezăul lor, cela ce i-am scos pre ei den pământul Eghipetului, să mă chem lor și să fiu lor Dumnezău.
CAP 30 modifică
1. Și vei face jârtăvnic de tămâiare de leamne neputrede, și-l vei face pre dânsul de un cot de lungu și de un cot de largu.
2. În patru colțuri va fi, și de doi coț de nalt, dentr’însul vor fi coarnele lui.
3. Și vei polii cu aur curat grătioara lui, și păreții lui împrejur, și coarnele lui, și vei face lui cunună împletită de aur împrejur.
4. Și doao verigi de aur curat vei face lui supt cununa cea împletită a lui, la amândoao laturile vei face, la amândoao coastele, și vor fi la părângi margini, pentru ca să rădice pre dânsul cu dânsele.
5. Și vei face părângi de leamne neputrede, și-i vei fereca pre ei cu aur.
6. Și vei pune pre el împotriva acoperimântului celui ce iaste pre chivotul mărturiilor, întru care mă voiu arăta eu ție acolo.
7. Și va tămâia Aaron pre dânsul tămâie tocmită măruntă, dimineața-dimineața, când tocmeaște luminele, va tămâia pre dânsul.
8. Și când va aprinde Aaron luminele sara, va tămâia pre dânsul tămâiare neîncetată, pururea, înaintea Domnului, în semințiile lor.
9. Și nu veți aduce pre el altă tămâie, luare jârtvă; și turnare să nu turnați pre dânsul.
10. Și se va ruga Aaron pre coarnele lui o dată într’un an; den sângele curățeniii păcatelor iertării o dată într’un an va curăți pre el, în semințiile lor. Sfântu, sfântu lor iaste Domnului’“.
11. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
12. „De vei lua gândul fiilor lui Israil în socotința lor, și vor da fieșcarele mântuire pentru sufletul lor Domnului, și nu va fi întru ei cădeare în socotința lor.
13. Și aceasta iaste care vor da câți vor mearge la socotință: jumătate de didrahmă, după didrahmul cel sfânt, doaozeci de bani didrahmul, iară jumătate de didrahmă – venitul Domnului.
14. Tot carele mearge la socotință, den 20 de ani în sus, vor da venitul Domnului.
15. Cel bogat nu va adaoge și cel sărac nu va împuțina den jumătate de didrahmă a da venitul Domnului, pentru fiii lui Israil, să să roage pentru sufletele voastre.
16. Și vei lua argintul venitului, pentru fiii lui Israil, și-l vei da la lucrul cortului mărturiii, și va fi fiilor lui Israil pomenire înaintea Domnului, să vă rugați pentru sufletele voastre“.
17. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
18. „Fă spălătoare de aramă, și fundul ei – de aramă, ca să să speale; și o vei pune în mijlocul cortului mărturiii și în mijlocul jârtăvnicului.
19. Și vei turna într’însa apă și-ș vor spăla Aaron și fiii lui dentr’însa mânile lor și picioarele.
20. Când vor mearge la cortul mărturiii, se vor spăla cu apă, și nu vor muri; sau când mergu la jârtăvnic să slujască și să aducă arderile-de-tot Domnului, îș vor spăla mânile și picioarele cu apă, când întră la cortul mărturiii, pentru ca să nu moară.
21. Și va fi lor leage veacinică, lui, și rudeniilor lui după dânsul“.
22. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând;
23. „Și tu ia mirosuri: floare de zmirnă aleasă, 500 de sicli, și scorțișoară mirositoare, jumătate de atâta, 250; și trestie mirositoare, doao sute și cincizeci.
24. Și de ireos, 500 de sicli, de cel sfânt, și untdelemnu de maslin, in.
25. Și vei face pre dânsul untdelemnu unsoare sfântă, mir mirositoriu, cu meșteșugul făcătoriului de mir; untdelemnu unsoare sfântă va fi.
26. Și vei unge dentr’însul cortul mărturiei, și chivotul mărturiei
27. Și toate vasele ei, și sfeașnecul și toate vasele lui, și jârtăvnicul tămâii, și jârtăvnicul arderilor-de-tot
28. Și toate vasele lui, și masa și toate vasele ei, și spălătoarea și fundul ei.
29. Și le vei sfinți pre eale și vor fi sfinte sfintelor; tot cine se va atinge de eale se va sfinți.
30. Și pre Aaron și pre fiii lui vei unge și-i vei sfinți pre ei, ca să-m preoțească mie.
31. Și fiiilor lui Israil le vei grăi, zicând: ‘Untdelemnu unsoare de pomăzuit, sfânt va fi acesta voao, întru semințiile voastre.
32. Pe trupul omenescu să nu să ungă și după tocmeala aceasta să nu faceți voao singuri întru acesta chip. Sfânt iaste și sfințenie va fi voao.
33. Carele va face întru acesta chip și carele va da dentr’însul la altul, de alt neam, va pieri den norodul lui’“.
34. Și zise Domnul cătră Moisi: „Ia-ți ție mirosuri, zmirnă aleasă, și oniha și halvan de miros, și tămâie curată, tocma unul ca altul va fi.
35. Și va face întru el tămâie, lucru de făcătoriu de mir, den tocmirea făcătoriului de mir, curat, lucru sfânt.
36. Și vei tăia dentr’aceastea mărunt și vei pune împotriva mărturiilor, în cortul mărturiei, de unde mă voiu arăta ție de acolo. Sfânt sfintelor va fi voao. Tămâie,
37. După tocmeala aceasta, să nu faceț voao înșivă. Sfințenie va fi voao Domnului.
38. Carele va face într’acestaș chip, ca să să mirosască întru dânsul, va pieri sufletul aceluia den norodul lui“.
CAP 31 modifică
1. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
2. „Iată, am chemat anume pre Veseleil, feciorul lui Uri, feciorul lui Or, den neamul Iudii,
3. Și l-am umplut pre el duh dumnezăiesc de ’nțelepciune, și de priceapere, și de știință, în tot lucrul să cugete,
4. Și să fie mai mare preste meșteri, să lucreaze aurul, și argintul, și arama;
5. Și vânătul, și mohorâtul, și roșul răsucit, și mătasea împletită, și lucrurile pietrilor la fapte, și lucrurile teslăriei leamnelor să lucreaze după toate lucrurile.
6. Și eu am dat lui și pre Eliav al lui Ahisamah, den neamul lui Dan, și la tot priceputul la inimă am dat priceapere, și vor osteni și vor face toate câte ți-am poruncit ție:
7. Cortul mărturiei, și chivotul făgăduinții, și acoperemântul ce iaste peste dânsul, și tocmeala cortului, și jârtăvnicul,
8. Și masa și toate vasele ei, și sfeașnicul cel curat și toate vasele lui, și spălătoarea și fundul ei,
9. Și veșmentele ceale de slujbă ale lui Aaron și veșmentele fiilor lui, ca să-m prioțească mie,
10. Și untdelemnul ungerii, și tămâia împreunării sfântului, după toate câte am poruncit eu ție vor face“.
11. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
12. „Și tu porunceaște fiilor lui Israil, zicând: ‘Căutați și simbetele meale păziț, pentru că iaste semnu lângă mine, și întru voi, în rudele voastre, ca să cunoașteț că Eu sânt Domnul, cel ce vă sfințescu pre voi’.
13. Și să păziț sâmbăta, căce sfântă iaste aceasta Domnului și voao. Cela ce va pângări pre dânsa, cu moarte se va omorî; tot carele va face într’însa lucru, va pieri sufletul acela den mijlocul norodului său.
14. Șase zile vei face lucrurile, iară a șapte zi – sâmbătă, odihnă sfântă Domnului; tot cine va face lucrul în ziua a șaptea, cu moarte se va omorî.
15. Și vor păzi fiii lui Israil sâmbetele, ca să facă pre dânsele în neamurile lor.
16. Făgăduință veacinică întru mine, și fiilor lui Israil semnu iaste veacinic, că în șase zile au făcut Domnul ceriul și pământul, și în a șaptea zi au încetat și s’au odihnit“.
17. Și deade lui Moisi, când parăsi grăindu lui în muntele Sinaii, ceale doao leaspezi ale mărturiei, leaspezi de piatră, scrise cu deagetul lui Dumnezău.
CAP 32 modifică
1. Și văzând norodul că au zăbovit Moisi să se pogoară den munte, să râdică norodul pre Aaron și ziseră lui: „Scoală și fă noao dumnezăi carii vor mearge înaintea noastră, că Moisi, acesta omul carele ne-au scos pre noi den pământul Eghipetului, nu știm ce i se-au făcut lui“.
2. Și zise lor Aaron: „Luaț cerceii cei de aur den urechile muierilor voastre și featelor și-i aduceț la mine“.
3. Și luară tot norodul cerceii cei de aur care era în urechile muierilor lor și-i aduseră cătră Aaron.
4. Și le priimi den mâinele lor și le-au făcut pre dânsele în tipariu, și le făcu pre dânsele vițel vărsat. Și zise: „Aceștea sânt dumnezăii tăi, Israil, care te-au scos den pământul Eghipetului“.
5. Și văzând Aaron, au zidit jârtăvnic înaintea lui, și strigă Aaron, zicând: „Praznic Domnului – mâne!“
6. Și mânecând a doua zi, au suit arderi-de-tot și aduse jârtvă de mântuire; și șăzu norodul a mânca și a bea, și să sculară a juca.
7. Și zise Domnul cătră Moisi, zicând: „Pasă degrabă, pogoară de aicea, pentru că făradeleage au făcut norodul tău care ai scos den pământul Eghipetului.
8. Ieșiră curând den calea carea ai poruncit lor și au făcut lor vițel și se-au închinat lui și jărtviră lui și ziseră: ‘Aceștea sânt dumnezăii tăi, Israil, carei te-au scos pre tine den pământul Eghipetului!’
9. Și acum lasă-mă și, mâniindu-mă cu urgie spre dânșii, voiu sfărâma pre ei și voiu face pre tine în limbă mare“.
10. Și să rugă Moisi înaintea Domnului Dumnezăului lui și zise: „Pentru ce, Doamne, te mânii cu urgie pre norodul tău pre carele ai scos den pământul Eghipetului, în puteare mare și în brațul tău cel nalt?
11. Ca să nu zică doară eghipteanii, zicând: ‘Cu hicleșug au scos pre ei, să-i ucigă pren munți și să-i topească pre ei de pre pământ’. Potoleaște-te de urgia mâniei tale și blând fii pre răotatea norodului tău,
12. Aducându-ți aminte de Avraam, și de Isaac, și de Iacov, slugile tale, cărora te-ai jurat lor spre tine și ai grăit lor, zicând: ‘Mult voiu înmulți seminția voastră, ca stealele ceriului de mulțime; și tot pământul acesta’, care ai zis să-l dai seminției lor și vor ținea pre dânsul în veaci“.
13. Și să îmblânzi Domnul pentru răotatea ce au zis să facă norodului său.
14. Și întorcându-se Moisi, să pogorî den munte, și ceale doao table ale mărturiei – în mâinile lui, leaspezi de piatră, scrise de-amândoao părțile, de o parte și de alta era scrise peste tot.
15. Și leaspezile lucrul lui Dumnezău era, și scrisoarea, scrisoarea lui Dumnezău iaste, săpată în leaspezi.
16. Și auzind Iisus glasul norodului strigând, zise cătră Moisi: „Glas de războiu – în tabără!“
17. Și zise Moisi: „Nu iaste glas începătorilor de vârtute, nici glas de începători de fugă, ce glas de începători de vin eu auzu“.
18. Și când se apropie de tabără, văzu vițelul și horile și, mâniindu-se cu urgie Moisi, aruncă den mâinile lui amândoao leaspezile și sfărâmă pre dânsele supt munte.
19. Și luund vițelul carele au făcut, l-au ars pre dânsul cu foc, și-l măcină mărunt, și sămănă pre dânsul pre apă, și-l adăpă pre dânsul fiilor lui Israil.
20. Și zise Moisi cătră Aaron: „Ce ți-au făcut norodul acesta de ai adus pre dânșii păcat mare?“ Și zise Aaron cătră Moisi:
21. „Nu te scârbi, doamne, că tu știi pornirea norodului acestuia.
22. Pentru că-m ziseră mie: ‘Fă-ne noao dumnezăi carii vor mearge înaintea noastră, pentru că Moisi, omul acesta carele ne-au scos pre noi den pământul Eghipetului, nu știm ce i se-au făcut lui’.
23. Și ziș lor: ‘La cine iaste aur, adunați-l!’ Și-l adunară și mi-l deaderă; și am aruncat pre dânsul în foc și ieși vițelul acesta“.
24. Și văzând Moisi norodul cum se-au risipit, (că-i risipise pre ei Aaron, bucurie nepriatinilor lor),
25. Stătu Moisi pre ușa taberii și zise: „Cine iaste spre Domnul? Vie cătră mine!“ Și se adunară cătră el toți fiii lui Levi.
26. Și zise lor: „Aceasta zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ‘Puneți fieșcarele sabia lui pre coapsă, și îmblați pren mijloc, și vă întoarceți den poartă în poartă pren tabără și ucideți cineș pre fratele său, și cineș pe aproapele lui, și cineș pre cel de lângă el’“.
27. Și făcură fiii lui Levi dupe cum le porânci lor Moisi. Și căzură den norod în ziua aceaea ca vreo trei mii de oameni. Și zise lor Moisi:
28. „Umpleți mâinile voastre astăzi Domnului, fiecarele întru fiiul său, și în fratele lui, ca să să dea pre voi blagoslovenie“.
