Biblia/Noul Testament/Evrei/Capitolul 10
- În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuși chipul lucrurilor, nu poate niciodată - cu aceleași jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie.
- Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârșesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curățiți, n-ar mai avea nici o conștiință a păcatelor?
- Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.
- Pentru că este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele.
- Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă și prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
- Arderi de tot și jertfe pentru păcat nu ți-au plăcut;
- Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărții este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
- Zicând mai sus că: "Jertfă și prinoase și arderile de tot și jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ți-au plăcut", care se aduc după Lege,
- Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desființează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea.
- Întru această voință suntem sfințiți, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
- Și orice preot stă și slujește în fiecare zi și aceleași jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele.
- Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a șezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
- Și așteaptă până ce vrăjmașii Lui vor fi puși așternut picioarelor Lui.
- Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veșnică desăvârșire pe cei ce se sfințesc;
- Dar și Duhul cel Sfânt ne mărturisește aceasta, fiindcă după ce a zis:
- "Acesta este așezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor și le voi scrie în cugetele lor".
- Și adaugă: "Iar de păcatele lor și de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
- Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
- Drept aceea, fraților, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
- Pe calea cea nouă și vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,
- Și având mare preot peste casa lui Dumnezeu,
- Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, și spălându-ne trupul în apă curată,
- Să ținem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
- Și să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune,
- Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie ziua aceea.
- Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoștiință despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,
- Ci o înfricoșată așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
- Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
- Gândiți-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, și a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfințit, și a batjocorit duhul harului.
- Căci cunoaștem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Și iarăși: "Domnul va judeca pe poporul Său".
- Înfricoșător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.
- Aduceți-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce ați fost luminați, ați răbdat luptă grea de suferințe,
- Parte făcându-vă priveliște cu ocările și cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
- Căci ați avut milă de cei închiși, iar răpirea averilor voastre ați primit-o cu bucurie, bine știind că voi aveți o mai bună și statornică avere.
- Nu lepădați dar încrederea voastră, care are mare răsplătire.
- Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința.
- "Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va întârzia;
- Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el".
- Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului.
| ▲ Începutul paginii. |