Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Macabeilor/Capitolul 15


  1. Și a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele mării lui Simon preotul și stăpânitorul Evreilor și către tot neamul iudeu.
  2. Și erau scrise în acest chip: "Regele Antioh, lui Simon arhiereul și stăpânitorul Evreilor și neamului evreiesc, bucurie.
  3. De vreme ce oameni mișei au biruit împărăția părinților noștri,
  4. Și vreau să o așez din nou precum era mai înainte, am adunat oștire multă, am făcut corăbii de război și am hotărât să pedepsesc pe cei care au prădat țara noastră și pe cei care au pustiit cetățile din hotarele stăpânirii mele.
  5. Acum dar îți întăresc toate scutirile date de regii cei mai înainte de mine și orice alte daruri ți-au îngăduit ei;
  6. Și-ți îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în țara ta.
  7. Și Ierusalimul și templul să fie libere și toate armele ce ai și cetățile pe care le-ai zidit și le stăpânești să-ți rămână ție;
  8. Și toată datoria domnească și oricâte erau să fie pentru domnie, de acum și în tot veacul, se lasă ție.
  9. Și după ce vom așeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine și neamul tău și templul Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul".
  10. În anul o sută șaptezeci și patru, a ieșit Antioh în pământul părinților săi și s-au adunat acolo toate oștirile, încât puțini au rămas eu Trifon.
  11. Și l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de lângă mare.
  12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutățile și l-au părăsit oștirile.
  13. Și a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de mii de bărbați războinici și opt mii de călăreți.
  14. Și a înconjurat cetatea și cu corăbii și o lovea și dinspre uscat și dinspre mare și pe nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să intre.
  15. Și a venit Numeniu și cei care erau cu el de la Roma având scrisori către regi și țări, în care erau scrise acestea:
  16. "Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie.
  17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni și aliați ai noștri, ca să înnoiască prietenia și legătura cea din început, trimiși de Simon arhiereul șl de poporul Iudeilor.
  18. Și au adus un scut de aur de o mie de mine.
  19. Pentru aceasta scriem regilor și țărilor, ca să nu le facă rău, lor și cetăților și țării lor, și să nu dea ajutor celor care se războiesc împotriva lor.
  20. Și ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei.
  21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din țara lor la voi, să-i dați lui Simon arhiereul, să-i pedepsească după legea lor".
  22. Aceeași scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate și lui Arsachis,
  23. Precum și tuturor țărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru și Cirene.
  24. Și copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul.
  25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din ce în ce mai aproape oștirile sale și făcând mașini, a închis Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să iasă.
  26. Și i-a trimis Simon două mii de bărbați aleși să-i ajute și argint și aur și vase prețioase.
  27. Și n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a înțeles cu el mai înainte și s-a înstrăinat de el.
  28. Și a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a vorbi cu el astfel: "Voi țineți Iafa și Ghezer și întăritura din Ierusalim, cetăți ale stăpânirii mele.
  29. Hotarele lor le-ați pustiit și ați adus necaz mare pe pământ, stăpânind locuri multe în hotarele stăpânirii mele;
  30. Acum dar dați cetățile pe care le-ați luat și birurile ținuturilor pe care le-ați stăpânit din hotarele cele din afară de Iuda.
  31. Iar de nu, dați pentru ele cinci sute de talanți de argint și pentru stricăciunea făcută și pentru birurile cetăților, alți cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni și vom face război împotriva voastră".
  32. Și a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim și a văzut mărirea lui Simon și rafturi cu vase de aur și de argint și slugărime multă, încât se minuna și apoi i-a spus cuvintele regelui:
  33. Și răspunzând Simon, i-a zis lui: "Nici pământ străin n-am luat, nici ținem ceva străin, ci moștenirea părinților noștri, pe care vrăjmașii noștri fără judecată cu orice prilej au apucat-o.
  34. Iar noi ne ținem acum de moștenirea părinților noștri.
  35. Cât despre Iafa și Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau tulburare în popor și în țara noastră. Pentru ele vom da o sută de talanți". Și Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt.
  36. Și întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea și mărirea lui Simon și toate câte a văzut și sa mâniat regele cu mare furie:
  37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia.
  38. Și a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării și i-a dat oștire pedestrași și călăreți.
  39. Și i-a poruncit să se așeze în preajma Iudeii și să zidească Cedronul, să întărească porțile și să facă război împotriva poporului. Iar regele a început să urmărească el însuși pe Trifon.
  40. Și a venit Cendebeu la Iamnia și a început să asuprească poporul și să intre în Iuda, robind și ucigând. Și a zidit Cedronul.
  41. Și a rânduit acolo călăreți și oaste, ca să facă năvăliri și să închidă căile Iudeii, precum i-a poruncit regele.


▲ Începutul paginii.