29. Și fu a doao zi, zise Moisi cătră norod: „Voi ați greșit greșală mare. Și acum, să mă suiu cătră Dumnezău ca să mă rog pentru greșala voastră“.
30. Și să întoarse Moisi cătră Domnul și zise: „Rogu-mă, Doamne, greșit-au norodul acesta greșală mare și ș’au făcut lor dumnezăi de aur.
31. Și acum, de vei să lași lor păcatul lor, lasă-l; iară de nu, stinge-mă den cartea carea ai scris“.
32. Și zise Domnul cătră Moisi:
33. „Carele au greșit înaintea mea, voiu stinge pre dânșii den cartea mea. Iară acum pasă și te pugoară și povățeaște norodul acesta la locul care ți-am zis ție. Iată, îngerul mieu va mearge înaintea feații tale, iară în ziua ce voiu socoti, voiu aduce pre ei păcatul lor“.
34. Și lovi Domnul pre norod, pentru facerea vițelului carele au făcut Aaron.
CAP 33 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi: „Pasă înainte, sui-te de aicea tu și norodul tău, pre carii ai scos den pământul Eghipetului la pământul care m’am jurat lui Avraam, și lui Isaac, și lui Iacov, zicând: ‘Seminției voastre voiu da pământul acesta’,
2. Și voiu trimite îngerul mieu înaintea feații tale și vei scoate pre hananeu, pre amoreu, pre heteu, și ferezeu, și ghergheseu, și eveu, și ievuseu,
3. Și te voiu băga în pământ ce cură lapte și miare, pentru că nu mă voiu sui cu tine, că norodul acesta iaste tare la cerbice, ca să nu te topescu pre cale“.
4. Și auzind norodul cuvântul acest rău, plânseră cu plânsuri.
5. Și zise Domnul cătră Moisi: „Grăiaște fiilor lui Israil: ‘Voi – norod grei la cerbice! Căutaț să nu altă rană aduc eu preste voi, și voiu topi pre voi. Acum dară, luați-vă podoabele măririlor voastre și podoaba, și-ț voiu arăta ceale ce-ț voiu face ție’“.
6. Și-ș luară fiii lui Israil podoaba lor și îmbrăcămințile lor de la muntele lui Horiv.
7. Și luând Moisi cortul lui, întinse afară den tabără, departe de tabără, și să chemă: cortul mărturiei; și fu tot cela ce cerca pre Domnul, ieșiia la cortul cel de afară den tabără.
8. Și când întra Moisi în cortul cel de afară den tabără, sta tot norodul privind, careș de la ușa cortului său, și lua aminte mergând Moisi, până ce întra el în cortu.
9. Și deca întra Moisi în cort, pogorâia stâlpul norului și sta la ușâle cortului, și grăiia Moisi.
10. Și vedea tot norodul stâlpul norului stând pre ușa cortului și, stând tot norodul, să închina careș de la ușa cortului său.
11. Și grăi Domnul cătră Moisi, față la față, ca când ar grăi neștine cătră priatinul lui. Și să sloboziia la tabără, iară sluga Iisus, feciorul lui Navi, tânăr, nu ișiia afară den cort.
12. Și zise Moisi cătră Domnul: „Iată, tu zici mie: ‘Rădică norodul acesta!’ Și tu nu mi’ai arătat pre carele vei trimite cu mine. Și tu mi’ai zis mie: ‘Știu-te mai bine decât pre toți și dar ai la mine!’
13. Deci, de am aflat har înaintea ta, arată-te-mi mie pre tine, cunoscut să te văzu, pentru ca să fiu aflat har înaintea ta și pentru ca să cunosc cum limba aceasta norodul tău iaste“.
14. Și zise: „Eu voiu mearge înaintea ta și te voiu odihni pre tine“.
15. Și zise cătră Dânsul: „De nu vei mearge tu împreună cu noi, să nu mă scoți de aicea.
16. Și cum cunoscut va fi adevărat că am aflat har lângă tine eu și norodul tău, fără numai mergând tu împreună cu noi? Și mă voiu mări eu și norodul tău decât toate limbile câte sânt pre pământ“.
17. Și zise Domnul cătră Moisi: „Și cuvântul acesta care ai zis tu ți-l voiu face, pentru că ai aflat har înaintea mea și te știu decât pre toți“.
18. Și zise: „Arată-mi mărirea ta!“
19. Și zise: „Eu voiu treace mai înainte de tine cu mărirea mea și voiu chema cu numele Domnului înaintea ta: Și voiu milui pre cine voiu milui, și nu mă voiu îndura de care nu mă voiu îndura“.
20. Și zise: „Nu vei putea să vezi fața mea, pentru că nu va vedea om fața mea și să trăiască“.
21. Și zise Domnul: „Iată loc la mine și vei sta pe piatră.
22. Și când va treace mărirea mea, și te voiu pune la gaura pietrii și voiu acoperi cu mâna mea pre tine, până voiu treace.
23. Și voiu lua mâna mea și atuncea vei vedea denapoia mea, iară fața mea nu ți se va arăta ție“.
CAP 34 modifică
1. Și zise Domnul cătră Moisi: „Ciopleaște-ț ție doao leaspezi de piatră, ca și ceale dentâiu, și te suie la mine în munte, și voiu scrie pre leaspezi cuvintele care era pre leaspezile ceale dentâiu, care le-ai fărâmat.
2. Și te găteaște dimineață și te vei sui la muntele Sinaiei și vei sta cătră mine acolo pe vârful muntelui.
3. Și nimenea să nu să suie cu tine, și nimenea să nu să ivească în tot muntele! Și oile și boii să nu să pască aproape de muntele acela“.
4. Și ciopli doao leaspezi de piatră, ca și ceale dentâi. Și mânecând Moisi dins-de-dimineață, s’au suit la muntele Sinaii, după cum i-au poruncit lui Domnul. Și luo Moisi cu dânsul ceale doao leaspezi de piatră.
5. Și să pogorî Domnul în nor și acolo stătu lângă el. Și chemă numele Domnului.
6. Și trecu Domnul naintea feații lui, și chemă: „Domnul, Domnul Dumnezeul cel îndurătoriu și milostiv, mult-îngăduitoriu și mult-milostiv,
7. Și adevărat, și direptatea păzând, și făcând milă la mii, rădicând fărădelegile, și strâmbătățile, și greșalele, și pre cel vinovat nu curățeaște, aducând păcatele părinților spre feciori și spre fiii fiilor, preste a treia și a patra rudă!“
8. Și grăbind Moisi, plecându-se pre pământ, să închină și zise:
9. „De am aflat har înaintea ta, meargă Domnul împreună cu noi. Pentru că norodul iaste greu la cerbice; și vei lua tu păcatele și fărălegile noastre, și vom fi ai tăi“.
