Biblia/Vechiul Testament/Facerea/Capitolul 8

←←Capitolul 7

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Facerea, Capitolul 8)

Capitolul 9→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Dar și-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate păsările și de toate vietățile ce se mișcă, câte erau cu dânsul în corabie; și a adus Dumnezeu vânt pe pământ și a încetat apa de a mai crește.
Atunci s-au încuiat izvoarele adâncului și jgheaburile cerului și a încetat ploaia din cer.
După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ și a se împuțina.
Iar în luna a șaptea, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munții Ararat.
Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munților.
După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie,
Și a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ.
Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ.
Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată fața pământului. Și a întins Noe mâna și l-a apucat și l-a băgat la sine, în corabie.
Și așteptând încă alte șapte zile, a dat iarăși drumul porumbelului din corabie,
Și porumbelul s-a întors la el, spre seară, și iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe fața pământului.
Mai zăbovind încă alte șapte zile, iarăși a dat drumul porumbelului și el nu s-a mai întors.
Iar în anul șase sute unu al vieții lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperișul corăbiei și a privit, și iată se zbicise fața pământului.
Iar în luna a doua, la douăzeci și șapte ale lunii acesteia, pământul era uscat.
Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe și a zis:
„Ieși din corabie tu și împreună cu tine femeia ta, fiii tăi și femeile fiilor tăi.
Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietățile, care sunt cu tine, și tot trupul, de la păsări și până la animale, și toate vietățile ce se mișcă pe pământ, ca să se împrăștie pe pământ, să se prăsească și să se înmulțească pe pământ”.
Atunci a ieșit Noe din corabie; și împreună cu el au ieșit fiii lui, femeia lui și femeile fiilor lui;
Toate fiarele, toate animalele, toate păsările și toate câte se mișcă pe pământ, după felul lor, au ieșit din corabie.
Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; și a luat din animalele cele curate și din toate păsările cele curate și le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.
Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună și a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui și nu voi mai pierde toate vietățile, cum am făcut.
De acum, cât va trăi pământul, semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea nu vor mai înceta!”

▲ Începutul paginii.