Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Iov/Capitolul 4
- Atunci Elifaz din Teman a deschis gura și a zis:
- "Să-ți vorbim ori să nu-ți vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-și înăbușe cuvintele?
- Iată, tu dădeai învățătură multora și întăreai multe mâini slăbite.
- Cuvintele tale au ținut în sus pe cei ce erau să cadă și tu ai întărit genunchii care se clătinau.
- Acum când ți-a venit și ție rândul, ești la strâmtorare și ți-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
- Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde?
- Ia adu-ți aminte, care nevinovat s-a prăpădit și unde le-a pierit urma celor drepți în fala lui Dumnezeu?
- După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea și seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
- La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
- Răcnetul leului și glasul leopardului, precum și dinții puilor de lei se sfărâmă.
- Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca și puii leoaicei se risipesc.
- O șoaptă a răzbit până la mine și urechea mea a prins ceva din ea.
- În spaimele care vin din nălucirile nopții, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
- Cutremur m-a apucat și fiori mi-au scuturat toate oasele.
- Atunci un duh a trecut prin fața mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
- A stat drept în picioare, dar n-am știut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, și aud o voce ușoară care zice:
- "Un om poate să fie drept în fața lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
- Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi și dacă găsește vină chiar îngerilor Săi,
- Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuințe de lut, a căror obârșie este în țărână și pe care îi strivește ca pe o molie.
- De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
- Mor, dar nu mor de prea multă înțelepciune".
| ▲ Începutul paginii. |