Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Macabeilor/Capitolul 2
- Și se află în arhive cum că Ieremia proorocul a poruncit celor care erau duși în robie să ia foc, precum s-a arătat.
- Și că a poruncit proorocul celor care erau duși în robie, când le-a dat sulul legii, ca să nu uite poruncile Domnului și să nu rătăcească cu cugetele, văzând chipuri de aur și de argint și podoaba cea de primprejurul lor.
- Și altele ca acestea zicând, îi îndemna să nu depărteze legea de la inima lor.
- Și era tot în acele scrieri cum că proorocul, luând poruncă de la Domnul, a poruncit ca să aducă cu sine cortul și chivotul.
- Și ieșind la muntele în care s-a suit Moise și a văzut țara ce i s-a dat ca moștenire, Ieremia a venit acolo și a aflat loc în peșteră, și cortul și chivotul și jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo și a astupat ușa.
- Și venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi.
- Aflând acest lucru, Ieremia i-a înfruntat și a zis că necunoscut va fi locul acela, până când va aduna Dumnezeu adunarea poporului și Se va milostivi.
- Și atunci Domnul va arăta acestea, și se va arăta slava Domnului și norul, precum s-a arătat și lui Moise, și precum cu slavă s-au arătat când s-a rugat Solomon să se sfințească templul,
- Și ca un înțelept a adus jertfă de sfințirea și de săvârșirea templului Domnului;
- Precum, când s-a rugat Moise către Domnul, și s-a coborât foc din cer și a mistuit cele ale jertfei, așa și Solomon s-a rugat, și coborându-se foc, a ars arderile de tot.
- Moise a zis: "Fiindcă jertfa pentru păcat n-a fost mâncată, ca a fost mistuită".
- Asemenea și Solomon opt zile a prăznuit.
- Și se spuneau nu numai acestea în pomenirile lui Neemia, dar și cum el, întemeind o bibliotecă, a adunat cele despre regi și despre prooroci, și ale lui David, și cărțile cele trimise de regii perși pentru dări,
- Asemenea și Iuda, cărțile care s-au risipit din pricina războiului ce s-a făcut nouă, toate le-a adunat, și sunt la noi.
- Dintre acestea, de vă vor trebui, să trimiteți oameni care să vi le aducă.
- Vrând dar a prăznui sărbătoarea curățirii templului, v-am scris vouă; drept aceea bine veți face de veți ține zilele acestea.
- Și Dumnezeu, Cel care a izbăvit pe tot poporul Său a dat tuturor moștenirea și împărăția și preoția și sfințenia.
- Precum a făgăduit prin lege, să nădăjduim în Dumnezeu, că în curând ne va milui pe noi și ne va aduna de sub cer la locul cel sfânt.
- Că din mari răutăți ne-a scos și locașul sfânt l-a curățit".
- Despre istoria lui Iuda Macabeul și a fraților lui, curățirea marelui templu și înnoirea altarului,
- Și războaiele ce au făcut împotriva lui Antioh Epifan și împotriva lui Eupator, fiul lui,
- Și arătările cele din cer ce s-au făcut celor care vitejește s-au nevoit pentru iudaism, încât, puțini fiind ei, toată țara au cucerit din nou și mulțime de barbari au izgonit,
- Și templul cel în toată lumea vestit au zidit, ți cetatea au făcut-o slobodă, și legile cele părăsite le-au adus la loc, Domnul cu toată bunătatea, milostiv fiindu-le;
- Aceste toate de către Iason Cirineanul istorisite în cinci cărți vom încerca într-o carte a le scrie.
- Că socotind mulțimea numerelor și greutatea care este celor care vor să pătrundă cu de-amănuntul povestirile istoriei, din pricina mulțimii materiei,
- Am avut grijă ca, celor care vor vrea să citească, să le fie mângâiere sufletească; iar celor care se vor nevoi a le ține minte, ușurare, și tuturor celor care vor citi, folos.
- Iar noi, care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de priveghere ne-am apucat,
- Lucru nu de mai puțină îndemânare decât a celui care gătește ospăț și caută folosul altora. Deși lucrul nu este ușor, pentru mulțumirea celor mulți vom suferi bucuroși pătimirea aceasta.
- A alege cu amănuntul adevărul fiecărui lucru, lăsăm celui care a scris; iar aici mai mult ne ostenim, ca să ne ținem de regulile prescurtării.
- Că precum meșterul casei celei noi se cade să poarte grijă de toată așezarea, iar cel care se apucă a o înfrumuseța și a o zugrăvi trebuie să caute cele ce sunt spre podoabă, așa trebuie a socoti și despre noi.
- Că a căuta și a culege multe cu amănuntul, și a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria;
- Iar a urmări scurtarea povestirii și a lăsa cercetarea lucrării este în voia celui care face prescurtarea.
- De aici dar vom începe istorisirea, la cele de mai sus atâta adăugând, că neînțelept lucru ar fi în precuvântare a înmulți cuvintele și istoria a o scurta.
| ▲ Începutul paginii. |