Biblia/Noul Testament/II Corinteni/Capitolul 3


  1. Au doară începem iarăși să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
  2. Scrisoarea noastră sunteți voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
  3. Arătându-vă că sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
  4. Și o astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu;
  5. Nu că de la noi înșine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,
  6. Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
  7. Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-și ațintească ochii la fața lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feței lui,
  8. Cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea Duhului?
  9. Căci de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisosește în slavă slujirea dreptății.
  10. Și nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privință, față de slava cea covârșitoare.
  11. Căci dacă ce este trecător s-a săvârșit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în slavă.
  12. Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
  13. Și nu ca Moise, care își punea un văl pe fața sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător.
  14. Dar mințile lor s-au învârtoșat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, căci el se desființează prin Hristos;
  15. Ci până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor;
  16. Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
  17. Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
  18. Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.


▲ Începutul paginii.