Biblia/Vechiul Testament/Estera/Capitolul 3
- După aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, și a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor căpeteniilor pe care le avea.
- Toți cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau și se aruncau cu fețele la pământ înaintea lui Aman, căci așa poruncise regele; iar Mardoheu nu se închina și nu-și pleca fața la pământ.
- De aceea cei ce slujeau regelui și care erau la poartă, ziceau lui Mardoheu: "De ce calci tu porunca regelui?"
- Și cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca să vadă de va stărui Mardoheu în purtarea sa, căci el le spusese că este iudeu.
- Când a văzut Aman că Mardoheu nu se închină și nu-și pleacă fruntea până la pământ înaintea sa, s-a umplut de mânie.
- Dar i s-a părut prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu. Și fiindcă i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman și-a pus în gând să ucidă pe toți Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe, întrucât erau poporul lui Mardoheu.
- Au făcut deci sfat în luna întâi, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, și au aruncat Pur, adică sorți, de față cu Aman, ca să vadă în ce lună și în ce zi să fie ucis dintr-o dată poporul lui Mardoheu, și a căzut sorțul pe luna a douăsprezecea, adică pe luna lui Adar.
- În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: "Este un popor risipit și împrăștiat printre popoare, prin toate țările regatului tău. Legile lui sânt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun și regele nu se cuvine să-l lase așa.
- Dacă binevoiește regele, atunci să se hotărască în scris să fie uciși și eu voi cântări zece mii de talanți de argint și voi da în mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui".
- Atunci și-a scos regele inelul său din mâna sa și l-a dat lui Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, ca să întărească decretul cel împotriva Iudeilor,
- Zicând lui Aman: "Îți dau ție acest argint și poporul; fă cu el ce vrei!"
- Atunci au fost chemați scriitorii regelui în a treisprezecea zi a lunii întâi, și s-a scris, cum poruncise Aman, către satrapii regatului și către căpetenia fiecărei din cele o sută douăzeci și șapte de țări, de la țările Indiei și până la Etiopia, și către căpeteniile fiecărui popor; și s-a scris fiecărei țări cu scrierea ei și fiecărui popor în limba lui și toate s-au scris în numele regelui Artaxerxe și au fost întărite cu inelul lui.
- Scrisorile s-au trimis prin ștafete în toate țările regelui, ca să ucidă, să piardă și să nimicească pe toți Iudeii, mic și mare, copii și femei, într-o singură zi, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci și șapte de țări și căpeteniilor și slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare și stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândețe și cu liniște, am voit să fac viața supușilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace și ușor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toți dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința noastră și care a dovedit cea mai deplină credincioșie, pentru care a dobândit cinstea de a ședea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaș, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocotește poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotrivește pururea oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiți pe toți, cu femei și cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă și cruțare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel acești oameni vrăjmași și astăzi, ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viață pașnică și netulburată până în sfârșit.
- Cuprinsul acestei porunci să se dea în fiecare țară, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele să fie gata pentru ziua aceea".
- Ștafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută și în capitala Suza. Regele și Aman ședeau și beau, iar cetatea Suza era în fierbere.
| ▲ Începutul paginii. |