Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Vechi/Sofonia

←Avvacum

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ VEACHE SOFONIA

Aggheu→

CAP 1

Prorocie împotriva Iudei și Ierusalimului. Ziua mâniei Domnului.

1. Cuvântul Domnului, carele s’au făcut cătră Sofonia, cel al lui Husi, fiiul Godoliei al lui Amariu, al lui Ezechiu, în zilele Iosiei, fiiul lui Amon, împăratului Iudii.

2. „Cu sfârșire sfârșască-se toate de cătră fața pământului“, zice Domnul.

3. „Sfârșască-se om și dobitoace, sfârșască-se pasările ceriului și peștii mării. Și vor slăbi necurații și voiu dărăteca pre cei fără de leage de pe fața pământului“, zice Domnul.

4. „Și voiu întinde mâna mea preste Iuda și preste toți ceia ce lăcuiesc Ierusalimul, și voiu râdica den locul acesta numele Vaalii și numele preoților, cu ceale sfinte,

5. Și pre cei ce să închină pre poduri oștii ceriului, și pre cei ce să închină, și pre cei ce să jură asupra Domnului, și pre cei ce să jură asupra împărăției lui,

6. Și pre cei ce să abat de la Domnul, și pre cei ce nu cearcă pre Domnul, și pre ceia ce nu să țin de Domnul“.

7. Sfiiți-vă de cătră fața Domnului Dumnezău, pentru căci aproape e ziua Domnului,

8. Căci au gătit Domnul jârtva lui și au sfințit pre cei chemați ai lui.

9. Și va fi în ziua jârtvei Domnului, și voiu izbândi asupra boiarilor, și asupra casii împăratului, și asupra tuturor celor ce sânt îmbrăcați cu îmbrăcăminte striine.

10. Și voiu izbândi asupra tuturor aiavea cătră cei ce-s înaintea porților într’aceaea zi, pre ceia ce împlu casa Domnului de necurăție și viclenie.

11. „Și va fi în ziua aceaea, zice Domnul, glas de strigare de la poarta celor ce împungu și vaiet de la cea a doua, și zdrobire mare de la munți“.

12. Plângeți ceia ce lăcuiți lumea, căci să asămănă tot norodul cu Hanaan, și pieriră de tot toți cei semeți pre argint.

13. Și va fi în ziua aceaea, cerceta-voiu Ierusalimul cu luminătoriu și voiu izbândi asupra oamenilor celor ce hulesc preste pazele lor și cei ce zic întru inimile lor: „Nu va face bine Domnul, nici va face rău“.

14. Și va fi putearea lor spre jah și casele lor spre stingere; și vor zidi case, și nu vor lăcui întru eale; și vor sădi vii, și nu vor bea vinul lor.

15. Căci aproape e ziua Domnului cea mare, aproape e și grabnică foarte. Glasul zilei Domnului amar și năsâlnic s’au rânduit;

16. Tare e ziua urgiei; ziua aceaea, zi de necaz și de nevoie, zi de chin și de stingere, zi de negură și de întunearec, zi de noru și de ceață,

17. Zi de trâmbiță și de strigare preste cetățile ceale tari și preste unghiurile ceale înalte.

18. Și voiu necăji pre oameni și vor mearge ca orbii, căci Domnului au greșit; și va vărsa sângele lor în țărână și trupurile lor ca balegile.

19. Și argintul lor și aurul lor nu va putea să-i scoață pre ei în ziua urgiei Domnului; și cu focul râvnirei lui să va topi tot pământul, pentru căci concenire și sârguire va face preste toți ceia ce lăcuiescu pământul.

CAP 2

Îndemnare spre pocăință. Mustrarea limbilor.

1. Adunați-vă și vă legați împreună, limba cea necertată,

2. Mai nainte de ce vă veți face voi ca o floare carea mearge alăturea, cu ziua până a nu veni preste voi urgia Domnului, mai nainte de ce va veni preste voi ziua mâniei Domnului.

3. Cercați pre Domnul, toți smeriții pământului, judecată faceț și direptatea cercați, și aleageț pre eale, pentru ca să vă acoperiți în ziua urgiei Domnului.

4. Pentru căci Gaza jăfuită va fi, și Ascalon spre stingere, și Azotul în amiazăzi se va lepăda, și Accaronul se va dezrădăcina.

5. Vai de ceia ce lăcuiescu funirea mării, nemearnici criteanilor! Cuvântul Domnului asupra voastră, Hanaan, pământul celor streini de fealiu, și voiu piarde pre voi den lăcaș.

6. Și va fi Critul pășune turmelor și stână oilor.

7. Și va fi funirea mării la cei rămași ai casii Iudei. Preste ei vor paște în casele Ascalonului, înde sară vor poposi de cătră fața fiilor Iudei, căci au socotit pre ei Domnul Dumnezăul lor și au întorsu robia lor.

8. „Auzit-am ocărâle lui Moav și palmele fiilor lui Ammon, întru care ocărâia pre nărodul mieu și să măriia preste hotarăle meale.

9. Pentru aceaea, viu – Eu, zice Domnul Puterilor, Dumnezăul lui Israil, pentru că Moav ca Sodomul va fi, și fiii lui Amon ca Gomorul, și Damascul părăsit ca stogul den arie, și stinsu în veacu. Și cei rămași ai norodului mieu jăfui-vor pre ei, și cei rămași ai limbii meale moșteni-vor pre ei“.

