Biblia/Vechiul Testament/Cartea a treia a Macabeilor/Capitolul 6
- Iar un oarecare Eleazar, om de treabă, unul din preoții țării, în vârsta bătrâneților fiind și cu toată fapta vieții celei bune împodobit, potolind pe bătrânii cei dimprejurul său, chemând pe Dumnezeu cel sfânt, acesta s-a rugat:
- "Împărate mare, țiitorule prea înalte, atotputernice Dumnezeule! Cel ce toată zidirea o cârmuiești, caută cu milostivire,
- Caută spre sămânța lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfințit, poporul moștenirii Tale celei sfinte, cel ce este acum străin în pământ străin și care fără vină piere, Părinte!
- Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, și cel ce s-a înălțat cu semeție nelegiuită și cu limbă lăudăroasă, împreună cu oștirea lui cea trufașă, în mare, înecați i-ai pierdut, cu lumina milii luminând pe neamul lui Israel.
- Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumărate puteri s-a semețit, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pământul și se ridica asupra sfintei Tale cetăți, cu mândrie și cu îndrăzneală blasfemii grăind, Doamne, l-ai înfrânt, luminat arătând neamurilor tăria ta cea multă;
- Tu pe cei trei tineri în Babilon care de bună voie și-au dat focului viața lor, ca să nu se închine celor deșarte, răcorind cuptorul cel aprins, i-ai izbăvit, păzindu-le și părul nevătămat, trimițând para focului asupra tuturor vrăjmașilor;
- Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groapă spre mâncare leilor, nevătămat l-ai scos la lumină.
- Și pe Iona cel hrănit întru adâncuri, chinuit fără de cruțare în pântecele chitului, nevătămat la toți ai lui l-ai arătat, o, Părinte!
- Și acum nu zăbovi mult milostive, scăparea tuturor, degrabă Te arată celor din neamul lui Israel, care asuprit este de neamurile cele urâte și fără de lege.
- Iar dacă, prin robirea în țară străină, ne-am întinat viața cu fărădelegi, scapă-ne din mâna vrăjmașilor noștri și apoi pierde-ne, Doamne, cum vei vrea.
- Ca să nu se laude cei ce cugetă cele deșarte, din pricina pieirii celor iubiți ai Tăi, zicând: Nici Dumnezeul lor nu i-a izbăvit.
- Iar Tu, cel veșnic, cel ce ai toată tăria și toată puterea, caută acum și ne miluiește pe noi, cei ce cu silnicia nedreaptă a celor fără de lege, ca niște tâlhari, suntem omorâți.
- Înfricoșează neamurile cu puterea Ta cea nebiruită astăzi, Cel ce poți izbăvi pe neamul lui Iacov.
- Ție se roagă toată mulțimea pruncilor și părinții acestora cu lacrimi.
- Vădit să fie tuturor neamurilor că ești cu noi, Doamne, și nu Ți-ai întors fața de la noi, ci, precum ai zis, că nici în pământul vrăjmașilor pe ai Tăi nu i-ai trecut cu vederea, așa săvârșește, Doamne".
- Iar Eleazar, sfârșind rugăciunea, regele, cu fiarele și cu tot alaiul ostășesc, a venit la locul de alergare al cailor,
- Și văzând Iudeii, au strigat tare la cer, încât și văile cele de aproape împreună răsunând, mare plângere au făcut în toată tabăra.
- Atunci marele, slăvitul, atotțiitorul și adevăratul Dumnezeu, arătând sfânta Sa față, a deschis porțile cele cerești , din care doi slăviți îngeri înfricoșați la chip s-au pogorât văzuți de toți, afară de Iudei.
- Și s-au așezat în fața oștirii vrăjmașilor, și puterea vrăjmașilor au umplut-o de zbucium și de frică, și cu obezi au legat-o din care nu s-au putut mișca,
- Și sub frică a fost și trupul regelui, îndrăznirea lui cea cu grea mânie uitând-o.
- Și s-au întors fiarele asupra puterii celei înarmate, care venea dinapoi, și-i călcau e aceia și-i pierdeau.