10. Și zise Domnul cătră Moisi: „Iată, eu puiu ție făgăduință, înaintea a tot norodul tău, și voiu face slăvite, care nu s’au făcut în tot pământul și în toată limba; și va vedea tot norodul întru care sânt faptele Domnului că minunate sânt care voiu face eu ție.
11. Ia tu aminte toate câte eu poruncescu ție: Iată, eu voiu scoate den fața voastră pre amoreu, și pre hananeu, și ferezeu, și pre heteu, și pre eveu, și pre ghergheseu, și pre evuseu.
12. Ia aminte pre tine, ca nu cândva vei pune făgăduința cu ceia ce șăd pre pământ întru care întri la dânsul, ca să nu să facă piadecă întru voi.
13. Capiștile lor să le sfărâmați, și stâlpii lor să-i zdrobiți; și desișiurile lor să le tăiați și cioplitele dumnezeilor lor să le ardeți cu foc,
14. Pentru că nu vă veți închina la alți dumnezei, că Domnul Dumnezeu – nume „Râvnit“, Dumnezeu râvnitoriu iaste.
15. Ca să nu pui vreodinioară făgăduință cu cei ce șăd pre pământ, și vor curvi după dumnezeii lor, și vor jârtvi dumnezeilor lor, și te vor chema și vei mânca den jârtvele lor.
16. Și vei lua den featele lor fiilor tăi, și den featele tale vei da fiilor lor; și vor curvi featele tale dendărătul dumnezeilor lor, și vor curvi fiii tăi dendărătul dumnezeilor lor.
17. Și dumnezei vărsați să nu faci ție.
18. Și praznicul azimelor să păzești: șapte zile vei mânca azime, după cum ț’am poruncit ție, după vreame în luna celor noao, pentru că în lună noao ai ieșit den Eghipet.
19. Tot cel ce deșchide zgăul, ai miei sânt, partea bărbătească: dentâi născut al vițelului și dentâi născut al oii.
20. Și cel dentâi născut al celui de supt jug, vei mântui cu oaie; iară de nu vei mântui pre dânsul, vei da prețul lui; tot cel dentâi născut fiilor tăi, vei mântui; să nu te arăți înaintea mea deșărt.
21. Șase zile lucrează, iară a șaptea zi te vei odihni; cu sămănatul și cu seacirea, vei odihni.
22. Și praznic săptămânilor îm vei face, începătura seacirii grâului, și praznicul adunării, la mijlocul anului.
23. Trei vremi ale anului se va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului Israil,
24. Căce, când voiu scoate limbile den naintea feații tale și voiu lărgi hotarăle tale, nu va pohti nime pământului tău, când te vei sui să te arăți înaintea Domnului Dumnezăului tău, trei vremi ale anului.
25. Să nu junghi pre aluat sânge jârtvelor meale și să nu doarmă până dimineața jârtva praznicului Paștelui.
26. Ceale dentâi roduri ale pământului tău vei aduce în Casa Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi mielul cu laptele mumei lui“.
27. Și zise Domnul cătră Moisi: „Scrie cuvintele aceastea ție, pentru că pre aceastea cuvinte puiu ție făgăduința și lui Israil“.
28. Și era acolo Moisi înaintea Domnului patruzeci de zile și 40 de nopți; pâine n’au mâncat și apă n’au băut. Și au scris pre leaspezi cuvintele aceastea ale făgăduinții: Ceale zeace cuvinte.
29. Iară când pogorâia Moisi den muntele Sinaii și, iată, leaspezile pe mâinele lui Moisi. Și pogorându-se el den munte, Moisi nu știia cum se-au mărit chipul feații obrazului lui, grăindu el cătră dânsul.
30. Și văzu Aaron și toț fiii lui Israil pre Moisi, și era mărit chipul feații obrazului lui, și să temură a să apropia lângă dânsul.
31. Și chemă pre dânșii Moisi și să întoarseră cătră dânsul Aaron și toț boiarii adunării, și grăi Moisi cătră dânșii.
32. Și după aceasta, veniră la dânsul toți fiii lui Israil și le porunci lor toate câte au poruncit Domnul cătră dânsul în muntele Sinaii.
33. Și de vreame ce părăsi grăind cătră dânșii, puse pe obrazul lui acoperemânt.
34. Și când vrea mearge Moisi înaintea Domnului să grăiască lui, lua acoperemântul până ce ieșiia și, ieșind, grăiia tuturor fiilor lui Israil câte porunciia lui Domnul.
35. Și văzură fiii lui Israil obrazul lui Moisi cum se-au mărit, și au pus Moisi acoperemânt pe obrazul lui, până vrea întra a grăi cătră Dânsul.
CAP 35 modifică
1. Și adună Moisi toată adunarea fiilor lui Israil și zise lor: „Aceastea sânt cuvintele care au zis Domnul să le faceț:
2. ‘Șase zile să faci lucruri, iară a șaptea zi să odihnești; – Sfinte sâmbete, odihnă Domnului. Tot carele va face lucru întru dânsa, să moară.
3. Să nu ardeț foc în toată sălășluirea voastră în ziua sâmbetelor. Eu – Domnul!’“
4. Și zise Moisi cătră toată adunarea fiilor lui Israil, zicând: „Acesta e cuvântul carele au poruncit Domnul, zicând:
5. ‘Luați de la voi voao luarea Domnului. Tot cela ce priimeaște în inimă, vor aduce începăturile Domnului: aur, argint, aramă;
6. Vânăt, mohorât, roșu îndoit, răsucit, și mătase împletită, și pieri de capre,
7. Și piei de berbeaci rușite, și piei vinete, și leamne neputrede,
8. Și pietri sardii, și pietri la săpături, la cea preste umăr și la cea până la picioare haină.
9. Și tot înțeleptul cu inima întru voi, venind, lucreaze toate câte au poruncit Domnul:
10. Cortul și măruntăile, și acoperemânturile, și întinsorile, și zăvoarăle, și stâlpii,
11. Și chivotul mărturiei, și drugii lui, și oltariul lui, și catapetazma,
12. Și pânzele curții, și stâlpii ei, și pietrile zmaragdului,
13. Și tămâile, și untdelemnul unsorii, și untdelemnu la lumină, și mirosuri la untdelemnul unsorii și la tămâia tocmirii,
14. Și masa și toate vasele ei,
15. Și sfeașnicul luminii și toate vasele lui,
16. Și untdelemnul unsorii, și tămâia tocmirii, și poala ușii cortului,
17. Și jârtăvnicul și toate vasele lui,
18. Și veșmintele ceale sfinte ale lui Aaron preotul, și veșmintele cu carele slujăscu cu eale la sfânta, și hainele fiilor lui Aaron, ale preoției“.
19. Și ieși toată adunarea fiilor lui Israil de la Moisi.
20. Și aduse fieșcarele ce-l trăgea inima lui și de care li să părea cu sufletele lor, au adus luarea Domnului la toate faptele cortului mărturiei, și la toate lucrurile lui, și la toate veșmintele sfântului.
