Biblia/Vechiul Testament/Cartea a treia a lui Ezdra/Capitolul 6
- Iar în anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu și Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau în Iudeea și în Ierusalim, în numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
- Și atunci, stând Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Iosedec, au început a zidi templul Domnului din Ierusalim, și erau cu ei proorocii Domnului, care îi ajutau.
- În vremea aceea a venit la ei Sisin, cârmuitorul Siriei și al Feniciei, și Șetar-Boznai și tovarășii lor, și le-a zis:
- "Cine v-a îngăduit să zidiți templul acesta și acoperământul acesta, și celelalte toate să le săvârșiți? Și care sunt ziditorii, care săvârșesc acestea?"
- Și bătrânii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care îi avusese în grija Sa în vremea robiei,
- Și ei n-au fost opriți să zidească până în timpul când a fost înștiințat Darius și a venit răspunsul.
- Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, și a trimis-o Sisin, cârmuitorul Siriei și al Feniciei și Șetar-Boznai și tovarășii lui, căpeteniile din Siria și din Fenicia, este acesta: "Regelui Darius, bucurie.
- Toate știute să fie domnului nostru, regele, că mergând noi în țara Iudeii și venind în cetatea Ierusalim, am găsit în cetate pe bătrânii Iudeilor, cei care se întorseseră din robie în Ierusalim, zidind Domnului templu nou și mare,
- Din pietre cioplite de mult preț și din lemne așezate în ziduri.
- Și lucrurile acestea în grabă se fac, și lucrul sporește în mâinile lor și se săvârșește cu toată strălucirea și nevoința.
- Și am întrebat pe bătrânii aceia zicând: Din a cui poruncă zidiți templul acesta și întemeiați lucrările acestea?
- Dar noi i-am întrebat ca să-ți facem ție cunoscut și să-ți scriem care sunt căpeteniile lor, și le-am cerut și numele celor ce-i conduc.
- Și ei ne-au răspuns, zicând: Noi suntem robii Domnului, Care a făcut cerul și pământul.
- Și acel templu fusese zidit cu mulți ani înainte și fusese terminat de un rege mare și puternic al lui Israel;
- Și din pricină că părinții noștri, prin păcatele lor, au întărâtat pe Împăratul Ceresc al lui Israel, El i-a dat în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.
- Și templul, stricându-l, l-a ars și pe popor l-a dus în robie, la Babilon.
- Iar în anul întâi, când domnea Cirus peste țara Babilonului, a scris regele Cirus să se zidească iarăși templul acesta.
- Și sfintele vase cele de aur și de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim și le-a așezat în templul lui, regele Cirus iarăși le-a scos din templul cel din Babilon, și i s-au încredințat lui Zorobabel Șesbațar, cârmuitorul.
- Și i s-a poruncit să ducă aceste vase și să le pună în templul din Ierusalim și templul Domnului să se zidească pe locul lui.
- Atunci Șesbațar, venind, a pus temeliile templului Domnului celui din Ierusalim, și de atunci până acum, zidindu-se, nu s-a terminat încă.
- Acum dar, dacă se socotește cu cale, o, rege, să se caute în arhivele regale ale lui Cirus;
- Și de se va afla că zidirea templului Domnului în Ierusalim se face cu știrea regelui Cirus, și dacă găsește cu cale domnul, regele nostru, să ni se răspundă și nouă despre acestea".
- Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale ce se aflau în Babilon; și s-a aflat în Ecbatana, capitala Mediei, o carte în care erau pomenite acestea:
- "În anul întâi al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus să se zidească iarăși templul Domnului din Ierusalim, unde se aduc jertfe cu ardere fără încetare.
- Înălțimea templului să fie de șaizeci de coți, lățimea de șaizeci de coți și trei rânduri de case din pietre cioplite, și o casă de lemn nouă, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria regelui Cirus.
- Și vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur și cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim și le-a adus în Babilon, să fie așezate în templul cel din Ierusalim; și, unde fusese mai înainte, acolo să fie așezate".
- Și a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei și al Feniciei, și lui Șetar-Boznai și tovarășilor lor, și celor rânduiți în Siria și în Fenicia cârmuitori, să nu se amestece acolo, ci să lase pe Zorobabel, robul Domnului și cârmuitorul Iudeii, și pe bătrânii Iudeilor, să zidească templul acela al Domnului pe locul unde a fost:
- "Și eu am poruncit să se zidească în întregime și să se ia aminte să se lucreze împreună cu Iudeii care s-au întors din robie până la terminarea templului Domnului.
- Și din dajdiile din Cele-Siria și din Fenicia, cu grijă și cu rânduială, să se dea oamenilor acelora ceea ce s-a rânduit spre jertfa Domnului, și lui Zorobabel cârmuitorul, din tauri și din berbeci și din miei.
- De asemenea și grâu și sare și vin și untdelemn neîncetat peste tot anul, cât este de trebuință în fiecare zi, după arătarea preoților din Ierusalim,
- Ca să se aducă jertfe cu turnări lui Dumnezeu celui Preaînalt, pentru rege și pentru supușii lui și să se roage pentru viața lor.
- Și a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai înainte scrise, sau nu va împlini, să se ia lemn de spânzurat chiar din cele ale lui, și de acela să se spânzure și averile lui să fie ale regelui.
- Pentru aceea și Domnul al Cărui nume se cheamă acolo, să piardă pe orice rege și pe orice neam care va întinde mâna sa să oprească sau să facă rău templului Domnului din Ierusalim.
- Și eu, regele Darius, am poruncit să se facă acestea cu toată luarea aminte".
| ▲ Începutul paginii. |