Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 10
- Vai de cei ce fac legi nedrepte și de cei ce scriu hotărâri silnice
- Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată și să răpească dreptatea sărmanilor poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor și să jefuiască pe cei orfani!
- Dar ce veți face voi în ziua pedepsirii și cum vă veți feri de furtuna ce vine de departe? Către cine veți fugi ca să fiți ajutați și unde veți lăsa comorile voastre?
- Fără mine vor merge cu frunțile plecate printre robi și vor cădea printre cei uciși și totuși mânia Lui nu se va potoli și mâna Lui mereu întinsă va fi.
- O, Asirie, varga mâniei Mele și toiagul urgiei Mele!
- Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite și împotriva unui popor al urgiei Mele o voi îndrepta, ca să-l prade și să-l jefuiască și să-l calce ca pe tina ulițelor.
- Dar ea n-are aceeași judecată și inima ei nu simte la fel; să prade este în inima ei și să nimicească neamuri fără număr!
- Căci ea zice: "Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă regi?
- Calno oare nu este ca și Carchemișul? Și Hamatul ca Arpadul și Samaria ca Damascul?"
- Cum a cuprins mâna Mea împărățiile idolilor, unde idolii erau mai numeroși decât în Ierusalim și în Samaria;
- Precum am făcut Samariei și idolilor ei, tot așa voi face și Ierusalimului și chipurilor lui!
- Și când Domnul va sfârși tot lucrul Lui în muntele Sionului și în Ierusalim, atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui și pentru semeția privirilor lui,
- Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta și prin înțelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste granițele popoarelor, jefuit-am comorile lor și ca un atotputernic am dat jos de pe tron pe conducători.
- Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogățiile popoarelor și, precum iei ouă părăsite, tot așa am cuprins eu tot pământul. și nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul și nici n-a scos vreun țipăt!
- Oare securea este ea măreață față de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalță împotriva celui ce-l mânuiește? Ca și cum varga ar da avânt celui care o ridică și toiagul ar însufleți brațul care îl duce!
- De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oștire asiriană și sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol.
- Și lumina lui Israel se va face foc și Sfântul său o flacără și va arde și va mistui spinii și bălăriile uscate, într-o singură zi!
- Și strălucirea pădurii lui și a livezii lui va fi nimicită de sus și până jos.
- Copacii rămași din pădurea lui vor fi așa de puțini la număr, încât și un copil va putea să-i numere.
- În vremea aceea rămășița lui Iuda și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credință, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
- O rămășiță din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
- Chiar dacă poporul tău, Israele, țar fi ca nisipul mării, numai o rămășiță se va întoarce. Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.
- Această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot cuprinsul țării.
- Pentru aceasta, așa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu, care locuiește în Sion, nu te teme de Asiria, care te lovește cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.
- Dar, peste puțină vreme, urgia va înceta și mânia Mea îi va nimici".
- Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian la stânca Oreb și Își va întinde toiagul Său spre mare și-l va ridica precum l-a ridicat asupra Egiptenilor.
- În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi și jugul de pe grumajii tăi.
- Vine din latura Rimonului și ajunge la Aiat, trece la Migron, la Micmas lasă poverile sale de drum.
- Ei au trecut pasul și noaptea au rămas la Gheba. Rama este înspăimântată, Ghibeea lui Saul a luat-o la fugă.
- Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laișa, răspunde-i tu, Anatot.
- Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă.
- O zi va sta la Nob, amenință cu mâna muntele Sionului și colina Ierusalimului!
- Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură năprasnică: vârfurile sunt tăiate și crengile de sus date jos.
- Desișul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii Libanului se prăbușesc la pământ.
| ▲ Începutul paginii. |