Biblia/Vechiul Testament/Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)/Capitolul 6
←←Capitolul 5 | Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul), Capitolul 6) |
Capitolul 7→→ |
- Să nu te faci vrăjmaș în loc de prieten, că numele rău rușine și ocară va moșteni; așa este păcătosul cel cu două limbi.
- Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios.
- Altfel frunzele tale vei mânca și roadele tale vei pierde și vei rămâne ca un lemn uscat.
- Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el și va face bucurie vrăjmașilor.
- Graiul dulce înmulțește pe prieteni și limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.
- Mulți să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
- Dacă vrei să-ți faci un prieten, fă-l punându-l la încercare și nu te grăbi să te încrezi în el.
- Pentru că este prieten până la o vreme și nu va rămâne în ziua necazului tău.
- Și este prieten care se întoarce în dușman și cearta dintre voi va da-o pe față, spre ocara ta.
- Și este prieten soț de masă și nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
- Și în zilele cele bune ale tale va fi ca și tine și cu slugile tale va îndrăzni.
- Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta și de la fața ta se va ascunde.
- Depărtează-te de dușmanii tăi și fii cu pază față de prietenii tăi.
- Prietenul credincios este acoperământ tare; și cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.
- Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna și nu este măsură a bunătății lui.
- Prietenul credincios este leacul vieții și cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
- Cel ce se teme de Domnul bine va ține prieteșugul său, căci ca la sine ține la aproapele lui.
- Fiule! Din tinerețile tale alege învățătura și până la căruntețile tale vei afla înțelepciune.
- Ca și cel ce ară și seamănă, apropie-te de ea și așteaptă roadele ei cele bune.
- Căci cu lucrarea ei puțin te vei osteni și curând vei mânca roadele ei.
- Cât de grea este celor neînvățați și cel nepriceput nu va stărui în ea.
- Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
- Că înțelepciunea îndreptățește numele ei și nu la mulți este arătată.
- Ascultă, fiule, și primește învățătura mea și nu lepăda sfatul meu.
- Și bagă picioarele tale în obezile ei și în lanțul ei grumazul tău.
- Încovoaie umărul tău și o poartă pe ea și să nu-ți fie greu de legăturile ei.
- Cu tot sufletul tău apropie-te de ea și cu toată puterea ta păzește căile ei.
- Cearcă-o și o caută și ți se va arăta și, dacă o vei afla, să nu o lași.
- Că mai pe urmă vei afla odihna ei și ți se va întoarce întru bucurie.
- Și îți vor fi obezile ei acoperământ de tărie și lanțurile ei podoabă de mărire.
- Că podoabă de aur este în ea și legăturile ei fire de iachint.
- Ca și cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea și cunună de bucurie îți vei pune.
- De vei vrea, fiule, vei învăța și, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
- De-ți va plăcea să asculți, vei învăța și de vei pleca urechea ta, înțelept vei fi.
- Stai în tovărășia celor bătrâni și cu cel înțelept te unește.
- Tot graiul dumnezeiesc poftește a-l auzi și pildele înțelegerii să nu treacă de la tine.
- De vei vedea înțelept, intră la el și pragurile ușilor lui să le roadă piciorul tău.
- Cugetă întru poruncile Domnului și întru legea Lui pururea să gândești.
- El va întări inima ta și pofta înțelepciunii tale se va da ție.
▲ Începutul paginii. |