Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 31
- Făcusem legământ cu ochii mei și asupra unei fecioare nu-i ridicam.
- Și care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri și ce câștig hărăzește, din înălțime, Cel Atotputernic?
- Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept și nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii?
- Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele și nu numără El toți pașii mei?
- Umblat-am oare întru minciună și picioarele mele au zorit spre înșelăciune?
- Să mă cântărească în cumpăna dreptății și Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea.
- Dacă pașii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă și inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
- Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn și vlăstarii mei să fie scoși din rădăcină!
- Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie și am stat de pândă la ușa aproapelui meu,
- Atunci nevasta mea să învârtească la râșniță pentru altul și alții să aibă parte de ea.
- Căci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor,
- Un foc care mistuie până la iad și care nimicește toată strânsura mea;
- Dacă aș fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
- Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica și ce răspuns ti voi da, când va lua procesul în cercetare?
- Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece?
- Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva și lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor?
- Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine și orfanului nu-i dădeam din ea?
- Dimpotrivă, din tinerețile mele, am crescut pe orfan ca un tată și de la naștere, am călăuzit pe văduvă.
- Dacă vedeam un nenorocit fără haină și vreun sărac care n-avea cămașă pe el,
- Nu mă binecuvântau coapsele lui și nu-l încălzea lâna mieilor mei?
- Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecății,
- Atunci să cadă umărul meu din încheietură și brațul meu să se dezlege de osul celălalt!
- Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și înaintea măreției Lui nu puteam să stau.
- Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu ești nădejdea mea?
- Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere și că mâna mea agonisise mult?
- Ori când vedeam soarele în strălucirea lui și luna înaintând cu măreție,
- A fost inima mea amăgită în taină și am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut?
- Și aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă aș fi tăgăduit pe Dumnezeul cel Preaînalt.
- M-am bucurat eu de nenorocirea dușmanului meu și am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el?
- Eu n-am îngăduit limbii mele să greșească și să ceară moartea dușmanului, blestemându-l.
- Oamenii care țineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui?"
- Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porțile mele le deschideam călătorului.
- Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greșeala făptuită,
- Pentru că, adică, mă temeam de zarva cetății și mă înspăimânta disprețul cetățenilor și atunci rămâneam fără glas și nu mai mă arătam în poartă?
- O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte? Iată aici iscălitura mea! Cel Atotputernic să-mi răspundă! Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei,
- Voi purta-o pe umărul meu, voi înnoda-o în jurul capului meu, ca o cunună.
- Îi voi da socoteală de toți pașii mei, ca un principe mă voi înfățișa înaintea Lui.
- Nu cumva ogoarele mele cer răzbunare împotriva mea și brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
- Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor și n-am plătit și am făcut pe vechii lor stăpâni să se plângă de mine?
- Dacă ar fi așa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc de grâu și neghină în loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se termină.
| ▲ Începutul paginii. |