10. Aceasta e lor pentru semeția lor, pentru căci au ocărât și s’au mărit asupra Domnului Atotțiitoriului.

11. Arăta-să-va Domnul preste ei, piarde-va de tot pre toți dumnezăii limbilor pământului, și să vor închina lui, fieștecarele de la locul lui, toate ostroavele limbilor.

12. „Și voi, arapii, răniții sabiei meale sânteți.

13. Și voiu întinde mâna mea preste crivăț și voiu piarde pre asirianu, și voiu pune pre Ninevi spre stingere, fără de apă, ca o pustie.

14. Și vor paște în mijlocul ei turme, și toate hiarăle pământului, și hameleii, și aricii în podurile ei vor zăcea, și hiară vor striga în gaurile ei, și corbii în porțile ei, pentru căci chedru e râdicarea ei“.

CAP 3

Mustrarea iudeilor pentru fărădelegi. Făgăduința mântuirei.

1. Aceasta a cetatea cea defăimătoare, ce lăcuiaște pre nădeajde, carea zice în inima ei: „Eu sânt, și nu iaste după mine încă!“ Cum să făcu spre stingere, pășune de hiară!

2. Tot cela ce treace pren ea va șuiera și va clăti mâinile lui.

3. O, cea ivită și răscumpărată cetate, porumbița, n’au ascultat glasul tău, n’au priimit învățătură, pre Domnul n’au nădejduit, și cătră Dumnezeul ei nu s’au apropiat.

4. Boiarii ei întru ea, ca leii răcnind; judecătorii ei, ca lupii Araviei n’au lăsat până dimeneață;

5. Prorocii ei purtători de duh, oameni hulitori; preoții ei spurcă svintele și păgânesc la leage.

6. Iară Domnul – dirept în mijlocul ei și nu va face strâmbătate; dimeneață, dimeneață da-va judecata lui spre lumină; și nu s’au ascuns, și n’au cunoscut strâmbătate întru cearere, și nu spre price strâmbătate.

7. Zmulș pre cei mândri, stânseră-să unghiurile lor, pustiiiu căile lor de tot, ca mai mult să nu călătorească, sfârșiră-să cetățile lor, ca nimene să nu fie nici a lăcui.

8. Ziș însă: „Teameți-vă de mine și priimiți certare, și nu va pieri de tot denaintea ochilor ei toate câte am izbândit asupra ei; găteaște-te, mânecă, pieri tot cel rămas după culesul lor“. „Pentru aceaea îngăduiaște-mă, zice Domnul, la ziua sculării meale spre mărturie.

9. Pentru că judecata mea e spre adunări de limbi, a priimi împărați, a vărsa preste ei urgia mea, toată urgia mâniei meale, pentru că în focul râvnirei meale topi-să-va de tot tot pământul.

10. Căci atuncea voiu întoarce asupra năroadelor limbă la ruda ei, ca să cheame toți numele Domnului, ca să-i slujască lui supt un jug.

11. Den marginele râurilor Arăpiei priimi-voiu, întru cei răsipiți vor aduce jârtve mie.

12. În ziua aceaea nu te vei rușina dentru toate tocmealele tale carele ai păgânit spre mine, căci atuncea voiu rădica de la tine defăimările semeției tale, și nu încă vei adaoge a te mări preste măgura cea svântă a mea.

13. Și voiu lăsa întru tine nărod mult și smerit, și să vor sfii de numele Domnului cei rămași ai lui Israil,

14. Și nu vor face strâmbătate, și nu vor grăi deșarte, și nu să va afla în gura lor limbă hicleană, pentru căci ei vor împărți și vor zăcea, și nu va fi cel ce să-i spară pre ei“.

15. Bucură-te foarte, fata Sionului, mărturiseaște, fată Ierusalim, veseleaște-te și te înfrumusățază de tot, dentru toată inema ta, fată Ierusalim!

16. Luat-au Domnul strâmbătățile tale, mântuitu-te-au pre tine den mâna vrăjmașilor tăi. Împăratul lui Israil, Domnul, în mijlocul tău; nu vei mai vedea reale încă.

17. În vreamea aceaea grăi-va Domnul Ierusalimului: „Îndrăzneaște, Sioane, nu să lase mânile tale.

18. Domnul Dumnezeul tău – întru tine, cel putearnic mântui-te-va, aduce-va preste tine veselie și te va înnoi cu dragostea lui și să va veseli asupra ta cu înfrumusețare,

19. În ziua praznicului. Și voiu aduna pre cei zdrobiți ai tăi. Vai de cela ce au luat asupra ei ocară!

20. Iată, Eu fac întru tine pentru tine, în vreamea aceaea, zice Domnul, și voiu mântui pre cea stoarsă și pre cea izgonită. Voiu priimi și voiu pune pre ei în laudă și numiți în tot pământul.

21. Și nu să vor rușina în vreamea aceaea când voao bine voiu face și în vreamea aceaea când voiu priimi pre voi, pentru căci voiu da pre voi numiți și spre laudă întru toate năroadele pământului, când mă voiu întoarce înaintea voastră, zice Domnul, robirea voastră“.

▲ Începutul paginii.