Biblia/Vechiul Testament/Epistola lui Ieremia/Capitolul 1

 

1. Din cauza păcatelor cu care ați păcătuit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși robi în Babilon de Nabucodonosor, regele Babilonului.
2. Și după ce veți intra în Babilon, veți rămâne acolo ani mulți și pentru mult timp, până la al șaptelea neam; iar după aceea vă voi scoate în pace de acolo.
3. Și veți vedea în Babilon dumnezei de argint și de aur și de lemn, purtați pe umeri și care insuflă teamă neamurilor.
4. Păziți-vă! Nu vă asemănați cu cei de alt neam și teama să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei,
5. Când veți vedea mulțime dinaintea și dinapoia lor, închinându-li-se. Ziceți mai degrabă în inima voastră: ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!
6. Căci îngerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grijă de viața voastră.
7. Că limba lor este netezită de un meșter și ei sânt îmbrăcați cu aur și cu argint și sânt minciună și nu pot să vorbească.
8. Și ca pentru o fecioară iubitoare de podoabe iau aur și din el fac cununi, pentru capetele dumnezeilor lor.
9. Uneori chiar preoții iau de la dumnezeii lor aur și argint și-l cheltuiesc pentru ei înșiși. Ba chiar fac daruri din el și desfrânatelor, în casele de desfrâu.
10. Și-i împodobesc cu veșminte, ca pe niște oameni, pe acești dumnezei de argint, de aur și de lemn; însă ei nu se pot apăra nici de rugină, nici de viermi,
11. Cu toată haina de purpură pe care le-o pun. Le șterg chipurile, din pricina prafului din templu care se așază gros pe ei.
12. Unul ține un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea să ucidă pe cel care l-ar jigni;
13. Altul ține în dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea să se războiască și să se apere de hoți.
14. Prin aceasta se vede lămurit că ei nu sânt dumnezei; nu vă temeți de ei.
15. Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot așa este și cu dumnezeii lor, pe care îi așază în temple.
16. Ochii lor sânt plini de praful ridicat de picioarele celor ce intră.
17. Și precum se închid din toate părțile porțile (temniței) în urma unui om care a hulit pe rege și care va fi dus la moarte, tot așa și preoții întăresc templele acestor dumnezei cu porți, zăvoare și bare, de teamă ca ei să nu fie furați de hoți.
18. Ei aprind lumini, și încă mai multe decât pentru ei înșiși; acești dumnezei nu sânt în stare să vadă măcar una singură din ele.
19. Ca și despre o grindă a templului, se zice că lăuntrul lor este ros de viermii care ies din pământ, și îi mănâncă pe ei și veșmintele de pe ei, și ei nu simt.
20. Fața lor este înnegrită de fumul care se ridică din templu.
21. Pe trupul lor și pe capul lor zboară liliecii, rândunelele și alte păsări; sar chiar și pisici.
22. După aceste semne veți recunoaște că ei nu sânt dumnezei; nu vă temeți de ei!
23. Aurul cu care sânt îmbrăcați este numai pentru frumusețe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai strălucește. Când au fast turnați, ei n-au simțit nimic.
24. Ei au fost cumpărați cu preț mare, deși în ei nu este suflare de viață.
25. Neavând picioare, sânt purtați pe umeri, arătând neputința lor rușinoasă oamenilor. Slujitorii lor sânt de asemenea rușinați, căci cu ajutorul lor se ridică dumnezeii lor dacă ei cad la pământ.
26. Dacă îi pune cineva în picioare, ei nu se pot mișca singuri; dacă se apleacă, ei nu se pot îndrepta; ci ca unor morți li se pun daruri înainte.
27. Preoții vând, în folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sărează o parte, fără a împărți ceva săracului și neputinciosului. Femei în stare de necurăție și femei lehuze îndrăznesc să se atingă de jertfele acestor dumnezei.
28. Știind deci din acestea că ei nu sânt dumnezei, nu vă temeți de ei!
29. De ce dar să fie numiți dumnezei? Fiindcă femeile sânt cele care aduc daruri înaintea acestor dumnezei de argint, de aur și de lemn.
30. În templele lor stau preoții cu haina ruptă, cu capul și bărbia rase, cu capul descoperit.
31. Și zbiară și strigă înaintea dumnezeilor lor ca la ospețele pentru morți.
32. Preoții iau veșmintele dumnezeilor, ca să îmbrace cu ele pe femeile și pe copiii lor.
33. Dacă li se face rău sau bine, ei nu sânt în stare să răsplătească; ei nu sânt în stare să ridice un rege pe tron sau să-l dea jos.
34. De asemenea nu sânt în stare să dea bogăție sau argint. Dacă cineva face o făgăduință și nu o ține, ei nu pot să ceară socoteală de ea.
35. Ei nu pot scăpa un om de la moarte, nici să smulgă pe cel slab din mâna celui silnic,
