Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 36
- Elihu a mers mai departe și a grăit:
- "Așteaptă o clipă și vei învăța și altele, căci sunt încă temeiuri și cuvinte de partea lui Dumnezeu.
- Voi porni cu știința mea de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
- Căci cu adevărat ceea ce-ți spun eu nu este minciună și cal ce stă lângă tine este unul desăvârșit în cunoștință.
- Firește, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălțimea înțelepciunii Sale.
- El nu lasă pe nelegiuit să propășească și celor nenorociți le face dreptate.
- El nu despoaie pe cei drepți de dreptatea lor, iar cu împărații la fel: îi pune în jețuri împărătești și-i așază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
- Și atunci iată-i ferecați cu lanțuri și iată-i prinși cu funiile mâhnirii.
- După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o și nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
- Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte și le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
- Dacă dau ascultare și vin la supunere, ei își isprăvesc zilele lor în fericire și anii lor în desfătări;
- Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morții și se sting nepricepuți și orbi.
- Nelegiuiții se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puși în lanțuri.
- Unii ca aceștia se sting de tineri și viața lor se veștejește în floare.
- Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui și prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură.
- Tot așa și pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală și unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase și alese.
- Dacă tu ai fost pedepsit cu strășnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptății;
- Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui și mulțimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
- Era oare să pună Dumnezeu vreun preț pe bogățiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământești.
- Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
- Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinței.
- Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să învețe ca El?
- Cine I-a dat învățătură cum să se poarte? Și cine poate să-I spună: "Aceasta ai făcut-o rău?"
- Adu-ți aminte și preamărește opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
- Orice om o privește, măcar că o îmbrățișează cu ochiul, numai de departe.
- Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înțelegem și numărul anilor Săi nu se poate socoti.
- El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi și dă ploaia.
- Iar norii o trec prin sita lor și o varsă picături peste mulțimile omenești.
- Cine poate să priceapă cum se desfășoară norii și cum bubuie tunetul în cortul lui?
- Iată că El a rostogolit aburii Săi și a acoperit adâncimile mării.
- Prin el Domnul hrănește popoarele și le dă belșug de mâncare.
- El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile și-l trimite să lovească la țintă.
- El dă din vreme de veste ciobanului și oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.
▲ Începutul paginii. |