Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 10
- Sufletul meu este dezgustat de viața mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea și voi vorbi întru suferința sufletului meu.
- Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămurește-mă, să știu pentru ce Te cerți cu mine.
- Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi?
- Ai Tu ochi materiali și vezi lucrurile precum le vede omul?
- Zilele Tale sunt oare ca zilele omului și anii Tăi ca anii omenești,
- Ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu,
- Când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
- Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit și apoi Tu mă nimicești în întregime.
- Adu-ți aminte că m-ai făcut din pământ și că mă vei întoarce în țărână.
- Nu m-ai turnat oare ca pe lapte și nu m-ai închegat ca pe caș?
- M-ai îmbrăcat în piele și în carne, m-ai țesut din oase și din vine;
- Apoi mi-ai dat viață, și bunăvoința Ta și purtarea Ta de grijă au ținut vie suflarea mea,
- Și ceea ce Tu țineai ascuns în inima Ta, iată știu acum gândul Tău:
- Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi și nu mă dezvinovățești de greșeala mea.
- Dacă sunt vinovat este amar de mine și dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară și sunt apăsat de necazuri.
- Și astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu și din nou Te arăți minunat față de mine.
- Tu înnoiești dușmănia Ta împotriva mea. Tu sporești mânia Ta asupră-mi ca niște oștiri primenite care se luptă cu mine.
- De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aș fi murit și nici un ochi nu m-ar fi văzut!
- Aș fi fost ca unul care n-a fost niciodată și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt.
- Nu sunt oare zilele mele destul de puține? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puțin în fire,
- Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ținutul întunericului și al umbrelor morții,
- Țara de întuneric și neorânduială unde lumina e totuna cu bezna".
▲ Începutul paginii. |