Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 27
- Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: „Fiul meu!” Zis-a acela: „Iată-mă!”
- Și Isaac a zis: „Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.
- Ia-ți dară uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat;
- Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!”
- Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
- Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: „Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, și zicând:
- „Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri”.
- Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc:
- Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
- Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri”.
- Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: „Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr.
- Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca un înșelător și în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem”.
- Zis-a mama sa: „Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povața mea și du-te și adu-mi iezii!”
- Atunci, ducându-se Iacov, a luat și a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui.
- Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, și a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;
- Iar cu pieile iezilor a înfășurat brațele și părțile goale ale gâtului lui.
- Și a dat mâncarea și pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,
- Și acesta a intrat la tatăl său și a zis: „Tată!” Iar acela a răspuns: „Iată-mă! Cine ești tu, copilul meu?”
- Zis-a Iacov către tatăl său: „Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală și șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
- Zis-a Isaac către fiul său: „Cum l-ai găsit așa curând, fiul meu?” Și acesta a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.
- Zis-a Isaac iarăși către Iacov: „Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de ești tu fiul meu Isav sau nu”.
- Și s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav”.
- Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; și l-a binecuvântat.
- Și a mai zis: „Tu oare ești fiul meu Isav?” Și Iacov a răspuns: „Eu”.
- Zis-a Isaac: „Adu-mi și voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!” Și i-a adus și a mâncat; apoi i-a adus și vin și a băut.
- După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: „Apropie-te, fiule, și mă sărută!”
- Atunci s-a apropiat Iacov și l-a sărutat. Și a simțit Isaac mirosul hainei lui și l-a binecuvântat și a zis: „Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul.
- Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pământului, pâine multă și vin.
- Să-ți slujească popoarele și căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste frații tăi și feciorii mamei tale să ți se închine ție; cel ce te va blestema să fie blestemat și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!”
- Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, și cum a ieșit Iacov de la fața tatălui său Isaac, a venit și Isav cu vânatul lui.
- A făcut și el bucate și le-a adus tatălui său și a zis către tatăl său: „Scoală, tată, și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
- Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: „Cine ești tu?” Iar el a zis: „Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!”
- Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte și a zis: „Dar cine-i acela, care a căutat și mi-a adus vânat și am mâncat de la el înainte de a veni tu și l-am binecuvântat și binecuvântat va fi?”
- Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare și foarte dureros și a zis către tatăl său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!”
- Zis-a Isaac către el: „A venit fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta”.
- Iar Isav a zis: „Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înșelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea”. Apoi a zis Isav către tatăl său: „Nu mi-ai păstrat și mie binecuvântare, tată?”
- Răspuns-a Isaac și a zis lui Isav: „Iată, stăpân l-am făcut peste tine și pe toți frații lui i-am făcut lui robi; cu pâine și cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?”
- Și a zis Isav către tatăl său: „Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!” Și cum Isaac tăcea, Isav și-a ridicat glasul și a început a plânge.
- Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: „Iată, locuința ta va fi un pământ mănos și cerul îți va trimite roua sa;
- Cu sabia ta vei trăi și vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica și vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău”.
- De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Și a zis Isav în cugetul său: „Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!”
- Dar i s-a spus Rebecăi cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, și ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i-a zis: „Iată Isav, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.
- Acum dar, fiul meu, ascultă povața mea și, sculându-te, fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban,
- Și stai la el câtva timp, până se va potoli mânia fratelui tău
- Și până va mai uita el ce i-ai făcut. Atunci voi trimite și te voi lua de acolo. Pentru ce să rămân eu într-o singură zi fără de voi amândoi?”
- Apoi Rebeca a zis către Isaac: „Sunt scârbită de viața mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă-și ia și Iacov femeie ca acestea, din fetele pământului acestuia, atunci la ce-mi mai e bună viața?”
| ▲ Începutul paginii. |