Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Regilor/Capitolul 13
- După aceea s-au petrecut următoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
- Și s-a chinuit Amnon până într-atâta, că s-a îmbolnăvit din pricina surorii sale Tamara, căci aceasta era fecioară și lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
- Avea însă Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David.
- Ionadab era om foarte șiret. Acesta i-a zis: "Fiul regelui, de ce slăbești tu așa pe fiecare zi? Spune mie!"Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu", a zis Amnon către el.
- "Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, și te fă bolnav; iar când tatăl tău va veni să te cerceteze, să-i zici: Lasă să vină Tamara, sora mea, să mă întărească cu hrană, pregătind mâncare înaintea ochilor mei, ca să văd și să mănânc din mâinile ei!"
- Și s-a culcat Amnon și s-a făcut bolnav și a venit regele să-l cerceteze. Atunci Amnon a zis către rege: "Lasă pe Tamara, sora mea, să vină și să coacă înaintea ochilor mei o turtă sau două și să mănânc din mâinile ei".
- Și a trimis David la Tamara acasă să-i spună: "Du-te acasă la Amnon, fratele tău, și-i fă de mâncare!"
- și s-a dus ea acasă la fratele său Amnon; acesta sta culcat. Și a luat ea făină, a frământat-o, a făcut înaintea ochilor lui turte și le-a copt;
- Apoi a luat tigaia și a pus-o înaintea lui, dar el n-a vrut să mănânce. și a zis Amnon: "Să iasă toți de la mine!"
- Și au ieșit de la el toți oamenii. Apoi Amnon a zis către Tamara: "Du mâncarea în odaia cea din fund și voi mânca acolo din mâinile tale". Atunci a luat Tamara turtele ce le gătise și le-a dus lui Amnon, fratele său, în odaia cea din fund.
- Dar când le-a pus înaintea lui ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: "Vino și te culcă cu mine, sora mea!"
- "Nu, frate, a zis ea, nu mă necinsti, căci aceasta nu se face în Israel; nu face ticăloșia aceasta!
- Căci unde mă voi duce eu cu necinstea mea? Și tu vei fi în Israel cu unul din cei fără de minte. Vorbește cu regele și el nu se va împotrivi să mă dea după tine".
- El însă n-a vrut să asculte cuvintele ei, ci a silit-o și s-a culcat cu ea și a necinstit-o.
- După aceea a urât-o Amnon cu ura cea mai mare, așa încât ura cu care a urât-o el era mai mare decât iubirea pe care o avusese către ea. Și i-a zis ei Amnon: "Scoală și pleacă!"
- "Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a mă alunga este un rău și încă și mai mare decât cel dintâi, pe care mi l-ai făcut tu mie".
- Dar el n-a vrut să o asculte, ci a chemat pe omul său care-l slujea și i-a zis: "Alungă pe aceasta de la mine afară și încuie ușa după ea".
- Ea însă era îmbrăcată cu haină pestriță, căci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Și a scos-o sluga afară și a încuiat ușa după ea.
- Iar Tamara și-a presărat cenușă pe capul său și-a rupt haina cea pestriță, cu care era îmbrăcată și, punându-și mâinile pe cap, mergea așa și striga.
- Atunci a zis către ea Abesalom, fratele ei: "Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ți zdrobi inima pentru fapta aceasta". Și a șezut Tamara părăsită în casa lui Abesalom, fratele său.
- Și a auzit regele David de toate cele întâmplate și s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut.
- Abesalom însă nu grăia cu Amnon nici bine, nici rău, căci Abesalom ura pe Amnon, pentru că acesta necinstise pe Tamara, sora sa.
- Iar după doi ani, pe vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Hațor, care se află în Efraim, a chemat Abesalom pe toți fiii regelui.
- și venind Abesalom la rege, a zis: "Iată acum este tunsul oilor la robul tău; deci să meargă regele și slugile sale la robul tău!"
- Regele însă a zis către Abesalom: "Ba nu, fiul meu, nu vom merge cu toții, ca să nu te împovărăm". Abesalom însă l-a rugat cu mare stăruință, dar el n-a vrut să se ducă, ci l-a binecuvântat.
- Atunci Abesalom a zis către el: "Dacă nu, să meargă cu noi măcar Amnon, fratele meu". "De ce să meargă el cu tine?" a zis regele.
- Dar stăruind Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon și la toți fiii regelui să se ducă cu el. Și a făcut Abesalom ospăț, ca ospățul unui rege.
- Și a mai poruncit Abesalom slugilor sale, zicând: "Luați seama, că îndată ce inima lui Amnon se va veseli de vin și când eu voi zice: Loviți pe Amnon, să-l ucideți și să nu vă temeți; eu vă poruncesc aceasta, să fiți curajoși și viteji!"
- Și au făcut slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom. Atunci s-au sculat fiii regelui cu toții și, încălecând fiecare pe catârul său, au fugit.
- Și încă pe cale fiind ei, a ajuns la David vestea că Abesalom a omorât pe coti fiii regelui și n-a mai rămas nici unul din ei.
- Atunci s-a sculat regele și și-a rupt hainele sale și s-a aruncat la pământ; și toate slugile sale, care stăteau înaintea sa, și-au rupt veșmintele lor.
- Atunci Ionadab, fiul lui Șama, fratele lui David, a zis: "Să nu creadă regele, stăpânul meu, că au omorât pe toți băieții, fiii regelui; numai singur Amnon a murit, căci Abesalom avea aceasta în gând încă din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara.
- Deci, regele, stăpânul meu, să nu se tulbure cu gândul că ar fi murit toți fiii regelui, căci numai Amnon singur a murit".
- Atunci a fugit Abesalom, iar omul de strajă, ridicându-și ochii săi, a privit și iată popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui. Și venind straja, a dat de veste regelui, zicând: "Am văzut oameni pe drumul Bahurim, de pe coasta muntelui".
- Atunci Ionadab a zis către rege: "Iată vin fiii regelui; cum a zis robul tău așa și este".
- Și cum a sfârșit el vorbele acestea, iată au sosit și fiii regelui și au ridicat strigăt și au plâns. Și a plâns și regele însuși și toate slugile lui plângere mare.
- Iar Abesalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Și a plâns regele David după fiul său în toate zilele.
- Iar Abesalom, fugind și ducându-se în Gheșur, a stat acolo trei ani. Dar regele David nu s-a apucat să urmărească pe Abesalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
| ▲ Începutul paginii. |