Biblia/Vechiul Testament/Cartea întâi a Regilor/Capitolul 26
- Atunci au venit Zifeii de la miazăzi la Saul în Ghibeea și au zis: "Iată David stă ascuns la noi, pe muntele Hachila, care vine în fața Ieșimonului".
- S-a sculat deci Saul și s-a coborât în pustiul Zif, cu trei mii de bărbați, israeliți aleși, ca să caute pe David prin pustiul Zif.
- Saul și-a așezat tabăra pe muntele Hachila, care vine în fața Ieșimonului, lângă drum; iar David se afla în pustiu și vedea că Saul merge după el în pustiu.
- Deci a trimis David iscoade și a aflat că Saul venise cu adevărat din Cheila.
- Și sculându-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde se așezase Saul cu tabăra și a văzut David locul unde dormea Saul și Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul însă dormea în cort, iar oștenii erau așezați împrejurul lui.
- Apoi întorcându-se, David a grăit cu Ahimelec Heteul și cu Abișai, fiul lui Țeruia, fratele lui Ioab, și a zis: "Cine merge cu mine la Saul în tabără?" Răspuns-a Abișai: "Eu merg cu tine".
- Și au venit David și Abișai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul era culcat și dormea în cort; sulița lui era înfiptă în pământ la căpătâiul lui; iar Abner și oștenii dormeau împrejurul lui.
- Atunci Abișai a zis lui David: "Acum Dumnezeu a dat pe vrăjmașul tău în mâinile tale; îngăduie-mi deci să-l pironesc de pământ cu sulița dintr-o singură lovitură".
- David însă a zis către Abișai: "Să nu-l ucizi, căci cine-și va ridica mâna asupra unsului Domnului și va rămâne nepedepsit?"
- Apoi David a zis: "Viu este Domnul! El dar să-l lovească; sau va veni ziua lui și va muri, sau va merge la război și va pieri; iar mie să nu-mi îngăduie Domnul să-mi ridic mâna asupra unsului Domnului!
- Dar ia sulița lui, care este la căpătâiul lui, și vasul cu apă și să mergem într-ale noastre".
- Și a luat David sulița și vasul cu apă de la căpătâiul lui Saul și s-au dus ei într-ale lor și nimeni nu i-a văzut, nici nu i-a simțit; căci nimeni nu s-a deșteptat, că Domnul trimisese peste ei somn adânc și dormeau toți.
- Iar după ce David a trecut dincolo, a stat pe vârful muntelui, fiind acum depărtare mare între ei.
- A strigat David către oșteni și către Abner, fiul lui Ner și a zis: "Ei! Abner!" Iar Abner a zis: "Cine ești și de ce strigi să-l tulburi pe rege?"
- A răspuns David lui Abner: "Au nu ești tu bărbat și cine este asemenea ție în Israel? De ce dar nu păzești pe regele, stăpânul tău? Căci a venit cineva din popor ca să ucidă pe regele, stăpânul tău.
- Nu faci bine ce faci! Viu este Domnul, voi sunteți vrednici de moarte, pentru că nu păziți pe domnul vostru, unsul Domnului. Privește, unde este sulița regelui și vasul cu apă care era la capul lui!"
- Saul însă a cunoscut glasul lui David și a zis: "Al tău este glasul acesta, fiul meu?" Iar David a răspuns: "Al meu, domnul meu, rege!"
- Apoi a adăugat: "Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut eu? Sau ce rău este în mâna mea?
- Să asculte dar regele, stăpânul meu, cuvintele robului său: Dacă Domnul te-a îndemnat împotriva mea, să fie aceasta din partea ta jertfă cu bună mireasmă; iar dacă fiii oamenilor te-au pus la cale, blestemați să fie ei înaintea Domnului, căci ei m-au izgonit acum, ca să nu mai fac parte din moștenirea Domnului, zicând: Mergi de slujește la dumnezei străini.
- Să nu se verse însă sângele meu pe pământ înaintea Domnului; căci regele lui Israel a ieșit să caute un purice, cum se caută prepelițele pe dealuri".
- Iar Saul a zis: "Am greșit! Întoarce-te, fiul meu David, că nu-ți voi mai face rău, pentru că sufletul meu a fost acum scump în ochii tăi; nebunește m-am purtat și am greșit foarte mult".
- David însă a răspuns și a zis: "Iată sulița regelui; să vină unul din oameni și să o ia,
- Și să-i dea fiecăruia Domnul după dreptatea lui și după credință, deoarece Domnul te-a dat pe tine astăzi în mâinile mele, dar cu n-am vrut să-mi ridic mâna mea asupra unsului Domnului;
- Și precum a fost acum viața ta prețioasă în ochii mei, așa să se prețuiască viața mea în ochii Domnului și să mă izbăvească El de toată strâmtorarea ".
- Iar Saul a zis către David: "Binecuvântat să fii tu, fiul meu David; și să lucrezi lucrul tău cu spor și să-l isprăvești cu bine". Și s-a dus David în drumul său, iar Saul s-a întors la locul lui.
| ▲ Începutul paginii. |