Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua Paralipomena/Capitolul 30

 

1. Apoi a trimis Iezechia prin toată țara lui Israel și a lui Iuda și a scris scrisori lui Efraim și lui Manase, ca să vină la templul Domnului la Ierusalim pentru sărbătorirea Paștilor Domnului Dumnezeului lui Israel.
2. Căci la sfatul pe care-l ținuse regele în Ierusalim, împreună cu căpeteniile, chibzuiseră ca să sărbătorească Paștile în luna a doua,
3. Din pricină că nu le putuse sărbători la timpul lor, pentru că nu erau nici preoți sfințiți în număr de ajuns și nici poporul nu se strânsese la Ierusalim.
4. Acest lucru a plăcut regelui și întregii adunări.
5. Și au hotărât să se dea de veste la tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim pentru sărbătorirea Paștilor Domnului Dumnezeului lui Israel, căci demult nu se mai sărbătorise așa cum este scris.
6. Și s-au dus trimișii cu scrisorile, care erau făcute de rege și de căpeteniile lui, prin toată țara lui Israel și a lui Iuda și, după porunca regelui, le spuneau: "Fii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Israel, și Se va întoarce și El la cei rămași dintre voi, care ați mai scăpat din mâna regilor Asiriei.
7. Și nu mai fiți așa ca părinții voștri și ca frații voștri, care au săvârșit fărădelegi înaintea Domnului Dumnezeului părinților lor, și El i-a dat pustiirii, precum vedeți.
8. Nici să nu vă mai țineți de acum tari la cerbice, ca părinții voștri, ci supuneți-vă Domnului și venin la locașul de sfințire al Lui, pe care El l-a sfințit pe veci; și slujiți Domnului Dumnezeului vostru și El Își va abate flacăra mâniei Sale de la voi.
9. Când vă veți întoarce la Domnul atunci frații voștri și fiii voștri au să găsească și ei milă la acei care i-au luat pe ei robi și se vor întoarce în țara aceasta; căci bun și îndurat este Domnul Dumnezeul vostru și nu-și va întoarce fața de la voi, dacă vă veți întoarce la El".
10. Și au mers trimișii din cetate în cetate prin ținutul lui Efraim și al lui Manase și până la acela al Zabulonului; aceia râdeau, bătându-și joc de ei.
11. Totuși unii din seminția lui Așer, a lui Manase și a lui Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim.
12. Și a fost mâna Domnului peste Iuda, Care le-a dăruit o singură inimă, ca să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.
13. Și s-a adunat la Ierusalim mulțime de popor pentru sărbătorirea praznicului azimelor, în luna a doua și adunarea a fost foarte mare.
14. Și s-au sculat și au răsturnat jertfelnicele care erau în Ierusalim și toate jertfelnicele pe care se săvârșeau tămâierile pentru idoli, le-au sfărâmat și le-au aruncat în pârâul Chedron.
15. Apoi au junghiat mielul Paștilor în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, rușinându-se, s-au sfințit și au adus arderi de tot în templul Domnului.
16. Apoi au stat la locul lor, după rânduiala pe care o aveau prin legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoții stropeau cu sângele pe care-l luau din mâna leviților.
17. Fiindcă în adunare erau mulți din cei care nu erau curați, de aceea, pentru cei necurățiți, leviții junghiau mielul Paștilor
18. Și mulți din popor, din seminția lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar și a lui Zabulon, care nu se sfințiseră, au mâncat Paștile împotriva Scripturii.
19. Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicând: "Domnul cel bun să ierte pe tot cel ce și-a îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților săi, deși ei n-au curățirea cerută pentru cele sfinte!"
20. Și a ascultat Domnul pe Iezechia și a iertat poporul.
21. Și au sărbătorit fiii lui Israel, care s-au aflat în Ierusalim, sărbătoarea azimilor șapte zile cu mare veselie. În fiecare zi leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente de cântare făcute spre preaslăvirea Domnului.
22. Apoi a grăit Iezechia către toți leviții care au bună pricepere la serviciul Domnului, după inima lor. Și au mâncat azimile de sărbătoare șapte zile, aducând jertfe de pace și slăvind pe Domnul Dumnezeul părinților lor.
23. Și a hotărât toată adunarea ca să mai sărbătorească alte șapte zile, și le-au petrecut pe acestea cu veselie,
24. Pentru că Iezechia, regele lui Iuda, dăduse celor ce se adunaseră o mie de viței și zece mii de vite mărunte; căpeteniile dăduseră de asemenea celor ce se adunaseră o mie de viței și zece mii de vite mărunte, și mulți preoți se sfințiseră.
25. Și s-a veselit toată obștea lui Iuda și preoții și leviții, toată adunarea și străinii care veniseră din țara lui Israel și locuiau în Iuda.
26. Și a fost veselie mare în Ierusalim, pentru că din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu se mai făcuse nici o veselie ca aceasta în Ierusalim.
27. Apoi s-au sculat preoții și leviții și au binecuvântat poporul; și glasul lor a fost auzit, căci rugăciunea lor s-a suit până la locașul cel sfânt al Domnului, Care este în ceruri.

▲ Începutul paginii.