Biblia/Vechiul Testament/Isaia/Capitolul 57
- Dreptul piere și nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiți șt nimănui nu-i pasă că din pricina răutății a pierit cel drept.
- El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihnește în sălașurile sale.
- Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricați și desfrânați, apropiați-vă.
- De cine vă bateți joc? La cine vă strâmbați și scoateți limba? Nu sunteți voi copii păcătoși, neam de mincinoși?
- Ardeți de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde și jertfiți pe fii în albia râurilor și în peșteri.
- Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorțul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare și prinoase! Pot Eu să fiu mulțumit de aceasta?
- Pe un munte înalt și ridicat îți așezi patul tău și acolo te urci ca să aduci jertfa ta!
- După ușă, în dosul ușorilor, ai pus amintirea ta; și departe de Mine tu desfaci patul tău, te urci și îl mai lărgești, faci legământ cu ei, îți place să te culci cu ei...
- Tu alergi după Melec cu untdelemn și cu miresme multe; tu trimiți solii tăi departe, și te cobori până la locuința morților.
- Călătoria ta cea lungă te obosește, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găsești insă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut!
- De cine îți era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ți mai aduci aminte și nici să nu-ți mai pese? Fiindcă n-am deschis gura și am închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine!
- Eu îți voi face știută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.
- Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toți ii va duce vântul Și o suflare îi va face nevăzuți! Dar cel care își pune nădejdea în Mine va moșteni pământul și va stăpâni în muntele cel sfânt.
- Și li se va zice: Gătiți, gătiți, faceți drum, dați la o parte orice piedică din calea poporului Meu.
- Că așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
- Căci nu vreau să cert totdeauna și să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimțire duhul și sufletele pe care le-am creat.
- Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă și, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Și el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
- Am văzut căile sale și îl voi vindeca, îl voi povățui, îl voi odihni și îl voi mângâia.
- Și cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulțumire. Pace, pace celor de aproape și celor de departe, zice Domnul, și Eu îl voi tămădui.
- Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra și valurile ei scormonesc tină și nămol.
- Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.
| ▲ Începutul paginii. |