Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 51

 

1. Ascultați-Mă pe Mine, voi care umblați după dreptate, voi care căutați pe Domnul! Priviți la stânca din care ați fost tăiați și către cariera de piatră din care ați fost scoși.
2. Priviți pe Avraam, tatăl vostru, și la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat și l-am înmulțit.
3. Iar Domnul va mângâia Sionul, și dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul lui în rai și pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie și veselie va fi acolo, mulțumiri și cântări de laudă!
4. Ia aminte la Mine, poporul Meu, și voi, neamuri, fiți cu urechea la Mine, că de la Mine va veni învățătura și legea Mea va fi lumină popoarelor.
5. Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea și brațul Meu va face dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ținuturile cele depărtate, că de la brațul Meu așteaptă scăparea.
6. Ridicați la ceruri ochii voștri și priviți jos pământul; cerurile vor trece ca un fum și pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muștele, mântuirea Mea va dăinui în veac și în veac și dreptatea Mea nu va avea sfârșit.
7. Ascultați-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptății, popor care ești cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor și de batjocura lor să nu te înfricoșezi. La fel ca pe un veșmânt îi va mânca molia și ca pe lână viermii îi vor mistui.
8. Dar dreptatea Mea va rămâne în veac și mântuirea Mea din neam în neam.
9. Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braț al Domnului! Înalță-te ca odinioară, ca în veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe Rahab și n-ai spintecat Tu balaurul?
10. Nu ești Tu, oare, Cel ce ai secat marea și apele adâncului celui fără fund, Cel ce adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpărați ai Tăi?
11. Și astfel cei mântuiți ai Domnului se vor întoarce și vor veni în Sion, în cântări de biruință și o bucurie veșnică va încununa capul lor. Bucuria și veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea și suspinarea se vor depărta de la ei.
12. Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine ești tu, ca să te temi de un muritor și de un om de rând care trece ca iarba?
13. Și să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul? Să te înfricoșezi mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este oare urgia asupritorului?
14. Curând cel ferecat în cătușe va fi dezlegat și nu va muri în temniță și de pâine nu va duce lipsă.
15. Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea și face să mugească valurile ei; Domnul Savaot este numele Lui.
16. Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta și la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind cerurile, să întemeiez pământul și să zic Sionului: "Tu ești poporul Meu!"
17. Trezește-te, trezește-te, scoală-te, Ierusalime, tu care ai băut din mâna Domnului paharul urgiei Lui; potirul amețelii l-ai băut și l-ai sorbit.
18. Nici unul din toți copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit. Nimeni nu l-a ținut de mână din toți feciorii pe care i-a crescut!
19. Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea și dărâmarea, foametea și sabia. Cine te va mângâia?
20. Feciorii tăi zac fără vlagă în colțurile ulițelor, ca o antilopă prinsă în cursă, beți de urgia Domnului, de certarea Dumnezeului tău.
21. Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, amețită, dar nu de vin!
22. Așa grăiește Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă pentru poporul Său: "Iată Eu iau din mâna ta paharul amețelii, cupa mâniei Mele, și tu nu o vei mai bea!
23. Și o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îți ziceau: Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Și tu făceai spatele tău ca un pământ și ca o cale pentru trecători!"

▲ Începutul paginii.