Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Neemia sau a doua Ezdra/Capitolul 13

 

1. În acea zi s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului și s-a găsit scris în ea că Amonitul și Moabitul nu pot fi primiți niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2. Pentru că ei n-au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și apă și pentru că au tocmit împotriva lor pe Valaam, ca să-i blesteme, dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare.
3. Și auzind această lege, a despărțit Israel tot ce era străin.
4. Dar înainte de aceasta, preotul Eliașib, mai-marele peste cămările templului Dumnezeului nostru, și rudă cu Tobie,
5. Rânduise pentru acesta o odaie mare, unde mai înainte se puneau prinoasele, tămâia, vasele sfinte, zeciuiala de pâine, de vin și de untdelemn, ce era hotărâtă pentru leviți, cântăreți, portari, și ceea ce se cuvenea preoților.
6. Eu nu eram la Ierusalim când s-au făcut toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege, în anul al treizeci și doilea al domniei lui Artaxerxe, regele Babilonului.
7. Și la sfârșitul acestui an, am căpătat de la rege învoirea de a veni la Ierusalim, și am aflat de răul ce a făcut Eliașib, dând lui Tobie o cămară în curtea templului lui Dumnezeu.
8. Și mi-a părut foarte rău de acestea și am aruncat afară din cămară toate lucrurile care erau ale lui Tobie, dând poruncă să fie sfințite cămările.
9. Și am pus din nou lucrurile templului lui Dumnezeu, prinoasele și tămâia.
10. Am mai înțeles de asemenea că părțile ce se cuveneau leviților nu le fuseseră date și că leviții și cântăreții, însărcinați să facă slujbă, fugiseră pe la țarinile lor.
11. De aceea am mustrat pe căpetenii și am zis: "Pentru ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu?" Și i-am adunat pe leviți și pe cântăreți și i-am pus la locurile lor.
12. Atunci toți Iudeii au început a aduce la cămară zeciuială de pâine, de vin și de untdelemn;
13. Și eu am încredințat supravegherea cămărilor lui Șelemia preotul și lui Țadoc cărturarul, și lui Pedaia, unul dintre leviți, și le-am dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci aceștia se bucurau de mare cinste. Și tot ei au fost împuterniciți să facă împărțire fraților lor.
14. Pomenește-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta și nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul Dumnezeului meu și pentru slujbele din el!
15. În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua odihnei, aduceau snopi și încărcau pe asini vin, struguri, smochine și tot felul de greutăți și le duceau în ziua odihnei la Ierusalim. Și le-am făcut mustrare aspră chiar atunci, când vindeau lucruri de mâncare.
16. De asemenea se aflau Tirieni, așezați în Ierusalim, care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau, în ziua odihnei, Iudeilor în Ierusalim.
17. Și am mustrat pe mai-marii Iudeilor și le-am zis: "Ce înseamnă aceste fapte urâte, pe care le faceți voi, pângărind ziua odihnei?
18. Oare nu așa au făcut părinții voștri și nu din pricina aceasta a adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră și asupra acestei cetăți? Și voi atrageți din nou mânia Lui asupra lui Israel, necinstind ziua odihnei!"
19. Apoi am poruncit să se închidă toate porțile Ierusalimului în ajunul zilei de odihnă, când începe a se întuneca, și să nu se mai deschidă decât după ea. Și am pus câte unul din slujitorii mei la porți, ca să împiedice intrarea de mărfuri în ziua odihnei.
20. Atunci neguțători și vânzători de tot felul de lucruri au rămas câteodată sau de două ori afară din Ierusalim.
21. Dar eu i-am mustrat aspru, zicându-le: "pentru ce petreceți voi noaptea înaintea zidurilor? De veți mai face aceasta, voi pune mâna pe voi!" De atunci ei n-au mai venit în ziua odihnei.
22. Și am mai poruncit eu leviților să se curețe și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua odihnei. Adu-ți aminte de mine, Dumnezeul meu, pentru acestea și mă ocrotește după mare mila Ta!
23. Tot atunci am văzut eu Iudei, luându-și femei așdodiene, amonite și moabite.
24. Jumătate din copiii lor vorbeau limba așdodiană și nu știau să vorbească evreiește; nu știau decât limba unuia sau altuia din acele popoare.
25. Eu i-am mustrat aspru și pe aceștia și i-am blestemat; ba pe unii i-am lovit, le-am smuls părul și i-am jurat pe numele lui Dumnezeu, zicând: "Să nu vă dați fetele după feciorii lor și să nu luați pe fetele lor, nici pentru fiii voștri, nici pentru voi.
26. Oare nu așa a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu se afla rege ca el la nici un popor și el era iubit de Dumnezeu și Domnul îl pusese rege peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras și pe el în păcat.
27. Se poate oare să aud eu de voi că faceți acest rău mare și păcătuiți înaintea lui Dumnezeu, luându-vă femei de alt neam?"
28. Unul din fiii lui Ioiada, fiul lui Eliașib, preotul cel mare, era ginerele lui Sanbalat Horonitul; dar eu l-am alungat de la mine.
29. Adu-Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au spurcat preoția și legământul preoțesc și levit!
30. Astfel i-am curățit eu de toți străinii și am pus rânduială preoților și leviților, fiecăruia după slujba lui,
31. Și deasemenea pentru aducerea lemnelor la vremea hotărâtă, precum și a prinoaselor de pârgă. Adu-ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre binele meu!

▲ Începutul paginii.