Biblia/Noul Testament/Matei/Capitolul 15
- Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii și cărturarii, zicând:
- Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine.
- Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
- Căci Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească.
- Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
- Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
- Fățarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
- "Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
- Și zadarnic Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor".
- Și chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți:
- Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
- Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
- Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
- Lăsații pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
- Și Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta.
- El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți?
- Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară?
- Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om.
- Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.
- Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
- Și ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.
- Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
- El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozește-o, că strigă în urma noastră.
- Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
- Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
- El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.
- Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
- Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
- Și trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii și, suindu-Se în munte, a șezut acolo.
- Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
- Încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
- Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
- Și ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulțime?
- Și Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveți? Ei au răspuns: Șapte și puțini peștișori.
- Și poruncind mulțimii să șadă jos pe pământ,
- A luat cele șapte pâini și pești și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor.
- Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline, cu rămășițe de fărâmituri.
- Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de copii și de femei.
- După aceea a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.
| ▲ Începutul paginii. |