Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 18
- Și le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna și să nu-și piardă nădejdea,
- Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina.
- Și era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
- Și un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez,
- Totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.
- Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept?
- Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung?
- Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?
- Către unii care se credeau că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți, a zis pilda aceasta:
- Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu și celălalt vameș.
- Fariseul, stând, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș.
- Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
- Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
- Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
- Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
- Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
- Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
- Și L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?
- Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
- Știi poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
- Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele.
- Auzind Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie.
- Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
- Și văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăția lui Dumnezeu!
- Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția lui Dumnezeu.
- Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască?
- Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.
- Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție.
- Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
- Și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.
- Și luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
- Căci va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat.
- Și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
- Și ei n-au înțeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
- Și când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind.
- Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce e aceasta.
- Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
- Și el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!
- Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ți milă de mine!
- Și oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat:
- Ce voiești să-ți fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
- Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit.
- Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.
| ▲ Începutul paginii. |