- Și s-a întors mânia regelui spre jale și spre lacrimi, din pricina celor ce uneltise mai înainte,
- Că auzind strigarea și văzându-i pe toți cu fața la pământ spre pieire, lăcrimând el, cu mânie pe prieteni îi mustra, zicând:
- "Alături cu mine domniți și pe tirani i-ați covârșit cu tirania și pe mine însumi, cel care sunt al vostru binefăcător, vă ispitiți să mă lipsiți de domnie și de suflet, în ascuns uneltind cele ce nu folosesc domniei.
- Cine a strâns aici pe cei care cu credință ne-au ținut tăriile țării, depărtându-i de la casele lor pe fiecare fără de socoteală?
- Cine a chinuit așa fără de cuviință pe cei care sunt din început cu bun cuget către noi, înaintea tuturor neamurilor, și de multe ori foarte rele primejdii au primit mai mult decât toți oamenii?
- Dezlegați! Dezlegați aceste nedrepte legături și cu pace îi sloboziți la casele lor, rugându-vă să se ierte cele mai înainte făcute.
- Sloboziți pe fiii Atotțiitorului, cerescului Dumnezeu cel viu, căci ei din vremea strămoșilor noștri și până astăzi fac să propășească pe deplin și neîncetat treburile noastre".
- Deci el acestea a zis; iar ei, îndată ce au fost dezlegați, pe Sfântul Dumnezeu, Izbăvitorul lor, L-au binecuvântat, căci au scăpat de la moarte.
- După aceea, regele mergând în cetate și chemând pe cel care era peste venituri, a poruncit ca vinuri și celelalte, care sunt trebuincioase la ospăț, să le dea pe șapte zile Iudeilor, judecând ca în locul în care li s-a părut că vor pieri, în acela să prăznuiască cu toată veselia zilele de izbăvire.
- Atunci cei care mai înainte erau asupriți și aproape de locuința morților, în care erau ca și intrați prin moartea cea amară și plină de jale, desfătare de izbăvire făcând în locul cel gătit de pieire și de îngropăciunea lor, cu tihnă l-au împărțit plini de bucurie.
- Și părăsind glasul plângerii cel cu totul înlăcrimat, au luat cântare părintească, lăudând pe Izbăvitorul și Făcătorul de minuni Dumnezeu și toată plângerea și vaietul lepădând, danțuri de veselie au prins să joace, în semn de pace și de bucurie.
- De asemenea și regele, pentru acestea făcând ospăț mare, neîncetat mărturisire înălța la cer cu mare cuviință pentru izbăvirea cea minunată, ce s-a făcut.
- Iar cei care mai înainte cu bucurie îi rânduiau la pieire și îi puneau să fie mâncare păsărilor, au suspinat, cu rușine îmbrăcându-se și îndrăznirea cea înfocată fiind stinsă fără de cinste.
- Iar Iudeii, precum mai înainte am zis, întru veselie și desfătare cu mărturisiri bune și cu cântări petreceau.
- Apoi în privința aceasta au luat hotărâre de obște, pentru toată vremea robirii lor petrecută între păgâni și au rânduit ca neam de neam să se țină aceste zile de veselie, care mai înainte s-au zis, nu pentru băutură și pentru lăcomie, ci pentru izbăvirea cea făcută lor prin Dumnezeu.
- Și s-au rugat de rege, cerându-i să le dea voie să se întoarcă în țara lor.
- Iar înscrierea lor s-a făcut din douăzeci și cinci ale lui Pahon până în patru ale lui Epifi, în patruzeci de zile și din cinci ale lui Epifi până la șapte, în trei zile, urma să-i piardă,
- Întru care cu mare mărire arătând mila Sa, Stăpânul tuturor, fără vătămare i-a izbăvit deodată.
- Și se ospătau, toate de la rege dându-li-se, până la a paisprezecea zi, în care au făcut și rugăciunea pentru slobozenia lor.
- Și lăudându-i regele către mai marii cetăților, a scris această carte plină de mărinimie, ce urmează mai jos:
| ▲ Începutul paginii. |