Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 45
- Atunci Iosif, nemaiputându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de față, a strigat: „Dați afară de aici pe toți!” Și nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fraților săi,
- Plângând tare, și au auzit toți Egiptenii și s-a auzit și în casa lui Faraon.
- Și a zis Iosif către frații săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăiește oare tatăl meu?” Frații lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinși de frică.
- Apoi Iosif a zis către frații săi: „Apropiați-vă de mine!” Și ei s-au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ați vândut în Egipt.
- Acum însă să nu vă întristați, nici să vă pară rău că m-ați vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieții voastre.
- Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această țară și mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriș.
- Căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămășiță în țara voastră și să vă gătesc mijloc de trai în țara aceasta și să cruțe viața voastră printr-o slăvită izbăvire.
- Deci nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui și stăpân peste tot pământul Egiptului.
- Grăbiți-vă de vă duceți la tatăl meu și-i spuneți: „Așa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine și nu zăbovi;
- Vei locui în pământul Goșen și vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi și feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale și toate câte sunt ale tale;
- Și te voi hrăni acolo, că foametea va mai ține încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale.
- Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăiește cu voi.
- Spuneți dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt și câte ați văzut și vă grăbiți să aduceți pe tatăl meu aici!”
- Apoi, căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, și Veniamin a plâns și el pe grumazul lui.
- După aceea a sărutat pe toți frații săi și a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit și frații lui.
- A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: „Au venit frații lui Iosif”. Și s-a bucurat Faraon și slujitorii lui.
- Și a zis Faraon către Iosif: „Spune fraților tăi: Iată ce să faceți: Încărcați dobitoacele voastre cu pâine și vă duceți în pământul Canaan;
- Și luând pe tatăl vostru și familiile voastre, veniți la mine și vă voi da cel mai bun loc din țara Egiptului și veți mânca din belșugul pământului”.
- Și-ți mai poruncesc să le zici: „Iată ce să mai faceți: luați-vă căruțe din țara Egiptului pentru copiii voștri și pentru femeile voastre și, luând pe tatăl vostru, veniți.
- Să nu vă pară rău după locurile voastre, că vă voi da cel mai bun pământ din toată țara Egiptului”.
- Și fiii lui Israel au făcut așa. Iar Iosif le-a dat căruțe după porunca lui Faraon; datu-le-a și merinde de drum.
- Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat schimburi de haine, iar lui Veniamin i-a dat și trei sute de arginți, precum și cinci rânduri de haine.
- De asemenea a trimis și tatălui său, afară de acestea, zece asini încărcați cu cele mai bune lucruri din Egipt și zece asine încărcate cu grâu, cu pâine și cu merinde, ca să aibă pe cale.
- Așa a dat drumul fraților săi și ei au plecat; iar la plecare le-a zis: „Să nu vă sfădiți pe cale!”
- Și plecând din Egipt, ei au venit în țara Canaan, la Iacov, tatăl lor,
- Și l-au vestit, zicând: „Iosif, fiul tău, trăiește și el domnește astăzi peste toată țara Egiptului”. Inima lui Iacov însă rămase rece și nu-i credea pe ei.
- Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, și dacă a văzut căruțele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,
- Și a zis Israel: „Destul! Iosif fiul meu, trăiește încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!”
| ▲ Începutul paginii. |