Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Regilor/Capitolul 1
- După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciților și după ce s-a oprit două zile în Țiclag,
- Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte și pe cap țărână și după ce a ajuns la David, a căzut la pământ și i s-a închinat.
- Iar David i-a zis: "De unde vii tu?"Am fugit din tabăra lui Israel", răspunse acela.
- "Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?"Poporul, a zis omul, a fugit din luptă și mulțime din popor a căzut și a murit, și a murit și Saul și fiul său Ionatan".
- "Cum știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.
- "Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, și iată Saul stătea sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau.
- Atunci el s-a întors și, văzându-mă pe mine, m-a strigat și eu am răspuns: "Iată-mă!"
- și el mi-a zis: "Cine ești tu?" și eu i-am răspuns: "Sunt un amalecit!"
- Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine și mă ucide, că durerea morții m-a cuprins și sufletul meu este încă tot în mine!"
- Și eu m-am apropiat și l-am ucis, căci știam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brățara ce era la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu".
- Atunci a apucat David hainele sale și le-a rupt; asemenea și oamenii cei ce erau cu el și-au rupt hainele lor,
- Și au plâns și s-au tânguit și au postit până seara după Saul și după fiul său Ionatan, după poporul Domnului și după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.
- Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde ești tu?"Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit".
- Și David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?"
- Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" și l-a ucis.
- Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului".
- Și a plâns David pe Saul și pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,
- Pe care a poruncit să o învețe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:
- "Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii!
- Nu vestiți în Gat și nu dați de știre pe ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiați împrejur!
- Munților Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; și să nu mai fie pe voi țarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca și cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfințit.
- Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniți, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!
- Saul și Ionatan, cei iubiți și uniți în viața lor, nici la moarte nu s-au despărțit. Fost-au mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii!
- Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe și v-a pus pe haine podoabe de aur!
- Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălțimile tale, Israele!
- Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump și iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!
- Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!"
| ▲ Începutul paginii. |