21. Și au adus bărbații de la fămei, tot cui ce i se-au părut cu cugetul, au adus peceți, și cercei, și ineale, și împletituri, și brățări, tot vasul de aur.
22. Și toți câți au adus luori de aur Domnului, și la tot ce se-au aflat mătase la dânsul, și la tot ce se-au aflat piei de berbeace rușite, au adus, și piei vinete.
23. Tot cela ce au luat luoare, argint și aramă au adus luorile Domnului; și la carii se-au aflat leamne neputrede, la toate lucrurile gătirii au adus.
24. Și toată muiarea înțeleaptă la cuget cu mâinile a toarce, au adus toarse, vânătul, și mohorâtul, și roșul, și mătasea. Și toate muierile cărora le-au părut cu cugetul lor întru înțelepciune, au torsu părul de capre.
25. Și boiarii au adus pietrile zmaragdului, și pietrile plinirii, la cea de preste umăr și la engolpiu,
26. Și la tocmiri, și la untdelemnul ungerii, și la tocmirea tămâiei.
27. Și tot bărbatul și fămeaia, pre carii aducea cugetul lor să între să facă toate lucrurile câte au poruncit Domnul să facă aceastea pren Moisi, au adus fiii lui Israil luare Domnului.
28. Și zise Moisi fiilor lui Israil: „Iată, au chemat Dumnezău anume pre Veseleil al lui Urii, fiiul lui Or, den neamul Iudii,
29. Și împlu pre dânsul de duh dumnezăiescu de ’nțelepciune, și de priceapere, și a ști de toate,
30. Să fie mai mare preste meșteri, dupre toate lucrurile, mai mare lui preste meșteri, să facă aurul și argintul și arama, și să cioplească piatra, și să lucreaze leamnele
31. Și să facă în tot lucrul înțelepciunii. Și a adaoge înainte au dat în cugetul lui,
32. Și lui Eliav al lui Ahisamah, den neamul lui Dan,
33. Și împlu pre dânșii de înțelepciune, de priceapere de cuget, toate să le priceapă, să facă lucrurile sfântului, și ceale țesute și împestrite să le țeasă cu cel roșu, și cu mohorâtul, și cu mătasă, să facă toate lucrurile meșterului celui mare de împistrituri“.
CAP 36 modifică
1. Și făcu Veseleil, și Eliav, și tot înțeleptul la cuget, căruia i s’au dat înțelepciunea și știința, întru dânșii, să să priceapă a face toate lucrurile carele să cuvin, după ceale sfinte, după toate câte au poruncit Domnul.
2. Și chemă Moisi pre Veseleil, și pre Eliav, și pre toț câț avea înțelepciunea, cărora au dat Dumnezău știință în inimă, și pre toț carii de bunăvoie vrea sa meargă la lucruri ca să le săvârșască. Și luară de la Moisi toate luorile care le-au adus fiii lui Israil la toate lucrurile sfântului, ca să facă pre eale.
3. Și ei încă priimiia ceale ce să aducea, de la ceia ce aducea dimineața – dimineața.
4. Și veniia toț înțelepții carii făcea toate lucrurile sfântului, careș după lucrul lui carele ei lucra. Și ziseră cătră Moisi că „Mulțime aduce norodul, decât lucrurile câte au poruncit Domnul să facă“.
5. Și porunci Moisi și strigă în tabără, zicând: „Bărbat și fămeaie să nu mai lucreaze la începăturile sfântului“.
6. Și să opri norodul a mai aduce. Și lucrurile lor era lor de ajunsu la lucru să le facă pre eale, și rămasără.
7. Și făcu tot înțeleptul la cuget, întru ceia ce lucra la cortu, 10 garduri de mătase împletită, și vânăt, și mohorât, și roșu împletit, heruvim, lucru de țesetoriu au făcut pre eale.
8. Lungul unui gardu, de 20 și 8 de coț, și de lat, 4 coț un gard era, o măsură era la toate gardurile.
9. Și cinci garduri era, dentru dânsele țiindu-se unul de alt, și iară cinci garduri era, dentru dânsele țiindu-se unul de alalt.
10. Și făcu cheotori vinete la marginea unui gard, de o parte, la împreunare; și așa au făcut la marginea gardului celui den afară, la împreunarea de a doua, 50 de cheotori au făcut la un gard, și 50 de cheutori au făcut de o parte a gardului, după împreunarea celui al doilea, cu fața unul cătră alalt căutând fieștecare.
11. Și făcu copce 50 de aur și au împreunat gardurile unul cu altul cu copcile, și să făcea un cort.
12. Și făcu piei argăsite ca să acopere pre cort; 11 piei au făcut pe eale.
13. Lungul unii piei era de treizeci de coț, și de 4 coț latul unii piei; o măsură era la ceale 11 piei. Și împreună ceale 5 piei într’un loc, și ceale 6 într’un loc.
14. Și au făcut 50 de cheotori pre marginea unii piei, cei den mijloc, după împreunare, și 50 de cheotori au făcut pre marginea pieii ce să împreună cu a doua.
15. Și au făcut 50 de copci de aramă și au împreunat copcile de cheutori; și împreună pieile și să făcură una.
16. Și făcu acoperemânt cortului piei de berbeci rușite, și acoperemânturi piei vinete deasupra.
17. Și au făcut stâlpi cortului de leamne neputrede;
18. De zeace coț un stâlpu, și de un cot și jumătate de lat un stâlpu;
19. Doao unghiureale la un stâlpu, stând împotrivă unul altuia.
20. Așa au făcut la toț stâlpii cortului; și au făcut stâlpii cortului: 20 de stâlpi despre laturea cea despre austru, și 40 de cuiuburi de argint au făcut la 20 de stâlpi.
21. Doao cuiuburi la un stâlp, la amândoao părțile lui, și doao cuiuburi la un stâlp, la amândoao părțile lui.
22. Și laturea a doao, de cătră miazănoapte, 20 de stâlpi și 40 de cuiuburi la dânșii, de argint, doao cuiuburi la un stâlp, la amândoao părțile lui, și doao cuiuburi la un stâlp, la amândoao părțile lui.
23. Și dendărătul cortului, despre partea de cătră mare,
24. Au făcut șase stâlpi, și doi stâlpi au făcut pre unghiurile cortului dendărăt.
25. Și era întocma de jos, și într’un chip era tocma, den capete într’o asămănare.
26. Așa au făcut la amândoao părțile celor 2 unghiuri, și era 50 stâlpi, și cuiuburile lor de argint 16, doao cuiuburi la un stâlp și doao cuiuburi la un stâlp, la amândoao părțile lui.
27. Și făcu zăvoară de leamne neputrede 5, la stâlpi de o parte a cortului,
28. Și cinci zăvoară, la stâlpi la a doao parte a cortului,
29. Și cinci zăvoară, la stâlpi la denapoia parte a cortului, de cătră mare.
