Biblia/Noul Testament/Faptele Apostolilor/Capitolul 22
- Bărbați frați și părinți, ascultați acum, apărarea mea față de voi!
- Și auzind că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă liniște, și el le-a zis:
- Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei și crescut în cetatea aceasta, învățând la picioarele lui Gamaliel în chip amănunțit Legea părintească, plin fiind de râvnă pentru Dumnezeu, precum și voi toți sunteți astăzi.
- Eu am prigonit până la moarte această cale, legând și dând la închisoare și bărbați și femei,
- Precum mărturisește pentru mine și arhiereul și tot sfatul bătrânilor, de la care primind și scrisori către frați, mergeam la Damasc, ca să-i aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, spre a fi pedepsiți.
- Dar pe când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată o lumină puternică din cer m-a învăluit ca un fulger.
- Și am căzut la pământ și am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigonești?
- Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Zis-a către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl prigonești.
- Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au înfricoșat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au auzit.
- Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Ridică-te și mergi în Damasc și acolo ți se va spune despre toate cele ce ți s-au rânduit să faci.
- Și pentru că nu mai vedeam, din cauza strălucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine.
- Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toți iudeii care locuiau în Damasc,
- Venind la mine și stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăși! Și eu în ceasul acela l-am văzut.
- Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui;
- Că martor vei fi Lui, în fața tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut și auzit.
- Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui.
- Și s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim și mă rugam în templu, să fiu în extaz,
- Și să-L văd zicându-mi: Grăbește-te, și ieși degrabă din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine.
- Și eu am zis: Doamne, ei știu că eu duceam la închisoare și băteam, prin sinagogi, pe cei care credeau în Tine;
- Și când se vărsa sângele lui Ștefan, mucenicul Tău, eram și eu de față și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor care îl ucideau.
- Și a zis către mine: Mergi, că Eu te voi trimite departe, la neamuri.
- Și l-au ascultat până la acest cuvânt, și au ridicat glasul lor, zicând: Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta! Căci nu se cuvine ca el să mai trăiască.
- Și strigând ei și aruncând hainele și azvârlind pulbere în aer,
- Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreață, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau așa împotriva lui.
- Și când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutașul care era de față: Oare vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman și nejudecat?
- Și auzind sutașul s-a dus la comandant să-i vestească, zicând: Ce ai de gând să faci? Că omul acesta este (cetățean) roman.
- Și venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi, ești tu (cetățean) roman? Iar el a zis: Da!
- Și a răspuns comandantul: Eu am dobândit această cetățenie cu multă cheltuială. Iar Pavel a zis: Eu însă m-am și născut.
- Deci cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au depărtat îndată de la el, iar comandantul s-a temut, aflând că el este (cetățean) roman și că a fost legat.
- Și a doua zi, voind să cunoască adevărul, pentru care era pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune arhiereii și tot sinedriul și, aducând pe Pavel, l-a pus înaintea lor.
| ▲ Începutul paginii. |