Biblia/Vechiul Testament/Cântarea Cântărilor/Capitolul 7
- Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviți la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
- Cât de frumoase sunt, domniță, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meșter iscusit lucrat.
- Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
- Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
- Gâtul tău e stâlp de fildeș; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heșbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce privește spre Damasc.
- Capul tău este măreț cum e Carmelul, iar părul Ii-e de purpură; cu ale lui mândre șuvițe ții un rege în robie.
- Cât de frumoasă ești și atrăgătoare, prin drăgălășia ta, iubito!
- Ca finicul ești de zveltă și sânii tăi par struguri atârnați în vie.
- În finic eu m-aș sui - ziceam eu - și de-ale lui crengi m-aș apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
- Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belșug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
- Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
- Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem!
- Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Și acolo iți voi da dezmierdările mele.
- Mandragorele miresme varsă și la noi acasă sunt multe fructe vechi și noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.
| ▲ Începutul paginii. |