Biblia/Vechiul Testament/Cartea a doua a Regilor/Capitolul 22
- Atunci a cântat David cântarea aceasta Domnului, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toți vrăjmașii lui și din mâinile lui Saul, și a zis:
- "Domnul este întărirea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu.
- Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu și puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare și scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit!
- Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Și de vrăjmașii mei am fost izbăvit.
- Valurile morții mă-mpresuraseră Și eram potopit de șuvoaiele răutății;
- Lanțurile iadului mă încătușaseră și eram prins în lanțurile morții.
- Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălțat către Dumnezeul meu Și El mi-a auzit glasul din locașul Său Și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
- Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, Și temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul!
- Fum ieșea din nările Lui, Din gura Lui ieșea foc mistuitor Și cărbuni aprinși țâșneau.
- Plecat-a cerurile și S-a coborât Și sub picioarele Lui era negură deasă.
- Șezut-a pe heruvimi și a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
- Din negură Și-a făcut adăpost Și cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase și cu nori negri era înfășurat.
- De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăștiau norii, Aruncând grindină și cărbuni de foc.
- Atunci Domnul a tunat în ceruri Și Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;
- Slobozit-a săgețile Sale și a împrăștiat pe vrăjmași, Înmulțitu-Și-a fulgerele și i-a pus pe fugă.
- De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Și temeliile lumii s-au descoperit.
- Tinzându-Și El mâna de sus, m-a apucat Și m-a scos din ape adânci;
- Izbăvitu-m-a de vrăjmașul meu cel puternic, De cei ce mă urau și erau mai tari ca mine:
- Aceștia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
- El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
- Domnul mi-a dat după nevinovăția mea, După curăția mâinilor mele mi-s plătit.
- Căci am urmat căile Domnului, Și înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.
- Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Și de la legea Lui nu m-am abătut.
- Fără prihană am fost înaintea Lui Și de nedreptate m-am păzit.
- Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăția mea Și după curăția mâinilor mele pe care a cunoscut-o.
- Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăți bun, Cu omul drept Te porți cu dreptate,
- Cu cel cuvios, Cuvios ești, Iar cu cel îndărătnic, Te porți după îndărătnicia lui.
- Tu pe poporul smerit îl izbăvești, Iar ochii cei mândri îi smerești.
- Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!
- Cu Tine mă voi arunca spre oștirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul.
- Căile Domnului sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Și scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;
- Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Și cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru?
- Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere și calea cea dreaptă-mi arată;
- Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Și la locurile cele înalte mă așează;
- Care-mi deprinde mâinile mele la război Și brațele mele să întindă arzul de aramă.
- Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini și înalți cu bunătatea Ta,
- Tu lărgești calea sub pașii mei Și picioarele mele nu se poticnesc.
- Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc.
- Îi voi lovi și nu se vor putea ține. Cădea-vor sub picioarele mele.
- Tu mă încingi cu putere pentru război Și faci să cadă potrivnicii sub mine
- Pe vrăjmașii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi spulberi.
- Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
- Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa și-i voi călca în picioare ca tina ulițelor.
- Tu mă izbăvești de răzvrătirea poporului Și în fruntea neamurilor mă pui.
- Poporul pe care nu-l cunoșteam îmi slujește Și dintr-un cuvânt mi se supune.
- Fiii celor de alt neam pălesc de frică și tremură în zidurile cetății lor.
- Viu este Domnul și binecuvântat este numele Lui! Lăudat fie Dumnezeu, Cel ce mă izbăvește,
- Dumnezeu, Cel ce mă răzbună, Care pune popoarele sub stăpânirea mea Și de vrăjmașii mei mă izbăvește.
- Doamne, Tu mă înalți peste vrăjmașii mei Și de omul nedrept mă izbăvești.
- De aceea Te voi lăuda printre popoare și voi da slavă numelui Tău,
- Cel ce dă biruință strălucită regelui Său Și face milă cu unsul Său, David, Și cu urmașii lui din veac în veac".
| ▲ Începutul paginii. |