36. Nici să redea vederea unui orb nici să scape pe un om din nevoie,
37. Nici să aibă milă de o văduvă, nici să fie binefăcători unui orfan.
38. Asemenea pietrelor scoase din munți sânt acești idoli de lemn, îmbrăcați cu aur și cu argint. Cei ce slujesc lor vor fi rușinați.
39. Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceștia sânt dumnezei?
40. Caldeii înșiși îi necinstesc; dacă văd un om mut, îl aduc înaintea lui Bel și cer ca acest om să vorbească, ca și cum dumnezeul (Bel) ar putea să audă;
41. Ei nu sânt în stare să gândească ia aceasta și să părăsească pe acești dumnezei, atât de mult le lipsește bunul simt!
42. Femei încinse cu funii se așază la drumuri, ca să ardă tărâțe ca tămâie;
43. Când una din ele, atrasă de vreun trecător, s-a culcat cu el, își bate joc de vecina sa că nu s-a învrednicit ca ea și că funia ei a rămas neruptă.
44. Tot ce se face în jurul acestor dumnezei este minciună. Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceștia sânt dumnezei?
45. Făcuți de tâmplari și de argintari, ei nu sânt nimic altceva decât ceea ce vor acești meșteri ca ei să fie.
46. Acești lucrători care îi fac n-au mult de trăit; cum ar putea să fie dumnezei cele făurite de ei?
47. Ei nu vor fi lăsat urmașilor lor decât minciună și rușine.
48. Când vin asupra oamenilor războaie sau nenorociri, preoții se sfătuiesc unde să se ascundă cu dumnezeii lor;
49. Cum dar nu puteți înțelege că nu sânt dumnezei cei care nu se pot izbăvi pe ei înșiși de la războaie sau de la nenorociri?
50. Pentru că ei sânt de lemn, îmbrăcați cu aur sau argint, se va recunoaște mai târziu că ei nu sânt decât minciună; va fi limpede pentru toți, popoare și regi, că ei nu sânt dumnezei, ci lucruri de mâini omenești, și că în ei nu se află nici o lucrare dumnezeiască.
51. Cui nu-i va fi, deci, lămurit, că aceștia nu sânt dumnezei?
52. Căci ei nu pot să pună un rege într-o țară, nici să dea oamenilor ploaie.
53. Nici să-și facă dreptate, nici să scape un asuprit de nedreptate; ei sânt neputincioși ca ciorile între cer și pământ.
54. Dacă focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiți cu aur sau cu argint, preoții lor vor fugi și vor scăpa, dar ei ca niște grinzi vor arde în mijlocul flăcărilor lor.
55. Ei nu se pot împotrivi nici regelui, nici vrăjmașilor.
56. Cum poate cineva să creadă și să gândească că aceștia sânt dumnezei?
57. Nici de hoți și de tâlhari nu pot să scape dumnezeii cei de lemn, îmbrăcați cu argint și cu aur; îndrăzneții le vor smulge aurul și argintul și vor pleca cu îmbrăcămintea care îi acoperă; ei sunt neputincioși să-și dea ajutor.
58. Este mai bine a fi un rege care își desfășoară curajul sau un vas de folos într-o casă, de care se folosește stăpânul, decât a fi acești dumnezei mincinoși; sau, încă, o ușă la o casă, care păzește ceea ce se găsește înăuntru, decât a fi acești dumnezei mincinoși; sau un stâlp de lemn într-un palat, decât a fi acești dumnezei mincinoși.
59. Soarele, luna și stelele, care strălucesc și sânt orânduite spre un folos, sânt ascultătoare;
60. De asemenea fulgerul este frumos de văzut când izbucnește; de asemenea, vântul bate în toată țara.
61. Norii îndeplinesc porunca pe care le-o dă Dumnezeu de a străbate tot pământul; și focul, trimis de sus să mistuie munți și păduri, face ce i s-a poruncit.
62. Acești dumnezei însă nu le sânt asemenea nici în frumusețe nici în putere.
63. De aceea nu se poate nici gândi, nici zice că aceștia sânt dumnezei, fiindcă nu sânt în stare să dea dreptatea și să facă bine oamenilor.
64. Știind deci că aceștia nu sânt dumnezei, nu vă temeți de ei.
65. Căci ei nu pot nici să blesteme, nici să binecuvânteze pe rege,
66. Nici să arate printre popoare semne în cer; ei nu strălucesc ca soarele și nu luminează ca luna.
67. Fiarele prețuiesc mai mult decât ei; ele pot să fugă într-un adăpost și să se ajute singure.
68. În nici un chip nu ne este dovedit că aceștia sânt dumnezei, deci nu vă temeți de ei!
69. Ca o sperietoare într-o bostănărie, care nu păzește nimic, tot așa este cu dumnezeii lor de lemn, îmbrăcați cu aur și cu argint.
70. Încă ceva: dumnezeii lor de lemn, îmbrăcați în aur și argint, seamănă cu o tufă de mărăcini într-o grădină, pe care se așază tot felul de păsări; sau cu un mort aruncat într-un loc întunecos.
71. După porfira și visonul care putrezesc pe ei, veți recunoaște că ei nu sunt dumnezei. În cele din urmă ei vor fi mâncați și vor ajunge o rușine în tară.
72. Mai mult prețuiește omul drept, care n-are idoli; el nu va avea să se teamă de rușine.

▲ Începutul paginii.