Biblia/Noul Testament/I Corinteni/Capitolul 15
- Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați,
- Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar S
- Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
- Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
- Și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
- În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit;
- După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
- Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.
- Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
- Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
- Deci ori eu, ori aceia, așa propovăduim și voi așa ați crezut.
- Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților?
- Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.
- Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră.
- Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morții nu înviază.
- Căci dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
- Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre;
- Și atunci și cei ce au adormit în Hristos au pierit.
- Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
- Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți.
- Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților.
- Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia.
- Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
- După aceea, sfârșitul, când Domnul va preda împărăția lui Dumnezeu și Tatălui, când va desființa orice domnie și orice stăpânire și orice putere.
- Căci El trebuie să împărățească până ce va pune pe toți vrăjmașii Săi sub picioarele Sale.
- Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea.
- "Căci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar când zice: "Că toate I-au fost supuse Lui" - învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui toate.
- Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci și Fiul însuși Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți.
- Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morți? Dacă morții nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?
- De ce mai suntem și noi în primejdie în tot ceasul?
- Mor în fiecare zi! V-o spun, fraților, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
- Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morții nu înviază, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!
- Nu vă lăsați înșelați. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.
- Treziți-vă cum se cuvine și nu păcătuiți. Căci unii nu au cunoștință de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră.
- Dar va zice cineva: Cum înviază morții? Și cu ce trup au să vină?
- Nebun ce ești! Tu ce semeni nu dă viață, dacă nu va fi murit.
- Și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
- Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, și fiecărei semințe un trup al său.
- Nu toate trupurile sunt același trup, ci unul este trupul oamenilor și altul este trupul dobitoacelor și altul este trupul păsărilor și altul este trupul peștilor.
- Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
- Alta este strălucirea soarelui și alta strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire.
- Așa este și învierea morților: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
- Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
- Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este și trup duhovnicesc.
- Precum și este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață";
- Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
- Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
- Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
- Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.
- Aceasta însă zic, fraților: Carnea și sângele nu pot să moștenească împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea.
- Iată, taină vă spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba,
- Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbița cea de apoi. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba.
- Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
- Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință.
- Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?".
- Și boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
- Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!
- Drept aceea, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
| ▲ Începutul paginii. |