Biblia/Vechiul Testament/Deuteronomul/Capitolul 19

 

1. "Când Domnul Dumnezeul tău va pierde pe popoarele al căror pământ ți-l dă ție Domnul Dumnezeul tău, și tu vei intra în moștenirea lor și te vei așeza în cetățile lor și în casele lor,
2. Atunci să-ți alegi trei cetăți în țara ta pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o dă în stăpânire.
3. Să-ți faci drum și să împarți în trei părți tot pământul tău pe care ți-l dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire. Acelea vor sluji ca loc de scăpare oricărui ucigaș.
4. Și iată care ucigaș va fugi acolo și va trăi: cel ce va ucide pe aproapele său fără voie și fără să-i fi fost vrăjmaș nici cu o zi, nici cu două înainte;
5. Cel ce se va duce cu aproapele său în pădure să taie lemne și, învârtind mâna sa cu toporul, ca să taie un copac, va sări toporul din coadă și va lovi pe aproapele și acela va muri, acesta să fugă în una din aceste cetăți ale tale, spre a scăpa cu viață,
6. Ca răzbunătorul sângelui, în aprinderea inimii lui, să nu se mânie pe ucigaș și să nu-l ajungă pe acesta, dacă va fi lung drumul, și să nu-l ucidă, întrucât nu este vinovat de moarte, pentru că nu i-a fost vrăjmaș nici cu o zi, nici cu două înainte.
7. De aceea ți-am dat eu poruncă și ți-am zis: Alege-ți trei cetăți.
8. Iar când Domnul Dumnezeul tău va lărgi hotarele tale, după cum S-a jurat părinților tăi, și îți va da tot pământul pe care a făgăduit să-l dea părinților tăi,
9. Dacă te vei sili să împlinești toate poruncile acestea, pe care ți le spun eu astăzi, și vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău și vei umbla în căile Lui în toate zilele, atunci la aceste trei cetăți să mai adaugi încă trei cetăți,
10. Ca să nu se verse sângele nevinovatului în pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă de moștenire și să nu ai asupra ta vină de sânge.
11. Iar dacă cineva din ai tăi va fi dușman aproapelui tău și-l va pândi și va sări la acela și-l va ucide și apoi va fugi în una din cetățile acestea,
12. Bătrânii cetății lui să trimită ca să-l ia de acolo și să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară.
13. Să nu-l cruțe pe unul ca acela ochiul tău. Spală pe Israel de sângele nevinovat și va fi bine.
14. Să nu muți hotarul aproapelui tău, pe care l-au așezat strămoșii moșiei tale, care ți s-a cuvenit în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă în stăpânire.
15. Nu ajunge numai un martor pentru a vădi pe cineva de vreo vină sau de vreo nelegiuire sau de vreun păcat de care s-ar fi făcut vinovat, ci orice pricină să se dovedească prin spusa a doi sau trei martori.
16. De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire,
17. Amândoi oamenii aceștia între care este pricina să se înfățișeze înaintea Domnului, la preot sau la judecătorii care vor fi în zilele acelea.
18. Și judecătorii să cerceteze bine și, dacă martorul acela va fi martor mincinos și va fi mărturisit strâmb asupra fratelui său,
19. Să-i faceți ceea ce voise să facă el fratelui său. Și așa să stârpești răul din mijlocul tău;
20. Și vor auzi și ceilalți și se vor teme și nu se vor apuca să mai facă în mijlocul tău acest rău.
21. Să nu-l cruțe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească".

▲ Începutul paginii.