Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 23
- Dar Iov iarăși a vorbit și a zis:
- "Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușe suspinele mele.
- O, dacă aș ști unde să-L găsesc! Dacă aș putea să ajung la palatul Lui!
- Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri.
- Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui.
- Și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta.
- El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
- Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
- L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi și nici aici nu L-am văzut!
- Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul.
- M-am ținut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui și nu m-am abătut din ea.
- De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ținut ascunse cuvintele gurii Sale.
- Dar hotărârea Lui este luată și cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va și face.
- Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa și alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
- Iată pentru ce sunt înspăimântat în fața Lui. Mă gândesc și mi-e teamă de El.
- Dumnezeu a slăbit inima mea și Cel Atotputernic m-a îngrozit.
- Și n-am tăcut din pricina întunericului și din pricina nopții care a învăluit fața mea.
▲ Începutul paginii. |