Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 15
- Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit.
- Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo și la Medeba, Moabul se tânguiește. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
- Pe ulițele lui toți ies îmbrăcați în sac; pe acoperișuri, în piețe, toți se jelesc și izbucnesc în plâns.
- Heșbonul și Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaț se aude. Chiar și războinicii Moabului se vaită și sufletul le este cuprins de groază.
- Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Țoar, până la Eglat-Șelișia. Coasta Luhitului toți o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde,
- Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeața a pierit.
- De aceea ei își fac provizii și duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
- Țipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge!
- Asupra Dimonului voi trimite iarăși nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât și pentru cei rămași în țară voi trimite lei.
| ▲ Începutul paginii. |