Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 12
- Atunci Iov a răspuns și a zis:
- "Cu adevărat numai voi sunteți înțelepți și înțelepciunea va muri o dată cu voi.
- Dar și eu am minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi și cine nu cunoaște lucrurile pe care mi le-ați spus?
- Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu și căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
- Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
- Foarte liniștite stau și sunt corturile jefuitorilor și cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
- Dar ia întreabă dobitoacele și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri;
- Sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul.
- Cine nu cunoaște din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
- În mâna Lui El ține viața a tot ce trăiește și suflarea întregii omeniri.
- Urechea nu deosebește ea cuvintele tot așa, precum cerul gurii deosebește mâncarea?
- Oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?
- La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea; sfatul și pătrunderea sunt ale Lui.
- Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zidește la loc și pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
- Dacă oprește apele pe loc, ele scad și pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea;
- Tăria și înțelepciunea sunt la El. El este stăpân și peste rătăcit și peste cel ce-l face să rătăcească.
- El gonește pe sfetnici în picioarele goale și pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
- El destramă puterea împăraților și pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor.
- El gonește pe preoți în picioarele goale și dă peste cap pe cei puternici.
- El taie vorba celor meșteri la cuvânt și ia mintea celor bătrâni.
- El face de ocară pe cei mari și slăbește încingătoarea celor voinici.
- El scoate din întuneric lucrurile ascunse și aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
- El sporește neamurile și apoi le pierde, El le lasă să se întindă și apoi le strâmtorează.
- El scoate din minți pe căpeteniile popoarelor și îi lasă să rătăcească în singurătăți fără cărări.
- Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.
▲ Începutul paginii. |