Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 24

 

1. Avraam era acum bătrân și vechi de zile și Domnul binecuvântase pe Avraam cu de toate.
2. Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: „Pune mâna ta sub coapsa mea
3. Și jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului și pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu,
4. Ci vei merge în țara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele, și vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu”.
5. Iar sluga a zis către el: „Dar poate nu va vrea femeia să vină cu mine în pământul acesta; întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de unde ai ieșit?”
6. Avraam însă a zis către el: „Ia seama să nu întorci pe fiul meu acolo!
7. Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu și din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit și Care mi S-a jurat, zicând: ție-ți voi da pământul acesta și urmașilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta și vei lua femeie feciorului meu de acolo.
8. Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!”
9. Și punându-și sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.
10. Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său și tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său și, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11. Și, într-o zi, spre seară, când ies femeile să scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână, afară din cetate.
12. Și a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi și fă milă cu stăpânul meu Avraam!
13. Iată, eu stau la fântâna aceasta și fetele locuitorilor cetății au să iasă să scoată apă.
14. Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau și care-mi va răspunde: „Bea! Ba și cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura”, aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac și prin aceasta voi cunoaște că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
15. Dar nu sfârșise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că ieși cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Aceasta era foarte frumoasă la chip, fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un bărbat. Și venind ea la fântână, și-a umplut urciorul și a pornit înapoi.
17. Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei și i-a zis: „Dă-mi să beau puțină apă din urciorul tău!”
18. Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” Și îndată și-a lăsat urciorul pe brațe și i-a dat să bea apă până a încetat de a mai bea.
19. Apoi a zis: „Și cămilelor tale am să le scot apă până vor bea toate”.
20. Și îndată și-a deșertat urciorul în adăpătoare și a alergat iar la fântână să scoată apă și a adăpat toate cămilele.
21. Iar omul acela se uita la ea cu mirare și tăcea, dorind să știe de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau nu.
22. Și dacă au încetat toate cămilele de a mai bea, a luat omul acela și i-a dat un inel de aur, în greutate de o jumătate siclu, și două brățări la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
23. Apoi a întrebat-o și a zis: „A cui fată ești tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa tatălui tău loc, ca să rămânem?”
24. Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor”.
25. Apoi i-a mai zis: „Avem și paie și fân mult și la noi este și loc, ca să rămâneți”.
26. Atunci s-a plecat omul acela și s-a închinat Domnului și a zis:
27. „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila și bunăvoința Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stăpânului meu”.
28. Iar fata a alergat acasă la mama sa și a povestit toate acestea.
29. Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Și a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
30. Căci el văzuse inelul de aur și brățările la mâinile surorii sale Rebeca, și auzise vorbele Rebecăi, sora sa, care spusese: „Așa și așa mi-a vorbit omul acela!” Și ajungând la el, l-a găsit stând cu cămilele la fântână.
31. Și i-a zis: „Intră, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Eu ți-am gătit casă și sălaș pentru cămilele tale!”
32. Și a intrat omul acela în casă. Iar Laban a luat povara de pe cămile și le-a dat paie și fân, iar lui și oamenilor, care erau cu el, le-a dat apă, ca să-și spele picioarele.
33. Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune la ce am venit”. Zis-a Laban: „Spune!”
34. Atunci Eliezer a zis: „Eu sunt sluga lui Avraam.
35. Domnul a binecuvântat foarte pe stăpânul meu și l-a mărit și i-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și asini.
36. Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu, căruia el i-a dat toate câte are.
37. Și m-a jurat stăpânul meu, zicând: „Să nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, în pământul cărora trăiesc,
38. Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele mele și să iei de acolo femeie pentru feciorul meu!”
39. Iar eu am zis către stăpânul meu: „Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?”
40. El însă mi-a răspuns: „Domnul Dumnezeu, înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe îngerul Său, va binecuvânta calea ta și vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele și din casa tatălui meu.
41. Atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele și de nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
42. Deci, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să izbutesc în calea ce fac,
43. Iată, eu stau la fântână; și fata căreia eu îi voi zice când va veni să scoată apă: „Dă-mi să beau puțină apă din urciorul tău!”
44. Iar ea îmi va zice: „Bea și tu, și cămilele tale le voi adăpa”, aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său și fiul stăpânului meu, și prin aceasta voi cunoaște că Te milostivești spre stăpânul meu Avraam.
45. Dar nu isprăvisem eu încă a grăi acestea în mintea mea, când iată a ieșit Rebeca, cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână și scoase apă, și eu i-am zis: „Dă-mi să beau!”
46. Și ea și-a lăsat îndată urciorul de pe umăr, zicând: „Bea tu și cămilele tale le voi adăpa”. Și am băut și mi-a adăpat și cămilele.
47. Apoi am întrebat-o și am zis: „A cui fată ești tu? Spune-mi te rog!” Și ea a zis: „Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca”. Atunci i-am dat un inel și brățări la mâini.
48. După aceea m-am plecat și m-am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povățuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49. Acum deci spuneți-mi de vreți să arătați milă și bunăvoință stăpânului meu; iar de nu, să caut alta în dreapta și în stânga”.
50. Și răspunzând Laban și Batuel au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta și noi nu-ți putem spune nimic nici de bine, nici de rău.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și du-te și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul!”
52. Și auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
53. Apoi a scos sluga lucruri de argint și lucruri de aur și haine și le-a dat Rebecăi. Dat-a de asemenea daruri și fratelui și mamei ei.
54. După aceea au mâncat și au băut, el și oamenii cei ce erau cu dânsul și au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineața, a zis: „Lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”
55. Iar fratele și mama Rebecăi au zis: „Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile și apoi te vei duce!”
56. El însă le-a zis: „Nu mă zăboviți! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în calea mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”
57. Răspuns-au ei: „Să chemăm copila și s-o întrebăm ce gânduri are ea”.
58. Și au chemat pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci oare cu omul acesta?” Și ea a zis: „Mă duc!”
59. Atunci a lăsat Laban să plece Rebeca, sora sa, și doica ei, și sluga lui Avraam și cei ce erau cu el.
60. Și au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „Sora noastră, să se nască din tine mii și zeci de mii și să stăpânească urmașii tăi porțile vrăjmașilor lor!”
61. Atunci, sculându-se Rebeca și slujnicele ei și suindu-se pe cămile, s-au dus cu omul acela, și sluga lui Avraam, luând pe Rebeca, a plecat.
62. Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci el locuia în părțile de miazăzi.
63. Iar spre seară a ieșit Isaac la câmp să se plimbe și, ridicându-și ochii, a văzut cămilele venind.
64. Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă
65. Și a zis către slugă: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?” Iar sluga i-a zis: „Acesta-i stăpânul meu!” Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit.
66. Și sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
67. Și a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra și a luat pe Rebeca și aceasta s-a făcut femeia lui și a iubit-o. Și s-a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.

▲ Începutul paginii.