Biblia/Vechiul Testament/Cartea lui Tobit/Capitolul 12

 

1. Și chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregătește plata omului care a fost cu tine! Trebuie să-i mai adăugăm ceva".
2. Și el a răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi voi da jumătate din cele ce am adus;
3. Pentru că el m-a adus la tine sănătos și pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul și te-a vindecat și pe tine!"
4. Și a zis bătrânul: "I se cuvine!"
5. Și a chemat pe înger și i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce ați adus, și mergi în pace!"
6. Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte și le-a zis: "Binecuvântați pe Dumnezeu, slăviți-L și cunoașteți slava Lui și mărturisiți înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălța numele Lui și a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu! Și voi să nu vă leneviți a-L preaslăvi.
7. Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vestești. Faceți bine și răul nu vă va ajunge!
8. Mai mult prețuiește rugăciunea cu post și cu milostenie și cu dreptate, decât bogăție cu nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur,
9. Căci milostenia izbăvește de la moarte și curăță orice păcat. Cei ce fac milostenie și dreptate vor trăi mult.
10. Iar păcătoșii sunt dușmanii vieții lor.
11. Nimic n-am să ascund de voi și v-am și spus: "Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vestești".
12. Când te rugai tu și nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt și când îngropai tu pe cei morți, încă eram cu tine.
13. și când tu nu te-ai lenevit să te scoli și să-ți lași prânzul tău ca să te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.
14. Și acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine și pe nora ta, Sara.
15. Eu sunt Rafael, unul din cei șapte sfinți îngeri, care ridică rugăciunile sfinților și le înalță înaintea slavei Celui Sfânt".
16. Atunci s-au înspăimântat amândoi și au căzut cu fața la pământ, căci erau cuprinși de frică.
17. Dar el le-a zis: "Nu vă temeți! Pace veți avea! Binecuvântați pe Dumnezeu în veac!
18. Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L și binecuvântați în veac.
19. În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voștri s-a părut aceasta.
20. Așadar, preaslăviți acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalț la Cel Care m-a trimis, și scrieți într-o carte toate cele ce s-au săvârșit".
21. Și sculându-se ei nu l-au mai văzut.
22. Și au început să istorisească lucrurile cele mari și minunate ale lui Dumnezeu și cum li s-a arătat îngerul Domnului.

▲ Începutul paginii.