Biblia/Noul Testament/Luca/Capitolul 2
- În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
- Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
- Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
- Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David.
- Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
- Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
- Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
- Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
- Și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare.
- Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
- Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
- Și acesta va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle.
- Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând:
- Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
- Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alții: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
- Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle.
- Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
- Și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
- Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
- Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră și văzuseră precum li se spusese.
- Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
- Și când s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
- Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
- Și să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
- Și iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui.
- Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
- Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
- El L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:
- Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
- Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
- Pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor,
- Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.
- Iar Iosif și mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
- Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri.
- Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
- Și era și Ana proorocița, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa.
- Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni.
- Și venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim.
- După ce au săvârșit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
- Iar Copilul creștea și Se întărea cu duhul, umplându-Se de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
- Și părinții Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paștilor, la Ierusalim.
- Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
- Și sfârșindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim și părinții Lui nu știau.
- Și socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți.
- Și, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
- Iar după trei zile L-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i.
- Și toți care Îl auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui.
- Și văzându-L, rămaseră uimiți, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați.
- Și El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
- Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor.
- Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
- Și Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni.
| ▲ Începutul paginii. |