Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Naum

←Mihea

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE NAUM

Avvacum→

CAP 1

Mărirea și putearea lui Dumnezeu împotriva vrăjmașilor săi.

1. Luarea Nineviei. Cartea videniei lui Naum al Elcheseului.

2. Dumnezeu râvnitoriu și izbândind Domnul, izbândind Domnul cu mânie. Izbândind Domnul asupra vrăjmașilor lui și rădicând el pre pizmașii lui.

3. Domnul – mult îngăduitoriu și mare e vârtutea lui, și pre cel nevinovat nu va face nevinovat Domnul; întru concenire și întru cutremur e calea lui, și norii sânt praful picioarelor lui.

4. Înfricoșind marea și uscând pre ea, și pre toate râurile pustiind; împuțină-se Vasanitida și Carmilul, și ceale înflorite ale Livanului s’au sfârșit.

5. Munții s’au cutremurat de el, și dealurile să clătiră, și să îngrozi pământul de cătră fața lui, toată lumea și toți cei ce lăcuiescu într’însa.

6. De cătră fața urgiei lui cine va suferi? Și cine va sta împotrivă întru urgia mâniei lui? Mânia lui topeaște stăpâniri și pietrile să zdrumicară de el!

7. Bun iaste Domnul celor ce îngăduiescu pre el, în ziua necazului, și conoscând pre ceia ce să temu de el.

8. Și întru potopul meargerii concenire va face, pre cei ce să scoală asupră și pre vrăjmașii lui goni-i-va întunearecul.

9. Ce socotiți asupra Domnului? Concenire el va face, nu va izbândi de doao ori deodată întru necaz.

10. Căci până la temeiul lui să va înțeleni, și ca o fasolă învălindu-se să va mânca, și ca trestia plină de uscăciune.

11. Dentru tine va ieși gând asupra Domnului, reale sfătuindu-te împotrivă.

12. Aceastea zice Domnul: „Cel ce stăpâneaște la apele ceale multe, și așa să vor osebi, și auzul tău nu se va mai auzi încă.

13. Și acum voiu zdrobi toiagul lui de la tine și legăturile tale voiu rumpe“.

14. Și va porunci pentru tine Domnul: „Nu se va mai sămăna dentru numele tău încă; den casa dumnezăului tău, piarde-voiu de tot ceale săpate și ceale vărsate, și voiu pune îngroparea ta, căci te-ai sârguit“.

15. Iată preste munți picioarele celui ce binevesteaște și celui ce vesteaște pace. Prăznuiaște, Iudo, praznicele tale, răsplăteaște rugile tale, pentru căci nu vor mai adaoge încă a treace pren tine spre vechire; să conceni, să cheltui.

CAP 2

Prorocie despre dărâmarea cetății Ninevi.

1. Sui-se suflând la fața ta, scoțând den necaz; străjuiaște calea, ține-ț de mijlocul, îmbărbătează-te cu vârtutea foarte!

2. Pentru că au întors Domnul sudalma lui Iacov ca sudalma lui Israil, pentru că scuturând au scuturat pre ei și vițele lor au stricat.

3. Armele puterniciei lui den oameni, oameni tari, batjocurind în focu frânele carălor lor, în ziua gătirii lui, și călăreții să vor gâlcevi.

4. Întru căi să vor răvărsa carăle și să vor încleșta în ulițe, vedearea lor – ca făcliile focului și ca fulgerele ce aleargă.

5. Și-ș vor aduce aminte boiarii lor, și vor fugi ziua, și vor slăbi întru meargerea lor, și vor sârgui preste ziduri, și vor găti străjile ceale denaintea lor.

6. Porțile cetății lor s’au deșchis și casele ceale împărătești au căzut, și statul să descoperi, și nimeni nu să suia.

7. Și roabele ei să aducea ca porumbițele ce răspund în inimile lor.

8. Și Ninevi, ca o scăldătoare de apă – apele ei. Și ei fugind n’au stătut, și nu era cel ce să privească.

9. Jăfuia argintul, jăfuia aurul, și nu era săvârșit podoabei ei, îngreuiară-se mai mult decât toate vasele ceale poftite ale lor.

