Biblia/Vechiul Testament/Ieremia/Capitolul 20

 

1. Auzind Pașhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că Ieremia a profețit aceste cuvinte,
2. A lovit Pașhurr pe Ieremia proorocul și l-a aruncat în temnița care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului.
3. Dar a doua zi Pașhurr a dat drumul lui Ieremia din temniță și Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numește Pașhurr (Noroc din toate părțile), ci Magor Misabib (Spaimă din toate părțile),
4. Pentru că așa zice Domnul: Iată, te voi face groază și pentru tine însuți și pentru toți prietenii tăi; aceștia vor cădea de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea aceasta. Și pe tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon și-i va lovi cu sabia.
5. Și toată bogăția cetății acesteia, toată agonisita ei, toate cele de preț ale ei și toate comorile regilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua și le vor duce la Babilon.
6. Iar tu, Pașhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veți duce în robie și, mergând la Babilon, vei muri acolo și acolo vei fi îngropat și tu și toți prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit mincinos.
7. Doamne, Tu m-ai aprins și iată sunt înflăcărat; Tu ești mai tare decât mine și ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit și fiecare își bate joc de mine;
8. Că de când vorbesc, scoțând strigăte împotriva silniciei și rostind pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine și în batjocură zilnică.
9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai grăi, în numele Lui!" Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, și eu mă sileam să-l înfrânez și n-am putut;
10. Că am auzit ocări de la mulți și amenințări din toate părțile, zicând: "Pârâți-l și-l vom pârî și noi!" Toți cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu cumva mă voi poticni, și ziceau: "Poate va cădea și-l vom birui și ne vom răzbuna pe el!"
11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui; se vor face de rușine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veșnică și niciodată nu se va uita.
12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate și pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, că ție ți-am încredințat pricina mea!
13. Cântați Domnului! Lăudați pe Domnul, căci El izbăvește sufletul celui împilat din mâna făcătorilor de rele.
14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie binecuvântată.
15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste și a zis: "Ți s-a născut fiu", și s-a bucurat mult de aceasta.
16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăților pe care le-a dărâmat Domnul și nu le-a cruțat! Să audă el dimineața bocet și la amiază tânguire mare,
17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt și pântecele ei să fi rămas veșnic însărcinat.
18. Pentru ce am ieșit eu din pântece, ca să văd suferință și durere și ca zilele mele să se sfârșească în rușine?"

▲ Începutul paginii.