30. Și zăvorul den mijloc pren mijlocul stâlpilor să petrecea de la o lature într’altă lature.
31. Și stâlpii i-au ferecat cu aur.
32. Și verigele lor le-au făcut de aur, la băgatul drugilor, și ferecă zăvoarăle cu aur.
33. Și făcu acoperemânt, de vânăt, și mohorât, și roșu împletit, și mătasă răsucită, lucru țesut au făcut pre dânsul heruvim.
34. Și-l puse pre el pre patru stâlpi neputrezi, ferecați cu aur, și căpătâile lor, de aur, și cuiuburile lor, 4, de argint.
35. Și făcu poală la ușa cortului, de vânăt, și de mohorât, și roșu împletit, și mătase împletită, lucru împistrit.
36. Și stâlpii ei, 5, și căpătâile lor, și ferecă căpătâile lor cu aur,
37. Și le topi lor 5 cuiuburi de aramă.
CAP 37 modifică
1. Și făcu Veseliil chivotul de leamne neputrede, de doi coți și jumătate de lungu și de un cot și jumătate de lat și de un cot și jumătate de nalt.
2. Și ferecă pre dânsul cu aur curat denlăuntru și denafară, și-i făcu lui zimte sucit de aur împrejur.
3. Și-i turnă patru verigi de aur, pre patru laturile ale lui, 2 verigi pre o lature și 2 verigi pre a doo lature.
4. Și au făcut drugi de leamne neputrede și-i ferecă cu aur.
5. Și băgă drugii pren verigile ceale den laturile chivotului, să rădice chivotul cu ei.
6. Și făcu la jârtăvnic acoperimânt de aur curat, de doi coți și jumătate de lungu și de un cot și jumătate de lat.
7. Și au făcut doi heruvimi de aur bătut și-i puse de amândoao părțile jârtăvnicului:
8. Un heruvim de o laturi și alt heruvim de laturea a doao a jârtăvnicului; și făcu pre cei doi heruvimi de amândoao laturile lui.
9. Și era amândoi heruvimii întinzând aripile lor deasupra, umbrind cu arepile lor preste jărtăvnic, și obrazile lor, unul cătră alalt, cătră jârtăvnic era obrazile heruvimilor.
10. Și făcu masă de leamne neputride, de doi coț de lungă și de un cot de lată și de un cot și jumătate de naltă.
11. Și o ferecă pre ea cu aur curat și-i făcu ei sângifuri de aur suciți împrejur.
12. Și-i făcu ei cunună împrejur de un pumnu, și făcu zimți suciți de aur împrejurul cununii.
13. Și vărsă ei patru verigi de aur, și puse ceale patru verigi la patru părți ale picioarelor ei, supt cununa cea sucită.
14. Era verigile prinsori drugilor, ca să rădice masa.
15. Și făcu drugii de leamne neputride și ferecă pre eale cu aur, ca să rădice masa.
16. Și făcu vasele measii: blidele ei, și cădelnițile, și căușile, și năstrăpile, cu carele va turna cu eale, de aur curat.
17. Și făcu șfeașnecul de aur curat, bătut au făcut sfeașnecul.
18. Fusul lui, și fofeazile, și scăfârliile, și ținerile, și florile, dentr’însul era.
19. Șase fofeaze ieșind de laturi: trei fofeaze ale sfeașnecului de o partea a lui, și trei fofeaze ale sfeașnecului de a doao parte a lui.
20. Și trei țineri, în chipul nucșoarelor, într’o fofează scăfârlie și floare,
21. Și trei țineri, în chipul nucșoarelor, într’o fofează scăfârlie și floare;
22. Așa la ceale 6 fofeaze ce ies den sfeașnec.
23. Și în sfeașnec, 4 țineri, în chipul nucșoarei, într’o fofează scăfârliile și florile lui.
24. Scăfârlia supt ceale doao fofeaze dentr’însul, și scăfârlia supt ceale doao fofeaze dentr’însul; așa ceale 6 fofeaze ce ies den sfeașnic.
25. Și fofeazele și scăfârliile dentr’însul era, toate bătute dentr’un aur curat.
26. Și au făcut luminele lui, 7, și lingurile lui,
27. Și cleaștele lui, de aur curat.
28. De un talant de aur curat au făcut pre dânsul și toate vasele lui.
29. Și au făcut jârtăvnic de tămâie, den leamne neputrede, de un cot de lungu și de un cot de lat, în patru muchi, și de doi coț nălțimea lui, dentr’însul era coarnele lui.
30. Și-l ferecă pre el cu aur curat, gratia lui, și păreții lui, și coarnele lui.
31. Și făcu lui cunună sucită de aur împrejur, și doao verigi de aur curat au făcut lui supt cununa cea sucită a lui, în doao laturile lui, la amândoao coastele lui, la verigele drugilor, pentru ca să-l rădice cu dânșii.
32. Și au făcut zăvoarăle den leamne neputride și le ferecă cu aur.
33. Și au făcut untdelemnul ungerii cel sfânt și tocmirea tămâii, curat, lucru de făcătoriu de mir.
CAP 38 modifică
1. Și au făcut jârtăvnic de ardere-de-tot, den leamne neputrede, de 5 coț de lungu și de 5 coț de lat, în patru muchi era jârtăvnicul, și de trei coț înălțimea lui.
2. Și au făcut coarnele pre ceale 4 muchi, dentr’însul era coarnele, și le acoperi pre eale cu aramă.
3. Și făcu cunună jârtăvnicului, și acoperemântul lui, și păharăle lui, și undețile de carne ale lui, și cădelnița lui, și toate vasele lui le-au făcut de aramă.
4. Și i-au făcut lui grătariu, lucru ca mreaja, de aramă.
5. Și au făcut grătariului 4 verigi de aramă pre 4 părți, și-i puse pre ei dedesuptul grătariului jârtăvnicului pre dedesupt, și era grătariul până la jumătate de jârtăvnic.
6. Și au făcut drugii jârtăvnicului de leamne neputrede, și-i ferecă cu aramă, și vârî drugii spre coastele jârtăvnicului, cându-l rădică pre el.
7. Găunos, de scânduri, l-au făcut pre el.
8. Și au făcut spălătoarea cea de aramă și fundul ei de aramă, den oglinzile celor ce-au postit, ceale ce au postit lângă ușile cortului mărturiei.
9. Și au făcut curtea. Despre amiazăzi, pânzele curții – de roșu împletit, o sută preste sută.
10. Și stâlpii lor, 20, și cuiuburile lor, 20, de aramă; și copcile lor, și aripile lor, de argint.
11. Și laturea despre miazănoapte, o sută preste o sută; și stâlpii lor 20, și fundurile lor, doaozeci, de aramă; și copcile lor, și aripile lor, de argint.
12. Și laturea despre mare, garduri de 50 de coți; stâlpii lor, 10, și cuiburile lor, 10; și copcile lor, și aripile lor, de argint.
