Biblia/Vechiul Testament/Daniel/Capitolul 5

 

1. Regele Belșațar a făcut un mare ospăț pentru o mie din dregătorii săi și în fața celor o mie a băut vin.
2. Belșațar când era în toiul ospățului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale și concubinele sale.
3. Atunci au fost aduse vasele de aur și de argint care fuseseră luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim și au băut din ele regele și dregătorii săi, femeile sale și concubinele sale.
4. Ei au băut vin și au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră.
5. În aceeași clipă au ieșit degetele unei mâini de om, care au scris în fața sfeșnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, și regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.
6. Atunci fața regelui s-a îngălbenit și gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii și tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a grăi și a zis tuturor înțelepților din Babilon: "Oricine va citi scrisul acesta și îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veșmânt de purpură, lanț de aur i se va pune împrejurul gâtului lui și va cârmui ca al treilea în regatul meu!"
8. Atunci au venit toți înțelepții regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înțelesul lui.
9. Regele Belșațar s-a înspăimântat foarte, fața lui s-a îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas înmărmuriți.
10. Regina, auzind strigătul regelui și al dregătorilor, s-a dus in cămara de ospăț. Ea a început a grăi și a zis: "O, rege, să trăiești în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, și chipul feței tale să nu se schimbe!
11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt și în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere și înțelepciune, ca înțelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele și al înțelepților.
12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o știință și o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de înțeles și de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat numele de Beltșațar. Deci cheamă pe Daniel, și el îți va arăta tâlcuirea".
13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: "Tu ești Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu și că în tine se află lumină, pricepere și înțelepciune fără seamăn.
15. Acum au fost aduși la mine înțelepții și prezicătorii ca să-mi citească scrisul acesta și să-mi facă cunoscută tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
16. Și eu am auzit despre tine că tu poți să tâlcuiești visele și să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu ești în stare să citești scrisul și să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în veșmânt de purpură și lanț de aur vei avea împrejurul gâtului tău și vei cârmui ca al treilea în regatul meu".
17. Atunci Daniel a început să vorbească și a grăit regelui: "Darurile tale poți să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de preț dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul și îi voi face cunoscută tâlcuirea lui.
18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul, mărirea, cinstea și strălucirea.
19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile și limbile erau înfricoșate și tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia și lăsa în viață pe cine voia, înălța pe cine voia și cobora pe cine voia.
20. Și pentru că inima lui se trufise și duhul lui se împietrise până la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său și vrednicia lui i-a fost luată;
21. Și a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, și a locuit cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii și și-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăția oamenilor și așază peste ea pe cine vrea.
22. Și tu, fiul său, Belșațar, tu nu ești smerit cu inima, măcar că tu știi toate acestea.
23. Și te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului și ai adus vasele templului Său înaintea ta, și ai băut vin din ele, tu și dregătorii tăi, femeile tale și concubinele tale, și ai preamărit dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, dumnezei care nu văd, nici nu aud și nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta și toate căile tale, nu L-ai cinstit.
24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
25. Iată inscripția care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău și i-a pus capăt.
27. Techel: l-a cântărit în cântar și l-a găsit ușor.
28. Peres: a împărțit regatul tău și l-a dat Mezilor și Perșilor".
29. Atunci a poruncit Belșațar și au îmbrăcat pe Daniel în veșmânt de purpură și i-au pus lanț de aur la gâtul lui și au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăție.
30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belșațar, împăratul Caldeilor.

▲ Începutul paginii.