Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 32

7647Biblia — (Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 32)


  1. După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Și căutând, el a văzut oștirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
  2. Iacov însă, când i-a văzut, a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” Și a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică două tabere.
  3. Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în ținutul Seir din țara Edomului,
  4. Și le-a poruncit, zicând: „Așa să ziceți către domnul meu Isav: Așa grăiește robul tău Iacov: Am stat la Laban și am trăit la el până acum.
  5. Am boi și asini, oi, slugi și slujnice, și am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvoință înaintea ta”.
  6. Și întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: „Am fost la fratele tău Isav și iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.
  7. Iacov însă s-a spăimântat foarte și nu știa ce să facă. Și a împărțit oamenii, care erau cu el, boii, oile și cămilele în două tabere.
  8. Și a zis Iacov: „De va năvăli Isav asupra unei tabere și o va bate, va scăpa cealaltă tabără”.
  9. Apoi Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în țara ta de naștere, și Eu îți voi face bine,
  10. Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale și de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere;
  11. Izbăvește-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină și să mă omoare pe mine și pe aceste mame cu copii.
  12. Căci Tu ai zis: îți voi face bine și voi înmulți neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulțimii”.
  13. Și a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea și a trimis dar fratelui său Isav:
  14. Două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci,
  15. Treizeci de cămile mulgătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de asine și zece asini.
  16. Și a dat fiecare din aceste turme deosebi în seama slugilor sale și a zis slugilor sale: „Treceți înaintea mea și să fie depărtate turmele una de alta”.
  17. Celui dintâi i-a poruncit, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Isav și te va întreba: Al cui ești tu și unde te duci, și ale cui sunt acestea, ce merg înaintea ta,
  18. Să zici: Ale robului tău Iacov; e dar trimis lui Isav, stăpânul meu. Iată vine și el după noi!”
  19. Așa a poruncit Iacov și slugii celei de a doua și celei de a treia și tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicând: „Așa să spuneți lui Isav, când îl veți întâlni.
  20. Și să-i mai spuneți: Iată și el, robul tău Iacov, vine după noi”. Căci își zicea: Voi îmblânzi fața lui cu darurile ce-mi merg înainte și numai după aceea voi vedea fața lui, și așa poate mă va primi.
  21. Și au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
  22. Dar s-a sculat noaptea și luând pe cele două femei ale sale și pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad.
  23. Iar după ce i-a luat și i-a trecut râul, a trecut și toate ale sale.
  24. Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
  25. Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui și i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
  26. Și i-a zis: „Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!” Iacov I-a răspuns: „Nu Te las până nu mă vei binecuvânta”.
  27. Și l-a întrebat Acela: „Care îți este numele?” Și el a zis: „Iacov!”
  28. Zisu-i-a Acela: „De acum nu-ți va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai ieșit biruitor!”
  29. Și a întrebat și Iacov, zicând: „Spune-mi și Tu numele Tău!” Iar Acela a zis: „Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!” Și l-a binecuvântat acolo.
  30. Și a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică fața lui Dumnezeu, căci și-a zis: „Am văzut pe Dumnezeu în față și mântuit a fost sufletul meu!”
  31. Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el șchiopăta din pricina șoldului.
  32. De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă mușchiul de pe șold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura șoldului lui Iacov, în dreptul acestui mușchi.
▲ Începutul paginii.