13. Și laturea de cătră răsărit de 50 de coți.
14. Pânze de 15 coți, denapoi; și stâlpii lor, 3, și cuiuburile lor, 3;
15. Și pre denapoia de a doua, de o parte și de alta, spre ușa curții, garduri de 15 coți; și stâlpii lor, 3, și cuiuburile lor, 3.
16. Toate gardurile cortului, de mătase împletită.
17. Și cuiuburile stâlpilor lor, de aramă; și cheotorile lor, de argint; și căpețealele lor, ferecate pemprejur cu argint, și stâlpii pemprejur, ferecați cu argint, toț stâlpii curții.
18. Și acoperemântul porții curții, lucru de împistritoriu, de vânăt, și mohorât, și roșu răsucit, și mătase împletită, de 20 de coți de lungu, și de nalt și de largu – de 5 coți, potrevindu-se pânzelor curții.
19. Și stâlpii lor, 4, și fundurile lor, 4, de aramă; și cheotorile lor, de argint, și capetele lor, ferecate cu argint.
20. Și toț țărușii curții împrejur, de aramă.
21. Și aceasta iaste tocmeala cortului mărturiei, după cum s’au poruncit lui Moisi, slujba să fie a leviților, pren Ithamar, fiiul lui Aaron preotul.
22. Și Veseleil, fiiul lui Urie, den neamul Iudii, au făcut după cum au poruncit Domnul lui Moisi.
23. Și Eliav, fiiul lui Ahisamah, den neamul lui Dan, care au fost meșter mai mare preste ceale țesute, și ceale cusute, și ceale împistrite, au țesut cu vânăt, și cu mohorât, și cu roșu răsucit, și cu mătase.
24. Tot aurul carele s’au lucrat la lucruri, după tot lucrul sfintelor, să făcu aur den zăciuială, 29 de talanți și 700 și 30 de sicli, după siclul cel sfânt.
25. Și argint și luarea de la oamenii cei socotiț ai adunării, 100 de talanți și 1775 de sicli. Un drahmu pe capu, jumătate de siclu, după siclul cel sfânt –
26. Tot cela ce mergea la socoteală, den 20 de ani și în sus, la 6 sute de mii și 3 mii și 5 sute și 50.
27. Și să făcu cea sută de talanți de argint la topirea capetelor cortului și la capetele acoperemântului,
28. O sută de capete la o sută de talanți, un talant la un căpețel.
29. Și cea 1775 de sicli, au făcut la chiotorile stâlpilor și le-au poleit căpețealele lor și au împodobit pre dânșii.
30. Și arama luorii – 370 de talanți și 2400 de sicli.
31. Și au făcut dentr’însa pragurile ușii cortului mărturiei, și jârtăvnicul cel de aramă cu grătariul lui, și toate vasele jârtăvnicului,
32. Și fundurile curții pen împrejur, și pragurile porții curții, și țărușii cortului, și țărușii curții pemprejur.
CAP 39 modifică
1. Și cela ce au rămas, vânătul, și mohorâtul, și roșul, au făcut veșminte de slujbe lui Aaron, ca să slujască cu eale întru cel sfânt, după cum porunci Domnul lui Moisi.
2. Și făcură cea preste umăr de aur, și de vânăt, și de mohorât, și de roșu răsucit, și de mătase împletită.
3. Și să tăiară potcoavele ceale de aur ca părul, ca să țeasă împreună cu vânătul, și cu mohorâtul, și cu roșul cel răsucit, și cu mătasea cea împletită, lucru țesut le-au făcut pre eale,
4. Preste umeri țiindu-se de amândoao părțile, lucru țesut întru sine, împletit unul cu alalt, dentru dânsul au făcut, după făptura lui, den aur, și den vânăt, și mohorât, și roșu răsucit, și mătase împletită, după cum porunci Domnul lui Moisi.
5. Și făcură amândoao pietrile zmaragdului împănate și țintuite cu aur, săpate și cioplite cioplitură de peceate, dentru numele fiilor lui Israil,
6. Și le puseră pre eale pre umerile cei preste umere, pietri de pomenire sânt fiilor lui Israil, după cum porunci Domnul lui Moisi.
7. Și făcură engolpiul, lucru țesut cu împistreale, dupre lucrul cei preste umere, de aur, și vânăt, și mohorât, și roșu răsucit, și mătase împletită; în patru muchi îndoit au făcut engolpiul, de o palmă de lungu, și de o palmă de lat îndoit.
8. Și se țesu într’însul țesetură după piatră în patru rânduri: rând de pietri sardion, și topazion, și zmaragd – un rând;
9. Și rândul al doilea: anthrax, și zamfir, și iaspis.
10. Și rândul al treile: lighirion, și ahatis, și amethistos;
11. Și rândul al patrulea: hrisolithos, și virilion, și onihion, încunjurate cu aur și legate pemprejur cu aur.
12. Și pietrile era den numele fiilor lui Israil, 12, den doaosprăzeace nume ale lor, săpate peceți, careș den numele său, la 12 neamuri.
13. Și au făcut pre engolpiu lănțușă împletite, lucru împletit, de aur curat.
14. Și au făcut doao paveze de aur și doao verigi de aur.
15. Și au pus pre ceale doao verigi de aur, la amândoao începăturile engolpiului.
16. Și au pus lănțușele de aur pre amândoao verigele, pre amândoao părțile engolpiului; și la amândoao împreunările, ceale doao lănțușă,
17. Și au pus peste ceale doao paveze, umerele cei de preste umăr, den potrivă, în față.
18. Și au făcut doao verigi de aur și au pus pre amândoao aripile, preste marginea engolpiului, pre marginea denapoi cei preste umăr, denlăuntru.
19. Și au făcut doao verigi de aur și au pus preste amândoao umerele cei preste umăr, den jos de dânsul, den față, după împreunarea den sus a țesăturii cei de preste umăr.
20. Și au strânsu engolpiul den verigile de pre dânsul spre verigile cei de preste umăr țiindu-se, den vânăt, fiind împletite la țesătura cei de preste umăr, pentru ca să nu să sloboază engolpiul den cea preste umăr, după cum porunci Domnul lui Moisi.
21. Și au făcut haina cea până jos supt cea preste umăr, lucru țesut tot vânăt.
22. Și gura hainei cei până jos, în mijloc țesută împletită, cu carele, țiind împrejur, cel prejur gură era nedezlegat.
23. Și au făcut la poalele hainei cei până jos, den jos, rodioare ca unii rodii înflorite, de vânăt, și de mohorât, și roșu răsucit, și mătase împletită.
24. Și au făcut clopoți de aur și au pus clopoței pre poalele hainei împrejur, pren mijlocul rodiilor.
25. Clopoți de aur și rodioare pre poalele hainei împrejur, ca să slujască dupe cum porânci Domnul lui Moisi.
26. Și au făcut haine de mătase, lucru țesut, lui Aaron și fiilor lui.
