Biblia/Noul Testament/Marcu/Capitolul 11
- Și când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,
- Și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un om. Dezlegați-l și aduceți-l.
- Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici.
- Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, și l-au dezlegat.
- Și unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegați mânzul?
- Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, și i-au lăsat.
- Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe el și Iisus a șezut pe el.
- Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini.
- Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!
- Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!
- Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.
- Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit.
- Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.
- Și, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Și ucenicii Lui ascultau.
- Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.
- Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.
- Și-i învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari.
- Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.
- Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate.
- Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
- Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
- Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu.
- Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
- De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.
- Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre.
- Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșealele voastre.
- Și au intrat iarăși în Ierusalim. Și pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii.
- Și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci?
- Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt: răspundeți-Mi și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea:
- Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!
- Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el?
- Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulțime, căci toți îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc.
- Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
| ▲ Începutul paginii. |