10. Scuturare, și zmăcitură, și undezare, și frângerea inimii, și slăbirea genuchelor, și durori preste tot mijlocul, și fața tuturor – ca arsura oalei.

11. Unde iaste lăcașul leilor și pășunea cea ce iaste puilor leilor? Unde au mers leu ca să între acolo puiul leului ? Și nu era cel ce să spară.

12. Leul hrăpi ceale de ajunsu puilor lui, și sugrumă leilor lui, și împlu de vânat cuiubul lui și lăcașul lui de jaf.

13. „Iată, Eu – asupra ta, zice Domnul Atotțiitoriul, și voiu arde cu focu mulțimea ta, și pre leii tăi îi va mânca sabia, și voiu piarde de pre pământ vânătoarea ta, și nu se vor mai auzi încă faptele tale“.

CAP 3

Fărădelegile Ninevei și pustiirea ei.

1. O, cetate a sângiurilor, toată mincinoasă, plină de strâmbătate, nu se va pipăi vânatul!

2. Glasul bicelor, și glasul cutremurului roatelor, și al calului ce goneaște, și carului ce hurduiaște,

3. Al călărețului încălecând, și al sabiei ce luceaște, și al armelor ce fulgeră, și al mulțimei de răniți, și al grealei căderi! Și nu era sfârșit limbilor ei, și vor slăbi întru trupurile lor

4. De cătră mulțimea curviei. Curvă frumoasă și veaselă, povățuitoarea farmecelor, ceaea ce vinde limbi cu curvia ei și noroade întru fărmăcăturile ei.

5. „Iată, Eu – asupra ta, zice Domnul Atotțiitoriul, și voiu descoperi cealea denapoia ta preste fața ta, și voiu arăta la limbi rușinea ta, și la împărății necinstea ta!

6. Și voiu lepăda asupra ta urâciune, după necurățiile tale, și te voiu pune spre pildă.

7. Și va fi, tot cela ce va vedea pre tine să va pogorî de la tine și va grăi: ‘Ticăloasă Ninevi, cine va suspina pentru ea? De unde voiu ceare mângâiare ei?’

8. A tocmi coardă, a găti partea lui Ammon, ceaea ce lăcuiaște în râuri, apă e premprejurul ei, căriia începătura e marea și apă zidurile ei.

9. Și Ethiopia – vârtutea ei, și Eghipetul. Și nu iaste sfârșit fugii tale. Și Fund și liviii s’au făcut ajutori ei.

10. Și ea la striinătate va mearge robită, și pruncii ei îi vor trânti de pământ, de ’nceputul tuturor căilor ei; și preste toate slăvitele ei pune-vor sorți, și toți boiarii ei lega-să-vor cu cătuși.

11. Și tu te vei îmbăta și vei fi trecută cu vedearea; și tu vei cerca ție stare de la vrăjmașii tăi.

12. Toate tăriile tale – ca tine; și, roade având, de să vor clăti, vor cădea la gura celuia ce mănâncă.

13. Iată, norodul tău – ca muierile întru tine. Și vrăjmașilor tăi deșchizându-se, deșchide-să-vor porțile pământului tău, mânca-va focul zăvoarăle tale.

14. Apă de îngrădire trage-ți ție, biruiaște tare tăriile tale, întră în tină și te calcă împreună în paie, biruiaște mai tare decât cărămida.

15. Acolo te va mânca de tot focul, piarde-te-va sabia, mânca-te-va de tot, ca lăcusta, și te vei îngreuia ca gândacii.

16. Înmulțiși neguțitoriile tale mai mult decât toate stealele ceriului; gândacul să porni și zbură.

17. Sări ca grierul, amestecătura ta – ca lăcusta, suită fiind pre gard în ziua înghețișului: soarele au răsărit, și au sărit și n’au conoscut locul ei, vai lor!

18. Adormit-au păstorii tăi, împăratul asirianilor, adormit-au pre sâlnicii tăi, râdică-se norodul tău preste munți, și nu era cel ce să-i așteapte!

19. Și nu iaste vindecare sfărâmării tale, înflă-se rana ta. Toți ceia ce au auzit făgăduința ta vor bate în palme asupra ta, pentru căci preste cine n’au venit răutatea ta pururea?“

▲ Începutul paginii.