Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 14
←←Capitolul 13 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 14) |
Capitolul 15→→ |
- Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa și nu se rănește cu amărăciunea păcatului.
- Fericit este cel pe care nu-l învinovățește sufletul lui și care n-a căzut de la nădejdea sa.
- Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuțiile, și omul pizmătăreț ce înțelege din averea sa?
- Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună și cu bunătățile lui alții se vor desfăta.
- Cel care este rău pentru el însuși cui va fi bun? Și nu se va veseli cu averile sale.
- Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuiește pe sine; și aceasta este răsplătirea răutății lui.
- Și de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
- Rău este cel care pizmuiește cu ochiul, Și cel care își întoarce fata, și cel care trece cu vederea sufletele.
- Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa și nedreptatea celui rău usucă sufletul.
- Ochiul rău pizmuiește pentru pâine și la masa sa va fi lipsit.
- Fiule! Cât vei putea fă-ți bine ție și adu Domnului prinoase vrednice.
- Adu-ți aminte că moartea nu zăbovește și hotărârea morții nu ți s-a arătat.
- Mai înainte de a muri fă bine prietenului și după cât poți întinde și dă lui.
- Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos și partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
- Oare nu altora vei lăsa averea ta și bunurile tale nu vor fi împărțite la sorți?
- Dă și ia și sfințește-ți sufletul; că în șeol nu este a căuta desfătări.
- Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a muri.
- Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar,
- Așa este rodul trupului și al sângelui: unul moare și altul se naște.
- Tot lucrul ce se strică se sfârșește, și cel ce-l face se va duce cu el.
- Fericit bărbatul care întru înțelepciune se va sfârși și care va vorbi cu pricepere;
- Cel care socotește căile ei în inima sa și cele ascunse ale ei le gândește;
- Cel care aleargă după ea ca un iscoditor și la căile ei priveghează;
- Cel care se uită pe ferestrele ei și la ușile ei ascultă.
- Cel care sălășluiește aproape de casa ei va împlânta țărușii în pereții ei, va întinde cortul său în preajma ei și se va sălășlui întru odihna bunătăților.
- Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, și sub ramurile ei va petrece.
- Va scăpa sub ea de fierbințeală și întru mărirea ei se va odihni.
▲ Începutul paginii. |