27. Și chiverile, de mătase, și mitra, de mătase, și nădragii, de mătase împletită.
28. Și brânele lor, de mătase vânătă, și mohorâtă, și roșu, împletite, lucru de împistritoriu, în ce chip au porâncit Domnul lui Moisi.
29. Și au făcut potcoava cea de aur, osibire sfântului, de aur curat, și au scris pre dânsa slove săpate de peceate: „Sfințirei Domnului“.
30. Și puseră preste ea împletitura cea vânătă, ca să fie deasupra preste mitră, în ce chip au porâncit Domnul lui Moisi.
31. Și să săvârși tot lucrul cortului mărturiei, și făcură fiii lui Israil dupe toate câte au porâncit Domnul lui Moisi.
32. Și aduseră cortul cătră Moisi, și toate vasele lui, și verigele lui, și stâlpii lui, și zăvoarăle lui, și țărușii lui, și fundurile lui;
33. Și pieile, piei de berbeace rușite, și acoperimânturile deasupra, piei vinete;
34. Și catapeteazma și chivotul mărturiei, și drugii lui, și jărtăvnicul;
35. Și masa, și toate vasele ei, și pâinile punerii;
36. Și sfeașnicul cel curat, și luminile lui, lumini de ardere, și toate vasele lui, și untdelemnul luminii;
37. Și jârtăvnicul cel de aur, și untdelemnul ungerii, și tămâia tocmirii;
38. Și poala ușii cortului;
39. Și jârtăvnicul cel de aramă, și grătariul lui cel de aramă, și drugii lui, și toate vasele lui, și spălătoarea, și fundul ei;
40. Și pânzele curții, și stâlpii, și fundurile ei, și poala ușii curții, și funile ei, și țărușii ei;
41. Și toate dechisele ce sânt la lucrurile cortului mărturiei;
42. Și veșmintele ceale de slujbă, ca să slujască cu dânsele în sfânt, veșmântele sfântului, carele sânt ale lui Aaron, și veșmântele fiilor lui, la slujbă. Dupe toate câte porânci Domnul lui Moisi, așa au făcut fiii lui Izrail toată gătirea.
43. Și văzu Moisi toate lucrurile, și era făcute aceastea în ce chip porunci Domnul lui Moisi, așa le-au făcut pre eale. Și blagoslovi pre dânșii Moisi.
CAP 40 modifică
1. Și grăi Domnul cătră Moisi, zicând:
2. „În ziua dentâiu a lunii dentâiu, lună noao, vei întinde cortul mărturiei.
3. Și vei pune chivotul mărturiei și vei acoperi chivotul cu acoperimântul.
4. Și vei băga înlăuntru masa și vei pune înainte-punerea ei.
5. Și vei băga înlăuntru sfeașnicul și vei pune făcliile lui; și vei pune jârtăvnicul cel de aur, ca să tămâiaze înaintea chivotului mărturiei.
6. Și vei pune acoperirea acoperimântului pre ușa cortului mărturiei, și jărtăvnicul jărtvelor îl vei pune lângă ușile cortului mărturiei.
7. Și vei pune spălătoarea între cortul mărturiei și între jărtăvnic, și vei pune într’însa apă.
8. Și vei pune împrejur cortul, și toate câte sânt în el le vei sfinți împregiur.
9. Și vei lua untdelemnul ungerii și vei unge cortul și toate câte-s într’însul și vei sfinți pre dânsul, și toate vasele lui, și vor fi sfinte; și vei unge jârtăvnicul jârtvelor, și toate vasele lui, și vei sfinți jârtăvnicul și va fi jârtăvnicul Sfântul Sfintelor.
10. Și vei unge spălătoarea și fundul ei, și o vei sfinți pe ea.
11. Și vei aduce pre Aaron și pre fiii lui la ușile cortului mărturiei.
12. Și vei scălda pre dânșii cu apă; și vei îmbrăca pre Aaron cu veșmintele ceale sfinte, și-l vei unge pre el și-l vei sfinți pre el, și va sluji mie; și pre feciorii lui vei aduce, și-i vei îmbrăca cu haine, și-i vei unge în ce chip ai unsu pre tatăl lor, și-m vor preoți mie;
13. Și va fi casile fiilor ungere de preoție în veaci, întru rudele lor“.
14. Și au făcut Moisi toate câte au poruncit lui Domnul, așa au făcut.
15. Și fu în luna dentâi, în al doilea an, ieșind ei den Eghipet, la lună noao, se-au întinsu cortul.
16. Și au pus Moisi cortul, și au pus căpețealele lui, și au pus zăvoarăle,
17. Și au pus stâlpii lui, și au întinsu gardurile cortului, și au pus acoperemântul cortului pre el deasupra, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.
18. Și luând mărturiile, le-au pus înlăuntru în chivot, și au pus drugii supt chivot, și au pus jârtăvnicul deasupra chivotului.
19. Și băgă chivotul în cort, și au pus acoperirea acoperemântului și au acoperit chivotul mărturiei, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.
20. Și au pus masa în cortul mărturiei, de laturea cortului mărturiei de cătră miazănoapte, afară den acoperemântul cortului.
21. Și au pus preste ea pâinele punerii-înainte a Domnului, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.
22. Și au pus sfeașnicul în cortul mărturiei, împotriva measii, la laturea cortului de cătră austru.
23. Și au pus feștilele lui înaintea Domnului, în ce chip porunci Domnul lui Moisi.
24. Și puse jârtăvnicul cel de aur în cortul mărturiei, împotriva acoperemântului.
25. Și au tămâiat pre dânsul tămâia tocmirii, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.
26. Și jârtăvnicul jârtvelor au pus lângă ușele cortului mărturiei și au adus pre el ardere-de-tot și jârtvă, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.
27. Și au făcut spălătoarea între mijlocul cortului mărturiei și între mijlocul sfeașnicului și au pus într’însa apă,
28. Pentru ca să să speale dentr’însa Moisi, și Aaron, și fiii lui, mâinele lor și picioarele;
29. Când vor întra ei la cortul mărturiei sau când mergu înainte cătră jârtăvnic să slujască, să spăla dentr’însa, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.
30. Și au pus curtea pemprejurul cortului și a jârtăvnicului.
31. Și săvârși Moisi toate lucrurile și acoperi norul cortul mărturiei și de mărirea Domnului să împlu cortul.
32. Și nu putu Moisi să între în cortul mărturiei, pentru că umbriia pre dânsul norul și de mărirea Domnului să împlu cortul.
33. Și când să vrea sui norul des la cort, înjuga fiii lui Israil cu marfa lor.
34. Iară de nu să suia norul, nu înjuga, până în ziua carea să suia norul.
35. Pentru că nor era la cort ziua, și noaptea foc era pre dânsul, înaintea a tot Israilul, întru toate purceaderile lor.
| ▲ Începutul paginii. |